Cronica unei morţi anunţate: Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare a intrat în faliment. Cum a fost devalizată compania de stat ani la rând

Cronica unei morţi anunţate: Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare a intrat în faliment. Cum a fost devalizată compania de stat ani la rând

RAAN a intrat în insolvenţă în anul 2013

Tribunalul Mehedinţi a declarat joi falimentul Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare (RAAN), unitate deţinută de stat prin Ministerul Energiei şi aflată în insolvenţă din 2013.

Procedura de faliment a fost solicitată de către Comitetul creditorilor. Potrivit unor surse "Adevărul" lichidatorul judiciar provizoriu a fost numită firma Euro Insol, deţinută de către avocatul Remus Borza. Acesta este şi administrator judiciar la Hidroelectrica şi a fost propus administrator judiciar şi la Complexul Energetic Hunedoara.
 
Conform unor surse juridice, administratorul juridic Tudor & Asociaţii a depus contestaţie la sentinţa dată. Cauza urmează să fie judecată de o altă instanţă care se va pronunţa asupra contestaţiei formulate.
 
„Adevărul“ a scris de curând că RAAN se apropie rapid de faliment, în condiţiile în care nicio unitate a sa nu mai produce nimic. Statul a sistat producţia de apă grea, anunţând că are destulă pentru a alimenta reactoarele nucleare de la Cernavodă, în vreme ce termocentrala Halânga – care alimenta cu energie termică municipiul Drobeta Turnu Severin, funcţionează pe un contract de asociere cu primăria şi se va închide în primăvară.
 
„Din insolvenţă nu poate ieşi nicio unitate în condiţiile în care nu mai produce nimic. La Combinatul Chimic producţia de apă grea a fost oprită, implicit producţia de energie termică şi electrică. Termocentrala funcţionează în această perioadă pe un contract de asociere cu primăria, de fapt e un împrumut de salariaţi şi capacităţi din termocentrală ca să putem scoate municipiul Drobeta Turnu Severin din această iarnă“, declara recent Ion Sîrbulescu, administratorul special al RAAN.
 
În momentul de faţă, Termocentrala de la Halânga asigură agentul termic pentru municipiul Drobeta Turnu Severin, dar o dată cu închiderea sezonului rece această unitate îşi va închide porţile.
 
„Sunt eforturi deosebite, sper să trecem această perioadă relativ uşor, oricum din primăvara acestui an Termocentrala nu va mai putea funcţiona pentru că nu va mai întruni condiţiile de mediu, pentru situaţii de urgenţă, obligaţii faţă de CEZ, Transelectrica. Categoric, Termocentrala se va opri şi eu vă garantez că se va opri definitiv. Termocentrala a fost creată în simbioză cu Combinatul de producere a apei grele, întrerupându-se activitatea de producere a apei grele această termocentrală nu se mai justifică ea fiind uzată fizic şi moral“, a mai spus Ion Sîrbulescu.
 
 

Reţeta clasică de devalizare: actele adiţionale ce cresc preţul lucrărilor

 
Un control derulat în toamna anului 2012 la RAAN arată proporţiile jafului de la această regie a statului. Corpul de Control al Ministerului Economiei, pe atunci proprietarul companiei, a descoperit cum o astfel de investiţie – „instalaţie de evacuare în şlam dens a zgurii şi cenuşii” – şi-a dublat valoarea în trei ani de la adjudecarea licitaţiei.
Iniţial, în 2009, proiectul costa 163,3 milioane de lei fără TVA, însă prin acte adiţionale în 2012 ajunsese la 341,1 milioane de lei fără TVA. Câştigătoarea era firma Confort SA Timişoara.
 

Furt cu schela şi cu macaraua

 
Corpul de Control notează că în actele adiţionale au fost înscrise 17 milioane de ore pentru montarea şi folosirea schelelor, ceea ce a dus la un cost de 11,3 milioane de lei. La această sumă se adăugau cote de 15%, rezultând astfel un total de 13 milioane de lei fără TVA, „o valoare anormal de mare, ţinând cont că schelele oricum au fost înscrise ca montate în devizele iniţiale”. Mai departe, tariful de închiriere a fost negociat la 0,61 lei pentru metru pătrat de schelă pe oră, însă ministerul a constatat că preţul este de 50 de ori mai mare faţă de ofertele de pe piaţă.
 
O altă ţeavă, de 300 de metri, a ajuns să coste 23,2 milioane de lei, în condiţiile în care ţeava efectivă costa doar 263.933 de lei. Astfel, cele 272 de bucăţi de ţeavă au costat 7,6 milioane de lei, rezultând un preţ de 27.985 de lei pe bucată, în condiţiile în care preţul mediu de pe piaţă este cuprins între 4.800 şi 5.000 de lei pe unitate. 
 
Schela a costat şi ea 3,54 milioane de lei, bani la care s-a mai adăugat şi folosirea unei macarale pe pneuri, care a mai costat încă 2,8 milioane de lei. Actele descoperite de ministerul Economiei arătau că macaraua în cauză a fost folosita 4.477 de ore, echivalent de funcţionare nonstop timp de 186 de zile calendaristice. 
 
De asemenea, mărirea staţiei de compresoare a necesitat şi ea sume uriaşe. Astfel, s-au cheltuit 6,6 milioane de lei fără TVA, din care materialele au costat 509.396 de lei, iar manopera 739.932 de lei. În schimb, schelele au costat 2,5 milioane de lei, iar macaraua alţi 1,39 milioane de lei, echivalent a 93 de zile de funcţionare nonstop.
 

Preţuri peste piaţă

 
Montarea unor conducte în siloz costa şi ea iniţial 1,53 milioane de lei, dar printr-un act adiţional s+a modificat proiectul, s+au realizat lucrări suplimentare, iar lucrarea s-a ajuns să coste de zece ori mai mult, adică 15 milioane de lei fără TVA.
O lucrare prin care se înlocuiau 6.800 de metri liniari de ţeavă a costat şi ea 5,7 milioane de lei, preţul fiind şi el de patru ori mai mare decât cel al pieţei, potrivit Ministerului Economiei. 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: