Cozonacul, un business profitabil. Vel Pitar şi Boromir îşi revendică supremaţia. Topul producătorilor români

Aproape 7000 de companii sunt focusate, în aceste zile, să producă şi să vândă cozonaci şi alte tipuri de prăjituri pentru masa de Paşte a românilor. Este un business extrem de profitabil, cu o marjă de profit ridicată, care exploatează tradiţiile şi obiceiurile de consum specifice românilor.

Un cozonac costă, în medie, între 10 şi 150 lei, în funcţie de gramaj, calitate, ingridientele folosite (ciocolată, nucă, rahat, stafide, fructe confiate, rom, creme speciale etc.), de brand şi de locul unde este comercializat.

Un calcul simplu, orientativ, realizat de analiştii de la firma de consultanţă Frames, arată că Paştele reprezintă pentru companiile din domeniu (cod CAEN 1061/1071), un business de cel puţin jumătate de miliard de lei, luând în calcul faptul că, în aceste zile, sunt vânduţi mai mult de 10 milioane de cozonaci.

 ,,Pe fondul majorărilor salariale şi al apetitului în creştere pentru consum, este posibil ca 2019 să aducă un record în materie de producţie şi comercializare de cozonaci, în ton cu evoluţia generală a industriei alimentare. De Paşte, vânzările de cozonaci sunt mai mari decât cele de Crăciun, pentru că tradiţia asociază acest moment special cu consumul de ouă vopsite, cu carnea de miel, paharul de vin şi, bineînţeles, cu cozonacul’’, afirmă analiştii.

De la prepararea şi comercializarea făinii speciale pentru cozonac, a aluatului, a ingridientelor necesare, la coacerea şi vânzarea acestui produs specific sărbătorilor, pe lanţul economic se află, în prezent, aproape 7000 de firme.

Potrivit statisticilor de la Registrul Comerţului şi datelor financiare depuse pentru anul 2017 la Ministerul Finanţelor, analizate de Frames, numărul companiilor din acest sector a crescut cu peste 2000, de la 4701 în 2012 la 6825 în 2017.

Cele mai multe sunt microîntreprinderi (6234), 540 sunt considerate firme mici şi numai 51 sunt cotate ca firme mari, cu unităţi de producţie industriale şi lanţuri de distribuţie şi magazine.

Vel Pitar SA, cu o cifră de afaceri de 396,5 mil.lei, Boromir IND Srl (254,8 mil.lei) şi Şapte Spice SA (213,7 mil.lei) sunt companiile care domină acest sector.  În top 10 - cifră de afaceri se mai află companii precum GoodMills România SRL (213,7 mil.lei), Fornetti România SRL (179,3 mil.lei), Sam Mills Europe SRL (178,5 mil.lei), Dobrogea Group SA (163,6 mil.lei), Pambac SA (163,4 mil.lei), Oltina Impex Prod Com srl (154,3 mil.lei) şi Băneasa Moara SA (119,4 mil.lei) 

,,Acest sector este unul puternic polarizat. Pe de o parte se află business-uri semnificative, precum cele ale companiilor Vel Pitar sau Boromir, iar pe de alta - foarte multe afaceri mici, de familie, cu până în 10 angajaţi. Spre comparaţie, dacă primii doi jucători din sector angajează împreună peste 3200 de salariaţi, media la nivelul sectorului este de numai 10 angajaţi. Iar în privinţa cifrei de afaceri, media este de 1,3 milioane de lei, la nivelul anului 2017’’, arată analiza Frames.

Potrivit statisticii, cele mai multe firme (3591) raportau în 2017 afaceri de până în 100.000 de lei, 1501 între 100.000-500.000 de lei, 587 între 500.000 lei şi 1 mil.lei, 900 de companii între 1 mil-5 mil. lei şi numai 250 peste 5 milioane de lei. În ceea ce priveşte profitabilitatea, peste 6000 înregistrau profituri de până în 100.000 lei, 542 între 100.000 şi 500.000 lei şi numai 165 peste acest nivel.

Interesant este că, raportat la 2012, companiile din acest domeniu şi-au redus semnificativ problemele financiare. Media datoriilor nete a scăzut de la 1,16 mil. lei la 810.512 lei, iar media pierderii nete s-a redus de la 102.264 lei la 36.708 lei. 

Pe ansamblu, afacerile primilor 100 de jucători din acest sector se situau la 4,8 mld.lei în 2017, faţă de 4,18 mld.lei în 2012, cu un profit de 215,4 milioane lei, de patru ori mai mare faţă de 2012 (55,6 mil.lei).  

În total, aceste companii angajau peste 20.000 de oameni, în creştere cu peste 1000 de angajaţi faţă de 2012.

,,Chiar dacă multe dintre firme sunt mici şi au o putere financiară redusă, business-ul din acest sector se dovedeşte a fi unul predictibil, dovadă că peste 60% dintre firme au un risc scăzut de insolvenţă. În 2017, din totalul de 6825 de companii, numai 160 se aflau în insolvenţă şi doar 223 apăreau cu datorii la stat. Este o afacere care are o plajă de clienţi constantă. Interesant, în context, că dintre cei mai importanţi jucători, 12 companii sunt înfiinţate în 1994, iar şase dintre ele datează încă din 1991’’, arată analiza.

La nivel regional, mare parte din business se concentrează în jurul principalelor oraşe, acolo unde şi cererea este la un nivel ridicat. Bucureşti-Ilfov se află în prim-plan, cu 939 de firme, urmat de judeţele Cluj (387), Constanţa (320 companii), Bihor (277), Dolj (267) şi Timiş (255). 

,,Afacerile din acest domeniu, care includ cozonacii, dar şi alte produse precum cele de panificaţie, prăjituri şi făină, urmează o tendinţă pozitivă, în ton cu evoluţia consumului. Diversificarea gamei de produse, investiţiile în producţie, distribuţie şi marketing, au influenţat în mod semnificativ business-ul din acest sector. 2018 a fost, din datele statistice financiare preliminare, cel mai bun an din ultimii 10, cu un avans semnificativ al cifrei de afaceri, la peste 5 mld.lei, iar 2019 anunţă un nou record’’, arată analiza Frames.

COZONACII ŞI REÎNTOARCEREA LA TRADIŢII

Potrivit datelor Patronatului Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase (ROMPAN), consumul de cozonaci creşte susţinut, de la an la an. Dacă în 2014 se vindeau 7,3 milioane de bucăţi, în prezent s-a trecut, potrivit estimărilor din piaţă, de graniţa de 10 milioane.

,,Creşterea veniturilor românilor a influenţat semnificativ acest sector. În plus, apetitul pentru fast-food pare să se fi temperat, iar obiceiurile de cosum să se îndrepte tot mai mult spre produsele tradiţionale. De la panetone-ul în vogă la începutul anilor 2000, românii din mediul urban s-au întors la cozonacii tradiţionali, iar reţetele clasice sunt tot mai căutate. Este un trend care are legătură şi cu interesul tot mai mare al consumatorilor pentru produsele considerate sănătoase, tradiţionale’’, afirmă analiştii de la Frames. Din statisticile ROMPAN reiese, de altfel, că 80% dintre consumatori prefer cozonacii tradiţionali, de producţia autohtonă.

Apetitul pentru consumul produselor tradiţionale s-a extins semnificativ şi la export, cozonacul românesc având tot mai mult success în ţări precum Italia, Spania sau Marea Britanie, acolo unde există comunităţi semnificative de români.

DE UNDE VINE COZONACUL

La noi în ţară, termenul de cozonac apare încă din Evul Mediu, iar unele relatări îl plasează chiar cu câteva sute de ani mai devreme. 

Cozonacul a fost asociat, în general, cu o prăjitură cu aluat dospit, frământat cu ouă, făină, lapte şi zahăr, realizat în diverse forme – trunchi de con, cilindru, împletit, chiar şi păpuşă sau sub formă de miel.  De exemplu, în Moldova predomină cozonacii foarte înalţi, denumiţi babe, moşi sau moşnegi, iar în Transilvania sunt populare forma împletită, de inspiraţie germană (baumstritel), şi cea tubulară (kürtős kalács).  

Dacă este sau nu o prăjitură pur românească rămâne un subiect în dezbatere, situaţie în care se află şi alte produse tradiţionale, de la sarmale la mici etc. 

Cert este că studiile etimologice au identificat o legătură directă cu termenul kosonáki (păpuşă) din limba greacă. Grecii îl folosesc pentru a identifica o prăjitură care ia, uneori, forma unei păpuşi. Termenul de cozonac este, de altfel, extrem de popular în Balcani, fiind folosit inclusiv de bulgari, care îl denumesc kozunak.