Concentraţia de manageri care pot vorbi ca intelectualii

Foarte puţini oameni pot face o impresie bună şi foarte bună fără să se pregătească bine dinainte pentru un interviu greu de angajare. Mulţi manageri care trec cu uşurinţă prin interviuri nu ştiu că, de fapt, asta se întâmplă în mult mai mare măsură fiindcă ceilalţi se prezintă încă şi mai prost, şi nu atât pentru „calităţile” lor. Adică nu pentru că au făcut o impresie bună, cum cred ei, ci pentru că ceilalţi au făcut una şi mai proastă!

Când interviul e un şir lung de întrebări uzuale din partea recrutorului sau angajatorului, mulţi manageri au o prestaţie onorabilă, pentru că acesta este cel mai uşor lucru. Dar atunci nu prea vezi diferenţele dintre candidaţi, ca oameni, ci doar pe cele dintre experienţele lor de lucru. Însă dacă primesc întrebări neaşteptate, lucrurile se complică rău, şi diferenţele dintre candidaţi încep să se vadă bine de tot.

Dar cel mai relevant este atunci când interlocutorul e mut, nu-ţi pune întrebări şi te lasă să vorbeşti fără să te întrerupă. Majoritatea managerilor, chiar şi cei pentru poziţiile de top management, se prezintă prost, sau chiar lamentabil aici, dacă nu se pregătesc dinainte. Şi nu se pregătesc!

Norocul lor, după cum am spus, este că aproape nimeni nu se pregăteşte dinainte pentru interviu (din orgoliu, calcule şi raţionamente ciudate etc.). Aşa că ne întoarcem de unde am plecat, fiindcă se ajunge ca ierarhia să rămână neschimbată, în mare parte! Adică ordinea ar rămâne cam aceeaşi dacă – presupunând prin absurd – s-ar pregăti cu toţii bine în prealabil... 😊

Şi cu cifre, acum: câţi manageri sau mari manageri sunt capabili să-ţi explice un lucru nu atât complicat, ci ceva mai complex ca dimensiune, să zicem (dar foarte familiar lor), încât să-l înţelegi din prima, fără a trebui să pui întrebări? Adică cineva care să înlănţuie 10-20-30 de fraze una după alta, cursiv, păstrând firul logic, rămânând în cadrul subiectului, fără să uite de unde a plecat sau ce a zis deja, să menţină tema la acelaşi nivel de generalitate sau de detaliere, să aibă controlul divagaţiilor şi al parantezelor, încât şi cel care ascultă să poată înţelege cursiv, în dezvoltarea naturală a discursului, clar, în totalitatea subiectului. Mai concret, câţi manageri sau mari manageri credeţi că ar putea să-şi descrie propriul lor profil managerial în acest fel (experienţă, studii, realizări etc.), adică cel mai familiar lucru cu putinţă pentru ei, şi asta fără să se pregătească dinainte? Cum ar face-o un intelectual, adică, spre a fi mai explicit.

Răspunsul meu după 30 de ani de discuţii zilnice cu ei: nu mai mult de unul din 30 sau 40. Ceilalţi 29 sau 39 trebuie să se pregătească bine înainte pentru a face faţă cât de cât onorabil! E procentajul prea mic? Nu, asta e normalitatea, e la fel cam peste tot în lume. Ce nu e normal, însă, este să nu ştii că aproape sigur te numeri printre cei 39, şi nu eşti tocmai tu acela 1, aşa cum cred toţi...