Companiile care vor restructurarea datoriilor au un termen limită

Companiile care vor restructurarea datoriilor au un termen limită

Companiile cu datorii de peste un milion lei la bugetul de stat la 31 decembrie 2018, aflate în dificultate financiară, trebuie să depună până la 30 septembrie 2019 notificarea privind intenţia de a aplica pentru măsura de restructurare financiară.

„După această dată, nu mai poate fi solicitată restructurarea financiară, iar reprezentanţii ANAF au, potrivit acestui act normativ, obligaţia să ceară deschiderea procedurii insolvenţei. Acesta poate fi văzut ca un moment zero pentru companii, forţându-le să ia atitudine în privinţa situaţiei economice dificile în care se află, în timp ce statul se aşteaptă că, prin aprobarea unor asemenea măsuri de restructurare, va obţine sume mai mari decât în cazul derulării procedurii de intrare în insolvenţă a respectivelor companii”, a arătat Dan Dascălu, Partenerul Coordonator al Practicii de Litigii D&B David şi Baias, în cadrul unui eveniment dedicat mediului de afaceri referitor la aplicarea măsurii de restructurare prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.6/2019.  

Conform datelor publicate de Ministerul Finanţelor, gradul de recuperare a datoriilor de către ANAF se situează la 6-7% în cazul executărilor silite şi la 5% în cazul procedurilor de insolvenţă. În acest context, Ministerul Finanţelor a identificat 2.633 companii private, cu datorii de 21,53 miliarde lei, 31 de companii cu capital de stat, cu datorii de 1,7 miliarde lei şi 28 de companii cu capital mixt, cu datorii de 917 milioane lei, care se califică pentru această măsură.

„Scopul declarat al acestei măsuri de restructurare a obligaţiilor bugetare vizează, în principal, reducerea arieratelor bugetare, urmărindu-se în acelaşi timp şi evitarea deschiderii procedurii insolvenţei împotriva contribuabililor eligibili precum şi o ultimă încercare de revitalizare a lor din punct de vedere economic. Termenul de 30 septembrie 2019 prevăzut pentru depunerea notificării privind intenţia de restructurare a obligaţiilor bugetare este în opinia noastră unul extrem de scurt pentru acest deziderat având în vedere că se impune o analiză premergătoare foarte detaliată din partea companiilor pentru a decide daca urmează sau nu sa acceseze aceasta facilitate fiscala prevăzută de OG 6/2019. Aceasta presupune deci un efort susţinut şi concentrat care va trebuie derulat de companiile interesate pentru a se asigura că sunt acoperite în mod corespunzător numeroasele aspecte tehnice delicate necesare a face ca planul de restructurare să poată fi aprobat de autorităţile fiscale”, a declarat Ana Maria Iordache, Partener D&B David şi Baias.

Practic, restructurarea financiară este o alternativă la procedura eşalonării la plata prevăzută în prezent în legislaţie, fiind eligibile companiile care se află în dificultate financiara ce nu poate fi considerată temporară şi care din acest motiv nu se califică pentru eşalonare.

Restructurarea obligaţiilor bugetare are unele elemente de similitudine şi cu procedura insolvenţei, ţinând cont de faptul că solicitarea de restructurare trebuie în mod obligatoriu însoţită de un plan de redresare similar planului de restructurare din procedura insolvenţei, dar şi de un test al creditorului privat prudent întocmite de un expert independent. Expertul care face planul de restructurare şi monitorizează implementarea acestuia ar putea fi o societate care oferă servicii integrate (restructurare, evaluare, consiliere fiscala şi juridica), cu experienţa în procedurile de insolvenţă şi restructurare, pentru că procedura este oarecum similară procedurii de reorganizare în insolvenţă. Odată intraţi în această procedură, autoritatea fiscală asigură un control atent atât prin atribuţiile proprii de supraveghere, conferite de prevederile actului normativ, cât şi prin prezenţa acestui expert, care are rolul unui observator în cadrul acestui proces. Beneficiarul îşi asumă în integralitate riscul calităţii şi respectării exigenţelor cu privire la realizarea şi îndeplinirea planului, autoritatea fiscală având obligaţia de a sancţiona, după caz,  atât planul, cât şi modul de implementare a acestuia”, a spus Cristian Gavril, Director Coordonator al departamentului de restructurare din cadrul PwC.

Testul creditorului privat prudent este necesar pentru ca măsura de restructurare financiară să nu intre sub incidenţa ajutorului de stat.

„Este o modalitate prin care statul se asigură că nu a oferit ajutor de stat, astfel că orice măsură propusă în planul de restructurare trebuie foarte bine argumentată. Prin aplicarea ordonanţei 6 statul trebuie să se asigure că recuperează sume mai mari, decât în cazul executării silite şi al falimentului. La baza acestei analize se află planul de restructurare şi evaluarea activelor care pot fi valorificate. Activele care sunt deja gajate sau ipotecate nu vor face parte din acest plan”, a explicat Ruxandra Chiriţă, Director al PwC România,” a explicat Ruxandra Chiriţă Director Coordonator al Practicii de Ajutor de Stat din cadrul PwC.

Condiţii pentru restructurarea financiară

·         Persoane juridice de drept public sau privat;

·         Se află în dificultate financiară, care nu poate fi temporară, să nu fi fost dizolvaţi, să nu se afle în procedura insolvenţei, dar cu riscul intrării în insolvenţă;

·         Să nu îndeplinească condiţiile pentru a beneficia de eşalonarea la plată prevăzută de Codul de Procedură fiscală şi să aibă toate declaraţiile fiscale depuse, până la data depunerii notificării privind intenţia de restructurare sau să le depună într-un termen de maxim 10 zile de la solicitarea organului fiscal în acest sens.

Restructurare financiară vs reeşalonare

  • În cazul restructurării nu se aduc garanţii, comparativ cu cel de reeşalonarea
  • Plata datoriilor se face într-un timp mai rezonabil, de 7 ani, cu posibilitate de prelungire până la 10 ani, cu termene exacte de plată, faţă de 2-3 ani în cazul reeşalonării.
  • Plata ratelor începe din al doilea an, iar valoarea acestora poate fi stabilita diferenţiat în funcţie de planurile de afaceri ale contribuabilului.
  • Anularea integrală a obligaţiilor accesorii aferente acestora, în măsura în care procedura se finalizează cu succes.
  • Combinat măsura „plăţii în rate”, contribuabilii pot solicita şi aplicarea uneia dintre următoarele facilitaţi:
    • Anularea unui procent de până la 50% din debitul principal şi a tuturor accesoriilor aferente debitului restant, însă în acest caz fiind obligatorie plata unui „avans” de 5 pana 15% din debitul principal;
    • Conversia în acţiuni a obligaţiilor bugetare principale, aplicabilă pentru debitorii la care statul este acţionar integral sau majoritar;
    • stingerea obligaţiilor prin darea în plată a unor bunuri imobile, chiar şi aflate în insolvenţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: