Centrala de la Tarniţa, o „himeră“ pe cale de a se realiza
0
Proiectul centralei de acumulare prin pompaj de la Tarniţa este vechi încă de pe vremea când Nicolae Ceauşescu plănuia construcţia de reactoare nucleare la Cernavodă.
Şi asta pentru că ajută la echilibrarea sectorului energetic naţional, stocând energia produsă de reactoare noaptea prin „urcarea“ apei în baraj şi producând energie ziua prin uzinarea acesteia, când consumul de electricitate e mai mare.
Dacă statul a reuşit să realizeze două reactoare nucleare, lucrurile nu sunt aşa de avansate la centrala de la Tarniţa. Primele analize în acest sens au fost făcute in perioada 1975-1985, când Institutul de studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) s-a implicat în elaborarea studiilor de amplasament şi a studiilor de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în Romania. În urma cercetărilor, 17 locaţii au fost retinute.
În perioada 1985-1988, opţiunile s-au concretizat, din considerente tehnico-economice, pe zona Someşului Cald, unde lacul de acumulare de la Tarniţa putea îndeplini rolul de rezervor inferior. Locaţia a fost atunci considerată drept cea mai bună din punct de vedere geologic ăi hidrologic.
Urmează perioada 1988-1994, când au fost solicitate şi analizate cererile de ofertă pentru echipamentul energetic principal. Au fost prezentări de tehnologii din partea Ansaldo (Italia), Alstom (Franţa), Toshiba (Japonia) şi Hitachişi Mitsubishi, ambele din Japonia.
Studii peste studii
Studiul de fezabilitate a fost şi el realizat în 1994, tot de către ISPH, în vreme ce în anul 2000 un alt studiu a fost realizat de către institutul nipon Electric Power Development Co (EDPC). Pentru ca în anul 2007, un al treilea studiu să fie realizat de către consultantul IPA/ Verbund/ Poyry, în cadrul unui program finanţat de Banca Mondială. Trebuie menţionat că, între timp, RENEL-ul a fost spart, iar acum sarcina de a realiza centrala de la Tarniţa a rămas o „moştenire“ pe umerii Hidroelectrica.
În 2008, ISPH a actualizat din nou studiul de fezabilitate. Proiectul presupune realizarea unei centrale de 1.000 MW. Mai multe companii au devenit interesate de proiect, între care compania austriacă Verbund, gigantul nuclear francez EdF, compania maghiară MVM, dar şi belgienii de la Electrabel şi finlandezii de la Fortum. Numai că vine criza şi nimeni nu mai e interesat, mai ales că întregul proiect valorează un miliard de euro.
Inflaţie de reorganizări în sistemul energetic
Între timp, statul începe mai multe proiecte de reorganizare a sectorului energetic. Mai întâi, premierul Călin Popescu Tăriceanu a dorit, în 2007, să realizeze un gigant energetic naţional prin contopirea Electrica, Hidroelectrica şi a termocentralelor Turceni şi Rovinari. Acesta ar fi urmat să joace un rol regional.
Sindicaliştii Hidroelectrica au parte de câştig în instanţă şi blochează formarea gigantului naţional, iar PNL pierde alegerile în toamna lui 2008.
Următorul guvern, PDL-PSD, renunţă la idee, dar vine cu alta: doi giganţi naţionali. Electra trebuia să fie formată din Nuclearelectrica, termocentralele pe lignit de la Turceni, Rovinari şi Craiova, şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO), La aceasta se adăuga o parte din Hidroelectrica, care se diviza.
La rândul său, Hidroenergetica urma să fie compusă din restul Hidroelectrica, termocentralele Mintia şi Paroşeni, minele viabile de huilă din Valea Jiului şi Elcen Bucureşti. La un moment dat s-a încercat şi implicarea Romgaz şi a Electrica, dar s-a renunţat la idee din motive de concurenţă. Şi acest proiect a fost stopat în instanţă de către sindicalişti, dar acum s-a adăugat un alt adversar redutabil: Fondul Proprietatea.
Potenţialii investitori au dispărut, atât din cauza crizei, cât şi a reorganizărilor, dar şi a lipsei de rentabilitate a proiectului.
„Băieţii deştepţi“, seceta şi insolvenţa Hidroelectrica
Problema e că, în avancronica acestor fuziuni, ministrul Economiei de atunci, Adriean Videanu, şi directorul general al Hidroelectrica – Mihai David, au prelungit în 2010 contractele bilaterale ale Hidroelectrica cu „băieţii deştepţi“. Acestea vor deveni în următorii doi ani motiv de scandal public, din cauza secetei care a afectat Hidroelectrica. Compania a intrat în insolvenţă în iunie 2012 şi a ieşit în cara acestui an, administratorul judiciar denunţând contractele în cauză.
Aşa că statul a ieşit din nou la „vânătoare“ de investitori. Remus Borza, fost administrator judiciar al Hidroelectrica şi actual preşedinte al Consiliului de Supraveghere, enunţa la un moment dat ideea ca producătorii de energie eoliană să fie forţaţi să participe la realizarea centralei de la Tarniţa pentru că aceasta urma să corecteze dezechilibrele produse fix de către aceştia.
Acum Borza crede că Hidroelectrica nu ar mai trebui să vâneze astfel de „OZN-uri“ şi să se concentreze pe modernizarea hidrocentralelor Vidraru, Stejaru, Mărişelu şi Râul Mare, care au 40-50 de ani, totalizează împreună aproape 1.000 MW din cei aproximativ 6.000 MW ai companiei de stat, şi care asigură majoritatea serviciilor de sistem.
În final, ministrul delegat pentru Energie, China Gezhouba, care a fost principalul contractor al hidrocentralei „Trei defilee“, cea mai mare hidrocentrală din lume.
De asemenea, Nuclearelectrica a anunţat că doreşte să preia o cotă minoritară din proiect, în cazul în care se realizează proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.
Mai puteţi citi:
Chinezii vin să negocieze investiţii de 8,5 miliarde de euro
Reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, centrala de pompaj de la Tarniţa, realizarea unui nou grup la Rovinari şi modernizarea termocentralei Mintia sunt printre proiectele gigantice pe care statul le va negocia săptămâna viitoare cu oficiali din statul asiatic.
Energia curată pe care nu o sprijină nimeni
Deşi au emisii mici, derulează proiecte de miliarde de euro şi generează o energie care nu fluctuează, proiectele hidro mari şi cele nucleare nu beneficiază de certificate verzi precum producătorii de energie verde.
Statul promite modernizarea minelor de huilă din Valea Jiului
Autorităţile vor investi o sumă de 60 de milioane de euro pentru dezvoltarea minelor din Valea Jiului, astfel încât costurile cu huila să scadă cu 40% în doi ani, a anunţat Maricel Popa, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Energie.
Situaţia disperată în care au ajuns minerii din Valea Jiului poate fi pusă pe seama unor măsuri de neînţeles pentru cei care lucrează în această zonă, luate de şefii termocentralei Mintia, inclusă în prezent în Complexul Energetic Hunedoara. Aceştia au preferat să importe cărbune de zeci de milioane de euro, în loc să îl aducă din Vale. Importurile au fost oprite abia în primăvara acestui an.
China Development Bank ar putea veni în curând în România
Termocentrala Rovinari, hidrocentrala de la Tarniţa şi autostrada Craiova-Piteşti constituie proiecte în care sunt aşteptate investiţii chineze, iar venirea China Development Bank, una dintre cele mai mari bănci din lume, ar facilita acest lucru, a afirmat Doru Costea, ambasadorul României la Beijing, citat de Agerpres.ro.
Hidrocentrala lui Ponta, pro şi contra
Specialiştii din domeniu susţin că realizarea unei noi centrale pe Dunăre, anunţată de premierul Ponta, nu ar fi rentabilă, de vreme ce România are excedent de energie, iar o astfel de investiţie s-ar ridica la sute de milioane de euro.
O companie chineză înfiinţează 500 de noi locuri de muncă la termocentrala Rovinari
Compania chineza China Huadian Engineering Co. va investi peste un miliard de dolari pentru realizarea unui nou grup energetic de minimum 500 MW de la termocentrala Rovinari.
Chinezii au reluat discuţiile pentru investiţia de la Termocentrala Doiceşti
După ce au lăsat-o pe linie moartă mai bine de un an, chinezii de la China Huadian Engineering Co Ltd au reluat discuţiile pentru Termocentrala Doiceşti. Chinezii ar putea investi în centrala de la Doiceşti, judeţul Dâmboviţa, şi în minele de lignit deţinute de Carbonifera Ploieşti, de unde se aprovizionează termocentrala.
Se încarcă comentariile...
