Mulţi cred că sunt cu sutele aceste criterii de filtrare, aşa că îşi trec şi ei vrute şi nevrute în CV, doar-doar or nimeri măcar o parte dintre acestea. În realitate, aceste criterii sunt vreo zece cu totul şi sunt aceleaşi la marea, marea majoritate a angajatorilor şi recrutorilor.

Sigur, dacă îţi treci în CV câteva astfel de informaţii în plus, nu e vreo problemă. Dar dacă pui cu mult mai multe decât e cazul, începi să te întrebi foarte serios de ce o face şi ce e în mintea acelui om.

Un exemplu: primesc nenumărate mesaje gigantice cu multe fişiere ataşate. Pe lângă CV, şi eventual o scrisoare de intenţie, găseşti şi scrisori de recomandare şi copii după diplome, diplomuţe, certificate, adeverinţe, atestate, articole din ziare şi tot felul de alte lucruri. Uneori sunt cu zecile şi trimise în e-mailuri separate, pentru că i-am spus serverului să nu primească mesaje mai mari de 10 Mb. Am fost inspirat, pentru că unul mi-a trimis într-o zi, printr-un site de transfer de fişiere mari, o „aplicaţie“ de 220 Mb, inclusiv cu fişiere video. El a crezut că îmi petrec o oră din timpul meu ca să-i descarc şi apoi să-i citesc lui fişierele, presupun. Nu şi-o fi închipuit că o să îi şterg toate fişierele ataşate, fără să mă uit pe ele, şi că îi voi pune numele în lista cu „de evitat“, cu o scurtă notă „asta mi-a trimis într-o zi o aplicaţie de 220 Mb“? Presupun că nu...

Oare cum gândeşte unul care îţi trimite, pe lângă CV, tot felul de fişiere cu scrisori de recomandare, copii după diplome şi te miri ce? Chiar crede că le citeşte cineva, şi după ce ajunge cu cititul la ultima dintre ele, spune, iată un candidat interesant şi bine pregătit, hai să-l chemăm la interviu? Şi că dacă nu le-ar fi citit nu ar fi fost chemat la interviu? Dacă aşa îşi închipuie, atunci asta chiar că e o informaţie relevantă despre acel candidat. Dar dacă ştie că nu le citeşte nimeni, şi că oricum nu contează în decizia de a fi chemat la interviu, atunci de ce le-a pus? Altă informaţie relevantă în ceea ce-l priveşte, se pare...