Ce înseamnă să vii bine pregătit la un interviu pentru un post de country manager

Articol despre unul dintre cei mai buni candidaţi întâlniţi în ultima vreme. Aceeaşi poziţie despre ai cărei candidaţi tocmai am mai scris nişte articole.

Primim noi un CV care se potriveşte neaşteptat de bine: aceeaşi industrie, companie foarte cunoscută, serioasă, activitate identică, business comparabil ca mărime, omul pe nivel CEO-1, adică tocmai bun de motivat cu o promovare ierarhică şi cu un salariu mult mai bun. Clientul foarte încântat, ca şi data trecută, când vorbeam de cel care era deja CEO şi cu 20 de ani de experienţă în domeniu.

Mă întâlnesc cu omul. Pe la 35, chipeş, bine îmbrăcat, foarte plăcut, charismatic, voce sonoră, vocabular bogat, expresiv, coerent, se uită în ochii tăi când îţi vorbeşte. Educaţie bună, la universitate serioasă, limbi străine. Povesteşte în detaliu ce face la firmă, cu ce echipă, ce face fiecare, ce obiective au pentru acest an şi pentru viitorul apropiat, cum au de gând să se poziţioneze. Ştiam câteva dintre aceste detalii, cunoşteam compania la care lucrează. Mi-a spus apoi despre industria lor, despre celelalte companii de pe piaţă. Nu înţelegeam eu tot, că nu sunt specialist în domeniul lor ca să le înţeleg toţi termenii tehnici, însă era suficient încât să-mi dau seama că era un candidat valoros, care ştia bine ce era important de ştiut. Ce mai, parcă îmi citea din job description-ul pe care mi-l dăduse angajatorul.

Îi fac un raport foarte favorabil şi îl trimit clientului. E clar printre cei mai buni candidaţi de pe listă. Angajatorul stabileşte câteva interviuri telefonice cu ei. Telefoane după care candidatul nostru e pe primul loc în lista preferinţelor angajatorului, cu un CV foarte bun şi o prestaţie impecabilă. După care stabilim şi dată la care să vină în România să vadă candidaţii de pe short-list.

Nu am cerut referinţe despre candidaţi. Asta o facem în ultima fază a recrutării, şi nu pentru toţi cei de pe short-list, ci doar pentru cel sau cei pe care angajatorul îi ia în calculul final. Asta ca să nu le facem probleme candidaţilor când încep şi alţii să afle că se gândesc să plece de la jobul lor actual.

Nu am cerut încă referinţe, aşadar, însă aflu din întâmplare că nimic din ce mi-a spus candidatul cel valoros nu era adevărat! Nu lucra la compania aceea, nu a lucrat niciodată. Şi nu a lucrat vreodată măcar în industria lor.

L-am sunat pe client şi i-am spus. A rămas surprins o clipă, după care am râs amândoi copios. L-am întrebat dacă vrea să-i anulez întâlnirea stabilită deja cu candidatul-actor. Mi-a spus că nu, desigur, în niciun caz nu ar vrea să rateze o întâlnire cu un om atât de interesant.

Şi s-a întâlnit cu el. Aş fi dat orice să fi asistat şi eu, de după o perdea, la o astfel de discuţie între doi mari actori: unul care minte genial şi celălalt care se preface că îl crede. Dar a trebuit să mă mulţumesc cu ce mi-a povestit clientul.

Care mi-a spus ce îi spusesem şi eu lui, de fapt. Prezentare impecabilă, ştia surprinzător de multe lucruri despre industrie, despre firmele de pe piaţă şi chiar despre compania angajatorului ştia mai multe decât ceilalţi candidaţi. Ba chiar a venit şi cu nişte sugestii şi idei pentru ei, destul de interesante. Şi da, dacă ar fi fost adevărat ce spusese, ar fi avut şansele cele mai mari să obţină jobul...