Când folosesc şi când nu 20 de ani de experienţă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În urmă cu nişte ani, un client important, de la una dintre cele mai mari companii din România, m-a rugat să-i găsesc o asistentă. Avea un salariu de 3.000€ pe lună net, dar putea să-i dea şi mai mult dacă era nevoie.

În acel moment era cel mai mare salariu de asistentă de pe piaţă, din câte auzisem eu. Poziţia era echivalată unui post de senior management şi cei care lucrează în marile corporaţii ştiu de ce. Avea o asistentă din ţara lui, însă şi-a dat seama că limba română ar fi fost de mare ajutor pentru acel job.

Ştiam că va fi o recrutare mai interesantă decât multe altele, pentru că îmi permitea să testez diverse ipoteze şi teorii pe care nu le puteam verifica în alte ocazii. Şi aşa a fost, am bănuit în direcţia corectă.

Am discutat mult cu preşedintele despre cum trebuie să fie o astfel de asistentă în care să poată avea toată încrederea şi să-l ajute cu adevărat în munca lui. Profilul obişnuit, totuşi, pe care-l intuieşte oricine şi de oriunde, nicio surpriză până aici. Doar că el era convins că vom găsi aceste făpturi printre venerabilele asistente ale directorilor marilor corporaţii multinaţionale, însă eu aveam îndoieli serioase în această privinţă.

Am pus un anunţ în care am trecut şi salariul, desigur. Am primit peste o mie de CV-uri, dacă ar fi să le socotesc şi pe cele pe care le aruncam fără să le mai citesc, doar uitându-mă la cum arată. Multe ale asistentelor marilor directori de pe piaţă, desigur, care nu aveau acest salariu, unele nici pe departe.

Căutam o persoană foarte atentă la detalii, coerentă, logică, inteligentă, fără îndoială. Calităţi pe care, din fericire, le deduci adesea cu uşurinţă direct din CV, cu mult înainte de a te vedea cu omul faţă către faţă. Vezi cum scrie, cum formulează, ce consideră relevant şi ce nu, cum alătură lucrurile, dacă pune punctul sau virgula lipite de cuvânt, şi în rândul următor cu un spaţiu între ele, cum face înşiruirile şi câte şi mai câte.

M-am întâlnit cu peste o sută de candidate. Deşi, dacă ar fi fost să mă iau numai după CV-uri, ar fi trebuit să închei recrutarea fără să văd vreuna. Nu am găsit ce căutăm, până la urmă, însă concluziile au fost foarte utile, şi mai ales un bun prilej de reflecţie pentru preşedintele uluit de rezultate.

În primul rând, CV-urile asistentelor marilor directori de multinaţionale nu difereau cu nimic semnificativ de altele dintre cele pe care le puteai lua în calcul. Sau poate că la acurateţea englezei, ca să găsesc o diferenţă cu orice preţ, însă nici acolo foarte mult. Iar când m-am întâlnit cu ele, nu numai că nu am găsit calităţi în plus la cele cu zece, douăzeci de ani de secretariat şi asistenţă prin multinaţionale, ci dimpotrivă! Surprinzător de multe afectate, arogante, dezagreabile. Când le arătam că uneori lăsau două rânduri între paragrafe în CV şi alte ori unul singur, se enervau şi deveneau chiar agresive. Ce prostie, ce contează un rând, faţă de zecii mei de ani de experienţă? Da, aşa este, poate că rândul nu contează, dar reacţia ta când ţi-am spus a fost relevantă. Suficient cât să cred că nu meriţi salariul acesta...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite