La un moment dat mă întorc să iau nişte foi. El profită de secundele de pauză ca să-şi mai bea din cafea. Când întinde mâna după ceaşcă, răstoarnă o cutiuţă de lemn în care-mi ţin cărţile de vizită. Cutiuţa cade în ghiveciul de flori de lângă birou, nu face zgomot. Omu’ se uită instinctiv la mine, să vadă dacă l-am observat. Din reflex, mă fac că nu l-am văzut şi că îmi caut mai departe hârtiile, deşi le aveam deja în mână. Dar îl urmăream cu coada ochiului. Se dă cu scaunul o palmă mai la dreapta, se uită pieziş după birou, preţ de o clipită, să vadă unde a ajuns cutiuţa, după care revine la poziţia iniţială şi îşi bea din cafea până m-am făcut eu că am am găsit ce căutăm. Am mai discutat puţin, eu iar întreb, el răspunde, el întreabă, eu răspund, ne lămurim, salutare – salutare, ne strângem mâinile etc.

Vă sună familiar ce aţi citit aici? Întrebare, deci: ce aţi face cu omul acesta dacă aţi fi în locul meu? L-aţi recomanda, ca şi cum nu ar fi dat nimic jos de pe birou, l-aţi scoate de pe short-list, l-aţi pune mai la coadă, eventual pe o listă de rezerve? Şi dacă da, sau nu, de ce?