Aderenţa cauzelor bune: povestea Mirunei Burlăcescu, adolesceneta care luptă pentru un mediu mai curat

Miruna Burl[cescu (13 ani) vrea să-i convingă pe oamenii din Vintilă Vodă să se implice în ecologizarea zonei ]n care locuiesc FOTO: OMV Petrom

Puţine fenomene şi comportamente sociale s-au răspândit, în ultimii zece ani, cu repeziciunea cu care au crescut antreprenoriatul social şi voluntariatul în rândul tinerilor.

Miruna Burlăcescu vorbeşte şi se poartă precum cei pe care ea şi alţi copii de vârsta ei îi numesc “oameni mari”. Şi totuşi, Miruna – care la 13 ani este încă foarte tânără – e alt soi de om mare: unul dintre aceia care s-au apucat să facă lucruri mici ce vor produce, în timp, efecte importante. La fel ca ea sunt din ce în ce mai mulţi tineri voluntari care cred în diverse programe sociale şi care se prind, cu sprinten entuziasm, în cauze mai mari ca ei. 

Cauza Mirunei se cheamă ŞI 9 NE PASĂ!, şi este doar unul din zecile de proiecte care au primit finanţare (5.000 de euro) de-a lungul celor cinci ani prin Şcoala lui Andrei – loc în care elevii şi profesorii formează echipe şi învaţă împreună despre cum responsabilitatea şi implicarea produc efecte pozitive în comunităţile lor. Şcoala lui Andrei este un program de educaţie antreprenorială ce face parte din Ţara lui Andrei, iar ţara asta, întemeiată de OMV Petrom, e unul dintre cele mai importante programe de responsabilitate socială (CSR) a companiilor din România.  

Proiectul ŞI 9 NE PASĂ! este iniţiativa elevilor şi profesorilor de la Şcoala Gimnazială Tache şi Ecaterina Tocilescu, din comuna Vintilă Vodă, care şi-au propus să rezolve, cu energia proprie copiilor şi înţelepciunea adulţilor, problemele de mediu din jurul Geoparcului Ţinutul Buzăului. Mai precis, s-au decis să oprească degradarea ecologică şi să inverseze tendinţa. Nu vor doar să ofere naturii timp pentru regenerare, ci vor să modifice comportamente la nivelul comunităţii printr-o serioasă campanie de conştinetizare a beneficiilor colectării diferenţiate a deşeurilor menajere.

Miruna şi colegii ei voluntari vor să-i convingă pe oamenii din Vintilă Vodă să se implice în ecologizarea zonei unde locuiesc, iar pentru asta vor organiza constant întâlniri deschise, de comunicare şi dialog cu membrii comunităţii, pentru ca tot mai mulţi să înţeleagă atât importanţa proiectului lor, dar mai ales nevoia de implicare a tuturor în acest scop comun: un mediu mai curat.

“A fost ideea profesorului coordonator – profesorul de limbă franceză - dar am scris cu toţii proiectul. “Ne-a mobilizat ideea că putem ajuta şcoala şi comunitatea noastră. Cu toţii ne-am dorit asta şi am lucrat împreună.”, ne spune Miruna. Implicaţi au fost 30 de elevi, membrii echipei, şi mai multe cadre didactice. Cu toţii au transformat ideea într-un proiect sustenabil, l-au depus şi au aşteptat emoţionaţi desemnarea echipelor semifinaliste care îi ducea în cea de-a doua etapă: perioada de fezabilitate a proiectelor ce cuprindea şi participarea în Tabăra din Ţara lui Andrei, locul în care au învăţat despre antreprenoriat prin joc şi joacă.

“Am mers în Tabara din Ţara lui Andrei, la sfârşit de iulie, undeva lângă Bran, unde am stat o săptămână. În fiecare zi aveam ateliere de teorie de antreprenoriat, după care aveam ore de practică şi seri tematice. În plus, fiecare echipă avea sarcina de a alege câte un subiect despre care vorbea într-o ştire video.”

Toate cele 14 echipe semifinaliste au fost, timp de o saptamana,  în Tăbara din Ţara lui Andrei, unde tranerii au oferit consultanţă adulţilor şi au susţinut ateliere non-formale antreprenoriale pentru cei mici. A fost primul contact al Mirunei cu ideea de antreprenoriat. Ea e convinsă acum că antreprenoriatul nu ţine neapărat de bani: “antreprenoriatul e despre un om şi ideea în care crede şi pe care o dezvoltă într-o afacere care trebuie să facă bine comunităţii.”

Aşa se petrece cu Miruna şi proiectul ŞI 9 NE PASĂ, care a început imediat după tabară, când au încheiat parteneriatul cu primul magazin de la care au colectat peturi de plastic şi carton pe care deja le-au presat şi le-au strâns în saci. “Acum urmează să trimitem deşeurile firmei de reciclare cu care am încheiat parteneriatul. Şi suntem optimişti: sperăm să găsim mai multe magazine partenere şi să realizăm profit încă din primul an”, spune Miruna.

Planul lor sună simplu şi clar: o mână de tineri energici, supervizaţi de câţiva profesori interesaţi de formare a elevilor, care înfiinţează un centru de colectare diferenţiată, pe care îl dotează cu o presă de compactat (principala investiţie - 3.600 de euro), amplasează 12 eurocontainere (700 de euro) în principalele zone de generare a deşeurilor (700 de euro), şi încep să-şi susţină şi promoveze cauza.

Dacă vorbim de obiective concrete, ţinta este colectarea a cel puţin trei tone de deşeuri pe an. Însă importante sunt şi aspectele legate de formarea tinerilor care se implică, tot mai mulţi, în proiectul acesta şi în altele similare.

Tinerii aceştia sunt convinşi că acţiunile lor vor trezi conştiinţe şi vor schimba atitudini. Şi tocmai asta e definiţia schimbărilor pornite de jos în sus, de la indivizi înspre mediul de afaceri şi administrativ, şi aici le stă puterea (trans)formatoare: modelând tineri şi comporamentele lor, ajungi să modelezi, în mai bine, o sumă de comunităţi şi mai apoi, cu perseverenţă, întreg mediul social.

Mirunei, care a întâlnit primii voluntari în Tabără, îi plac copiii şi îi place tot ce presupune voluntariatul, de la interacţiunea cu copii ca ea, până la lucrurile – nu puţine – pe care le învaţă din experienţa aceasta.  “Există puţini oameni care acceptă să dea fără să primească ceva înapoi. Cred că voluntariatul este o modalitate pentru cei care au mai mult să dea înapoi către cei care au mai puţin. M-am hotărât că vreau să fiu voluntar după experienţa taberei. Aş vrea să contribui mai departe la dezvoltarea comunităţii ajutând o afacere socială sau un program ca Tabăra din Ţara lui Andrei.”

Pentru ea, la fel ca pentru alţi tineri, e simplu să răspundă la întrebări despre ce îi place sau nu să facă: s-a gândit să se facă medic militar. “Sora mea a terminat Liceul Militar de la Breaza şi, ulterior, Academia Navală Mircea cel Batrân. Cred că m-aş descurca. Atâta timp cât îmi place ce fac, este perfect. ” Îi place să cânte la chitară şi pian, îi plac cărţile horror şi-i mai place volutariatul. Totuşi, ce nu-i place? Ideea să plece din România.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul OMV Petrom. 

Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.