Statele puternice ale lumii au început deja să ia măsuri economice ample.

Amânarea plăţii taxelor şi impozitelor este doar o glumă proastă şi care arată desprinderea de realitate a politicienilor români.

Prima măsură care trebuie luată imediat este aceea de suspendare a plăţii ratelor către bănci pentru populaţie şi pentru companii. Amânarea ar trebui să se facă de la o lună la alta până când starea de urgenţă se va încheia şi ciclul economic va fi reluat. Companiile şi populaţia oricum nu vor mai plăti aceste rate, de ce să nu acţioneze statul şi să creeze un cadru instituţional pentru ca acest lucru să se întâmple şi să asigure băncile de produceduri care nu vor produce haos. Birocraţia nu îşi aru rostul deoarece toată economia mondială este afectată, inclusiv cea românească în ansamblul ei: deci aplicarea trebuie să fie una generală.

A doua măsură urgentă o reprezintă eliminarea pe durata crizei a plăţii taxelor aferente salariilor. Măsura trebuie aplicată de astăzi căci va permite companiilor să găsească resursele necesare pentru a-şi continua activitatea o perioadă mai lungă de timp. Oricum aceste taxe nu se vor mai plăti că nu va fi de unde.

A treia măsură o reprezintă începerea imediată, de astăzi, a unui amplu proiect de investiţii publice, similar cu cel desfăşurat de PSD prin PNDL. De astăzi începând toate proiectele depuse spre finanţare la orice instituţie publică ar trebuie să primească finanţare. Există zeci de mii de proiecte de investiţii publice în diverse faze de implimentare şi care au fost suspendate de guvernul liberal. Nu de PNDL avem noi nevoie ci de 10 PNDL ca să dăm un şoc economiei naţionale. Acest lucru ar oferi încredere cetăţenilor şi o perspectivă companiilor.

A patra măsură extrem de importantă o reprezintă contractarea de către stat de produse de la companiile româneşti. La acest moment producătorii de medicamente ar trebui să lucreze din plin şi să producă medicamentele necesare. Dar statul nu a mişcat aproape nimic în această direcţie. Este inacceptabil că nu s-au lansat deja comenzi pentru producerea la nivel local de măşti şi echipamente de protecţie. Fiecare companie din domeniul textil ar trebui deja să lucreze pentru stat.

Majoritatea companiilor din România nu dispun de lichidităţi pentru plata salariilor fără încasări pe termen lung. Degeaba vorbeşti de şomaj tehnic, adică de plata salariilor de către  companii, când în conturile societăţilor româneşti nu există lichidităţi pentru acest lucru. Statul trebuie să intervină pentru o lună, două cu infuzie de bani în conturile lor plecând de la numărul de angajaţi. Informaţia cu privire la numărul de angajaţi există şi o sumă fixă necesară traiului trebuie oferită drept subvenţie dar în mod automat, fără birocraţie. Cât ar trebui să fie această sumă? Aproximativ 300-400 de euro pe lună.

Ultima măsură ar fi susţinerea domeniului agricol prin subvenţionarea agricultorilor locali să producă în acest an produse de bază şi care sunt greu perisabile. Fluxul de bani către sectorul agricol este unul extrem de important deoarece vom fi nevoiţi să oferim ajutor şi altora. Creşterea animalelor trebuie intensificată şi trebuie oferit dreptul micilor fermieri să facă acest lucru fără nici o restricţie. Trebuie oferiţi chiar astăzi bani, nu credite, către producătorii agricoli pentru achiziţia de utilaje. Companiile româneşti care pot produce utilaje agricole trebuie să înceapă să o facă prin comenzi date de către statul român.

Ştiu ce va urma, dar sunt optimist

Omenirea va trage multe învăţăminte din această criză globală. România va trebui să ofere de acum înainte sprijin companiilor locale pentru a putea fi competitive la nivel global şi să reuşească să producă aici elementele necesare traiului pe timp de criză.

Că se va prăbuşi totul nu mai depinde de noi: întreaga economie globală se va contracta. Statele puternice vor identifica mai rapid soluţii deoarece ele sunt cele mai afectate. Precum peştişorul mic ce se plimbă pe lângă rechin vom fi şi noi ajutaţi de măsurile luate de ei.

Criza actuală nu este una provenită din dezechilibre economice. Este o criză de sănătate. Nu este sfârşitul lumii.

Este vorba doar de o suspendare a activităţii pe o perioadă determinată de timp. Că o fi vorba despre 2 sau 3 luni nu ştim. Dar ştim cu siguranţă că în China după aplicarea dură a măsurilor de restricţie a circulaţiei şi adaptarea sistemului medical la noile provocări, criza aproape a dispărut. La acest moment nu doar că China reintră pe traseul economic avut înainte de criză, dar este aşteptată o creştere economică semnificativă datorită intensificării exporturilor.

Astăzi dispunem de tehnologie, dispunem de informaţia care circulă rapid. Crizele în statele dezvoltate nu vor mai dura niciodată  mult. O dată ce elementele care au generat-o vor dispărea, în scurt timp se va intra pe făgaşul normal. Sunt singur că în maxim două luni va exista medicamentul necesar tratării şi se va trece în maxim jumătate de an la producţia de serie a vaccinului, sărind barierele birocratice existente la acest moment.

Sigur că vom avea două - trei luni de maximă criză, dar pur şi simplu trebuie să acceptăm acest lucru.

Estimez că în maxim un an de la finalizarea crizei de sănătate economia globală va intra pe un făgaş normal. Ştiu sunt optimist, dar mă uit spre China şi am încredere în capacitatea şi inventivitatea oamenilor.