1% în plus la PIB prin antreprenoriat feminin!

Se spune că antreprenoriatul îl ai sau nu în sânge. Unii simt asta de când tranzacţionează cireşele din compot sau când fac comerţ cu gume, telefoane sau alte obiecte, ca pe vremuri. Alţii nu reuşesc niciodată să îşi îndeplinească acest vis.

Cel mai des admirăm antreprenorii pentru curaj şi determinarea lor de a mişca România. Sunt cei care şi-au pus un costum special făcut să înoate în hăţişurile birocraţiei, care renunţă la weekend-uri şi vacanţe ca să facă mai mult decat profit, nu doar să angajeze oameni, ci să descopere talente, până ajung la echipa perfect adaptată situaţiei.

Dacă în România bărbaţii devin mai devreme antreprenori, peste jumătate dintre femeile antreprenor au între 35 şi 49 de ani, studii superioare, expertiză şi experienţă în domeniul de activitate, conform unui studiu CONAF din 2019. Sunt persoane care, după o carieră în diverse domenii de activitate, decid să pornească pe un nou drum.

Sigur că România are rezultate bune comparativ cu media internaţională în ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în antreprenoriat, în cifre absolute – procentul de femei în numărul total de afaceri înregistrate, 37,2%, conform datelor ONRC. În acelaşi timp, conform unui studiu iniţiat de către think tank-ul VERTIK pentru Viitor, în februarie 2020, 9 din 10 români au încredere în abilităţile şi performanţele femeilor antreprenor. Studiul, o primă iniţiativă a grupului de politici publice pe care l-am fondat, arată fără dubiu că românii din mediul urban nu au prejudecăţi când vine vorba despre antreprenoriat, aproape jumătate dintre ei considerând că succesul unei afaceri nu depinde de genul acţionarilor. Rezultatele sunt onorante pentru femeile antreprenor din România. Sunt ele însă efectele unei bune guvernări sau a unei viziuni pe termen lung a administraţiei centrale?

România poate creşte împreună cu femeile antreprenoare

Ţara noastră nu are politici publice sau fiscale dedicate antreprenoriatului feminin, nu excelăm la acces la informaţie, la produse şi servicii financiare când vorbim despre programe de susţinere pentru femeile antreprenor. Pe scurt, nu am ajuns aici din cauza unor politici publice favorabile sau a unei viziuni economice pe termen lung, ba dimpotrivă. Dacă în majoritatea ţărilor europene, antreprenoriatul feminin generează venituri mari şi are ca vector de creştere inovaţia, în România femeile antreprenor generează venituri medii, iar businessurile lor au ca diferenţiator eficienţa crescută în servicii. O interpretare posibilă: femeile antreprenor din România aleg această cale din nevoia de a obţine o stabilitate financiară sau venituri suplimentare. Ţara noastră nu este o excepţie, lipsa de oportunităţi profesionale reale este o motivaţie pe care o observăm la femeile antreprenor din ţări precum Franţa, unde 18% dintre femeile antreprenor sunt motivate de lipsa de alternative, sau Polonia. În timp ce Franţa a intervenit cu măsuri de durată (o politică publică de sprijin întinsă pe mai bine de 10 ani), în Polonia strategia a fost un parteneriat public-privat şi un nou model naţional de redresare şi dezvoltare economică.

În lume, Canada are una dintre cele mai curajoase şi ample strategii dedicată femeilor din business. Women Entrepreneurship Strategy (WES) implică investiţii de 2 miliarde dolari şi îşi propune să dubleze numărul femeilor antreprenoare până în 2025. Conform proiecţiilor, această evoluţie s-ar traduce în 150 de miliarde dolari adăugate la PIB. WES include mai multe instituţii, programe şi centre de resurse, incluzând: programe de finanţare pentru startup-uri, un hub care favorizează schimbul de experienţă şi de bune practici, fonduri de investiţii şi produse bancare dedicate, dar şi o agenţie de susţinere a comerţului internaţional.

Franţa a preferat o abordare mixtă: pe de o parte acordă sprijin categoriilor vulnerabile şi regiunilor mai puţin dezvoltate, ajutând femei fără opţiuni profesionale să-şi genereze o sursă de venit sustenabilă. Franţa susţine participarea femeilor în sectoarele cu potenţial competitiv şi valoarea adăugată mare, precum cercetarea şi inovaţia. În 2017, de exemplu, 12,8% din totalul invenţiilor omologate în Franţa au fost realizate de către inventatoare, conform OECD.

În Polonia, pentru creşterea constantă a proporţiei antreprenoriatului feminin, un rol important l-a avut Polish Agency for Enterprise Development, o agenţie naţională care operează cu fonduri naţionale şi fonduri structurale UE. Polonia ocupa, în 2018, prima poziţie din Europa ca pondere a femeilor cu funcţii de management, locul al doilea fiind ocupat de Letonia. Conform unui studiu realizat de Entrepreneurial Women Network şi Fundaţia Kobiet, numărul femeilor aflate în poziţii de conducere tinde să ajungă din urmă numărul bărbaţilor, 41,8% din totalul poziţiilor manageriale fiind ocupate de femei în Polonia. Conform aceluiaşi studiu, 37% dintre companiile nou înfiinţate sunt conduse de femei, ceea ce înseamnă că aproape 10% dintre femeile din Polonia îşi conduc propria afacere, comparativ cu un procent de 3,3% în Germania.

Destinaţii posibile

Am arătat deja cum femeile antreprenor şi-au câştigat încrederea românilor şi şi-au dovedit performanţele. În schimb, sunt domenii ale economiei care rămân „no (wo)man’s land”. Conform cercetării VERTIK, domeniile în care competenţele femeile antreprenor şi manager sunt recunoscute: HoReCa, sănătatea, educaţia, marketingul şi profesiile liberale. La capătul listei sunt domeniile tehnice: ingineria, transporturile, construcţiile sau agricultura. Ţine de noi să valorificăm potenţialul femeilor antreprenoare, mai ales în sectoare economice cu potenţial competitiv: IT&C, cercetare, inovare tehnologică, zone încă puternic segregate. Este o prioritate să lansăm în dezbatere publică câteva direcţii strategice de politici publice, incluzând modele de proiecte pilot, dar şi un model de funcţionare pentru o agenţie naţională - pentru susţinerea femeilor antreprenor.

Mi-ar plăcea să privim detaşat şi pragmatic aceste rezultate. Dincolo de a asigura un onorabil echilibru în statisticile internaţionale, femeilor antreprenor pot face diferenţa în dezvoltarea României pe termen mediu. Avem, practic, o resursă umană remarcabilă care dovedeşte determinare, pragmatism şi ingeniozitate. Este exact tipul de resursă care ne poate creşte competitivitatea la nivel internaţional, care poate genera creştere economică sustenabilă şi locuri de muncă, care poate dinamiza sectoare economice diverse. 

Avem nevoie, însă, chiar acum, de un cadru economic şi instituţional care să se ridice la înălţimea spiritului antreprenorial feminin. Bunele practici internaţionale există, iar România are nevoie de o diversificare şi consolidarea a sectorului de afaceri.  Consider că este necesară încă multă educaţie antreprenorială şi servicii de suport, precum şi convingerea factorului politic de importanţa unor măsuri specifice, adaptate realităţii de la firul ierbii. Instituţii financiare internaţionale, cum ar fi Banca Europeană de Investiţii, vor încuraja mai mult accesul la finanţare pentru antreprenoriatul feminin şi sunt paşi fermi în această direcţie. Cum putem impulsiona local, similar ţărilor mai dezvoltate, mai multe iniţiative de finanţare a afacerilor înfiinţate de femei, când în top 10 bănci din România regăsim o singură doamnă CEO?

Pe modelul Canadei, deşi pare departe de noi, orice proiect guvernamental în România ar putea fi gândit ca o investiţie pe termen lung. Ei au alocat 2 miliarde de dolari în educaţie antreprenorială şi finanţare (chiar fond dedicat sau garanţii de stat) pentru un aport potenţial la PIB de 150 de miliarde dolari (aproape 10% din PIB-ul Canadei pe 2019), un grad de multiplicare a capitalului de 75 de ori. Poate multiplicatorul banilor în România ar putea fi chiar mai mare, dacă mizăm, de exemplu, pe industria IT&C care şi-a dublat aportul în PIB între 2017 şi 2019, sector în care unul din patru experţi este femeie, de aproape două ori mai mult faţă de media UE. O economie precum cea a României, una în dezvoltare, are potenţial mare de creştere rapidă a afacerilor faţă de una dezvoltată. Rămâne de fundamentat dacă putem aduce 2 miliarde noi în PIB cu doar 20 milioane de euro, luând în calcul un efect de multiplicare de 100, mai sprinten faţă de cel al Canadei.