Teodorovici îi mai dă o lovitură lui Mişa. Finanţele se laudă că renunţă la o aberaţie impusă de fostul şef al Fiscului comercianţilor de produse energetice 1

Am avut de curând o recrutare de director general pentru o companie dintr-o industrie de nişă, în care mai erau doar câteva alte firme în Bucureşti, la fel ca aceea.

Aveam noi de făcut o recrutare mare, o poziţie de Board pentru o cunoscută companie multinaţională. Candidatul cel mai bine plasat e unul dintr-o altă companie multinaţională concurentă, la fel de mare şi de prestigioasă. Zeci de ani în domeniu, exact aceeaşi industrie şi exact în acelaşi departament. Poziţie de Board – 1, adică tocmai bun de motivat cu o promovare şi cu o mărire substanţială de salariu.

Articol despre unul dintre cei mai buni candidaţi întâlniţi în ultima vreme. Aceeaşi poziţie despre ai cărei candidaţi tocmai am mai scris nişte articole.

O să fac o serie mai lungă de articole cu candidaţii cu cea mai mare experienţă în domeniul jobului pentru care candidează şi, deci, cel mai bine plasaţi iniţial, însă care sunt scoşi din cursă, veţi vedea de ce...

Acum câteva zile, o candidată a schimbat brusc subiectul şi m-a întrebat de ce m-am uitat lung la picioarele şi la fundul ei. Şi mi-a venit din nou în minte o întâmplare de acum aproape treizeci de ani, una dintre acelea pe care nu le mai uiţi vreodată, dacă ţi se întâmplă într-un moment anume din viaţă.

Sunteţi angajator şi primiţi un CV care începe astfel. „SUMMARY: Management and sales professional with over 18 years of experience în services and energy sector, recognized for excepţional capability to identify strengths and weaknesses of business processes and realize sales revenues-even in sluggish

Multinaţionala este, mai nou, denigrată de destui ageamii şi dezechilibraţi din politică şi din medii ca inamicul numărul unu al României!

Am scris despre o doamnă care are un mic hotel. Într-o bună zi, doamna a angajat ca recepţioneră o tânără şi plăpândă domnişoară. Foarte educată domnişoară, civilizată, atentă, inteligentă şi mereu zâmbitoare. Peste două luni, patroana i-a propus să fie directoarea micului hotel, cu un salariu dublu.

Cei mai mulţi se supără când le atrag atenţia că experienţa lor s-ar putea să nu aibă atât de multă valoare pe cât cred ei, faţă de alte abilităţi şi calităţi pe care le caută angajatorii. Şi că, dacă se bazează exclusiv pe această experienţă, e posibil să îşi asume un mare, foarte mare risc. Unii devin agresivi şi chiar violenţi când aud aşa ceva. Uitaţi-vă la comentariile de pe blogul meu, de pildă.

Am spus de câte ori am avut ocazia că o firmă trebuie să încerce prin toate mijloacele, cu toată forţa şi în permanenţă să evite să ajungă să depindă prea mult de angajaţii ei. Sau, că să folosesc o expresie uzată de ipocrizia şi cinismul cu care e aruncată în joc, să ajungă ca angajaţii să nu mai fie „cel mai important capital“ al acelei companii.

Ultimul asalt al guvernanţilor îndreptat împotriva companiilor străine m-a îndemnat la o analiză comparativă, dar dintr-o altă perspectivă decât studiile excelente făcute deja de analişti respectabili, a rezultatelor economice ale firmelor cu capital românesc şi străin pentru anul 2016, anul pentru care există ultimele date centralizate şi care, cu certitudine, nu au suferit modificări esenţiale în ultimii doi ani.

Câţi dintre manageri le atrag atenţia angajaţilor că lucrează prea lent? Foarte puţini, deşi toţi observă că o bună parte dintre ei fac într-o zi de lucru ceea ce ar trebui făcut într-un timp semnificativ mai scurt.

În urmă cu vreo 20 de ani, cred, când primeam toate CV-urile pe hârtie, cele cu dimensiuni Letter îmi atrăgeau mereu atenţia, pentru că erau extrem de rare, şi adesea ţineam minte ale cui erau. S-a întâmplat ca într-o zi să vorbesc una-alta la o cafea cu asistenta unuia dintre aceştia, şi să-mi spună că era stresata că nu prea găsea hârtie Letter în România. Chiar că, de multe ori trebuia să o comande din străinătate.

Să deţii o autorizaţie de securitate la incendiu reprezintă un lux în România şi asta deoarece cheltuielile aducerii la norme sunt colosale, uneori implicând reabilitarea în totalitate a clădirilor. Mulţi din cei care pornesc pe acest traseu se opresc încă dinainte de a începe ceva deoarece devin conştienţi că nu au şanse să obţină acest document.

Există pieţe în care consumatorii folosesc statistici pentru a judeca calitatea bunurilor. Aşadar vânzătorii au interesul de a vinde produse de calitate joasă, pentru că statistica incorporează grupul vânzătorilor în totalitate, nu numai vânzători particulari ca el. El se foloseşte de beneficiile scurtăturilor mentale informaţionale (informational heuristics) pe care cumpărătorii de obicei le uzează.

Pentru o companie, pixul este unul dintre cei mai mari duşmani. De ce? Pentru că oamenii tind să îl folosească în activitatea lor recurentă. Şi ce dacă îl folosesc? Dacă folosesc pixul, atunci informaţia respectivă este nestructurată. Dacă este nestructurată, atunci nu se poate folosi mai departe, nu se poate caută prin ea. Cineva trebuie să piardă timpul din nou să o digitalizeze. Iar asta înseamnă lipsă de eficienţă şi bani pierduţi.

Am scris sute de articole în care am arătat de ce vor angajatorii oameni tineri şi vor vrea asta cât va ţine lumea de acum încolo. Reacţiile cititorilor sunt previzibile, tot timpul aceleaşi, sistematic identice ca formă şi cantitate de fiere consumată.

Nu-mi aduc aminte să-mi fi cerut vreun angajator până acum să-i găsesc un om civilizat, folosind explicit acest descriptor. Fie că nu li se pare important, adesea, fie că îl consideră un atribut de la sine înţeles, din când în când, sau pentru că nu s-au gândit, pur şi simplu. Însă eu întotdeauna încep o recrutare cu asta în minte, şi mă străduiesc să o şi termin la fel, dacă nu cumva clientul vrea cu totul şi cu totul altceva.

Rareori le dau candidaţilor la joburile pentru care recrutez toate detaliile despre angajator, despre job, despre persoanele cheie de acolo, despre oportunităţi sau capcane.

Din experienţa mea profesională, reprezentarea României la nivel european prin acţiunile demnitarilor, dar mai ales prin proiecte şi participare proactivă, reprezintă un „pachet“ de prim ordin pentru a face ca lucrurile să se întâmple în domenii cheie ca economia, inovaţia şi antreprenoriatul.

Fiecare are în organizaţia lui nişte oameni cu mintea mai sucită sau mai puţină, despre care îşi spune adesea că ar merge toate mult mai bine fără ei. Fie că i-a găsit deja acolo când s-a dus sau că i-a angajat chiar el, fără să se gândească prea mult la cum va fi viaţa alături de ei zi de zi.