Zece motive pentru care să citeşti Strindberg în 2012

Alături de Charles Dickens şi William Faulkner, în 2012 se mai sărbătoreşte un scriitor: August Strindberg (1849-1912). Dacă anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la naşterea lui Dickens şi 50 de ani de la moartea lui Faulkner, 2012 marchează şi 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a dramaturgului suedez, celebru prin piesele de teatru "Domnişoara Iulia" sau "Tatăl".

Teatrul lui August Strindberg, prin originalitatea personajelor, a avut o influenţă covârşitoare în literatura universală a secolului al XX-lea. În prefaţa piesei de teatru "Domnişoara Iulia" (1887), Strindberg îşi prezintă „sufletele” (personajele) ca fiind „conglomerate, făcute din stadii trecute sau prezente ale civilizaţiei, fragmente de umanitate, haine de duminică peticite, toate strânse la un loc, aşa cum este fiinţa umană”. 

"National Post" vă prezintă zece motive pentru care textele lui August Strindberg sunt esenţiale pentru dramaturgia universală:

Unu. A studiat deopotrivă  lumea în care a trăit şi lumea nevăzută, enigmatică, a lucrurilor imateriale

În anul în care Suedia şi Europa în general comemorează prin evenimente speciale centenarul morţii scriitorului suedez August Strindberg, una din vocile cele mai importante ale literaturii din secolul trecut, revizitarea operei sale este o revenire la un spirit nonconformist, fascinat de tenebre, care a studiat deopotrivă lumea în care a trăit şi lumea nevăzută, enigmatică, a lucrurilor imateriale.

Citindu-i scrierile, ai accesul cel mai direct la scrierile lui şi ocoleşti calea festivistă, cea pe care o aleg deseori organizatorii de evenimente comemorative.

Doi. Romanul "Salonul Roşu" deschide drumul spre modernism în literatura  suedeză

„Salonul roşu“ (1879), poate cel mai cunoscut roman al lui August Strindberg, care a murit mâhnit că Academia din ţara natală nu i-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, preferând o conaţională de-a sa (în epocă, să alegi o femeie pentru această distincţie, aflată la începutul istoriei ei, era o îndrăzneală fără margini), este un roman cu groase tuşe satirice despre snobi.

Considerat romanul care a schimbat la faţă literatura suedeză şi a aşezat-o pe drumul spre modernism, cartea zugrăveşte un univers strâmt, dominat de fals şi impostură.

Ficţiunea a împrumutat numele unui restaurant faimos din Stockholm, unde tânărul şi neliniştitul Strindberg se îndrăgostise cândva de o actriţă, iar ea îşi părăsise soţul, un baron, pentru el, care o va lua de soţie.

Citorul va descoperi sau redescoperi un roman de atmosferă, învăluit într-un aer sceptic, cu oameni dintr-o Europă a spiritelor înalte, în care încap însă şi sentimentele şi faptele cele mai josnice. 

Trei. Pentru Strindberg, a trăi înseamnă a visa cu ochii deschişi şi a te răzvrăti împotriva realităţii 

Sensibilitatea autorului suedez a avut o dimensiune profetică, susţin cunoscătorii, printre care şi istoricii teatrului.  Piesele sale de teatru reflectă o trăsătură dominantă: spiritul rebel. Pentru Strindberg, a trăi înseamnă a visa cu ochii deschişi şi a te răzvrăti împotriva realităţii.

Contestarea ordinii morale şi sociale, a mentalităţii general acceptate şi a prejudecăţii generalizate este firul roşu care-i străbate şi proza, şi teatrul, şi scrierile cu elemente autobiografice. Dezgustul faţă de o societate rigidă, care întinează libertartatea individuală, dar şi faţă de materialismul vulgar, un dezgust care transpare din toate scrierile autorului, vorbeşte şi pe limba omului din secolul XXI.

Patru. A fost deschis spre toate zonele artei, fiind pasionat să facă fotografii

Citindu-l sau recitindu-l pe Strindberg, omul de azi va descoperi o personalitate la care artiştii contemporani se pot uita cu toată admiraţia, o personalitate deschisă spre toate zonele artei.

August Strindberg a fost în tinereţe actor, după care a devenit scriitor şi director de teatru, dar şi un foarte interesant fotograf. Instantaneele sale, printre care o serie expresivă de autoportrete, stau mărturie.

Cinci. Ocultism, erotism, spiritism, teatru, sanatoriu, iată coordonatele care i-au trasat parcursul şi i-au străbătut literatura

60 de piese de teatru, peste 30 de scrieri de ficţiune şi autobiografice şi 3 „cărţi albastre“, enciclopedii personale de alchimie şi ocultism (niciodată traduse în limba română) cuprind gândurile şi stările, adesea extreme, ale unui creator care nu se da în lături de la a încerca tot, până la opiu, experienţe erotice „neconvenţionale“ şi, desigur, noi forme de teatru.

Ocultism, erotism, spiritism, teatru, sanatoriu, iată coordonatele care i-au trasat parcursul şi i-au străbătut literatura. 

Şase. A scris piese ezoterice de o o mare profunzime psihologică: „Domnişoara Iulia“, „Tatăl“ ori „Sonata fantomelor“

August Strindberg şi-a câştigat existenţa ca actor, dramaturg, gazetar sau bibliotecar. A vrut să se facă medic, dar a ajuns artist, după ani petrecuţi în culisele Teatrului Regal de la Stockholm. Fiul unei slujnice şi al unui burghez bogat avea să devină cel mai important şi cel mai bogat dramaturg al Suediei.

 Nevrotic, antisemit şi misogin, deşi mare iubitor al farmecelor feminine, scriitorul a trecut prin lungi perioade de detaşare de realitate, izolându-se în case, departe de lumea oamenilor, în faţa biroului, printre scrieri ezoterice, gata de noi experienţe extrasenzoriale. Lui i se datorează câteva piese de teatru pe care ar trebui să le vadă oricine. Printre ele, „Domnişoara Iulia“, „Tatăl“ (foto Teatrul Bulandra) ori „Sonata fantomelor“.

Când se va deschide noua stagiune la Bucureşti, cei dornici să vadă cu câtă subtilitate desface Strindberg în piese mecanismul seducţiei erotice pot merge să vadă spectacolul „Domnişoara Iulia“ de la Teatrul de Comedie, regizat de Liviu Lucaci. Piesa a fost montată recent, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de Felix Alexa.

Tot pentru amatorii de fineţuri psihologice este şi „Tatăl“, producţie a Teatrului L. S. Bulandra din Capitală, realizată de Cătălina Buzoianu. Pentru spectatorul de azi, ele sunt ca o reminiscenţă dintr-un timp tulbure, în care oamenii de teatru erau preocupaţi şi de invizibil.

Şapte. A avut o biografie tumultoasă, care include perioade  de paranoia severă, în care consuma opiacee şi se izola în spitale de psihiatrie

August Strindberg face parte din destul de bogata galerie a aşa-numitelor spirite blestemate din literatura secolului al XIX-lea. 

A fost căsătorit de trei ori, ultima soţie fiind o actriţă norvegiană, Harriet Bosse (foto).

Căsătoria lor nu a avut mai mult succes decât precedentele, separarea producându-se după trei ani. 

Potrivit spuselor autorului, în biografia sa tumultoasă, care include perioade în care suferea de paranoia severă, consuma opiacee şi se izola în spitale de psihiatrie, aplecându-se asupra scrierilor alchimice, stau bine înfipte rădăcinile ficţiunilor sale, multe conţinând mărturisiri despre o copilărie întunecată, o tinereţe zbuciumată, o maturitate grea şi o bătrâneţe ce-i părea insuportabilă.

În cărţile sale, dezgustul, scepticismul faţă de tot, dar şi curiozitatea sau dorinţa perpetă de a înţelege tot ce i se întâmplă au creat pagini care te emoţionează cum numai cărţile de forţă o pot face.

Opt. Piesele sale sunt cap de afiş în festivalurile de teatru 

La ediţia din 2012 a Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti, care va avea loc în această toamnă, se vor desfăşura mai multe evenimente dedicate lui August Strindberg.

Unul dintre acesta este lansarea unui volum cu piese ale autorului, în premieră traduse în limba română şi publicate de Editura Nemira.

Nouă. Nu trebuie ratată "Insula preafericiţilor"

Lui Strindberg îi aparţine un roman uitat de mult, dar retipărit cu puţină vreme în urmă în Colecţia Cartea de pe noptiră a Editurii Humanitas, intitulat „Insula preafericiţilor“. Scriitorul alege satira pentru a vorbi despre o societate ideală, alcătuită din foşti răufăcători pe o insulă în care, în sfârşit, pot trăi cum doresc.

Între copertele acestei cărţi cititorul va găsi o poveste bine scrisă şi o meditaţie amară despre om, libertate şi adevăr. 

Zece. Deviza sa a fost „Visez, deci exist“

În cuvintele următoare este concretizat cel mai bine spiritul lui Strindberg, pentru care stau mărturie piesele de teatru, celelalte cărţi şi fotografia: „Societatea este un spital de nebuni în fruntea cărora se află autorităţile şi poliţia“ şi „Visez, deci exist“.

Pe 14 mai 1912, Strindberg s-a stins la puţin timp după ce, cu ocazia aniversării a 63 de ani de viaţă, fusese celebrat peste tot în Suedia.