Să-l fi pasionat oare pe autorul Cuvintelor personalitatea atât de complexă şi contradictorie a unui mare actor care s-a autodistrus şi a făcut-o şi deliberat, şi conştient, şi generos faţă de semenii săi deopotrivă? Astăzi când ştim că nu poate fi vorba defel despre o ruptură definitivă între Sartre şi Camus, aşa cum din cine ştie ce motive au tot insistat să sublinieze şi unul, şi celălalt îndată după ce Albert Camus a publicat Omul revoltat (cei doi mari existenţialişti atât de diferiţi unul faţă de celălalt au avut şi după aceea legături epistolare) am putea oare să credem că şi pe Sartre l-a fascinat Actorul văzut ca întruchipare a mitului lui Sisif? Sau să fi fost vorba pur şi simplu despre o comandă foarte bine plătită venită din partea Teatrului parizian Sarah Bernhard, locul în care a avut loc premiera absolută, comandă  pe care a acceptat-o fără să clipească materialistul Sartre. Folosindu-şi cu folos nu atât geniul cât mai degrabă meşteşugul.


FOTO Nicu Cherciu


La urma urmei, nu această serie de întrebări contează. Nu răspunsul la ele îi arde pe practicienii din lumea teatrală. Important e faptul că, deşi Kean nu este una dintre piesele de raftul întâi din creaţia sartriană, ea oferă partituri actoriceşti generoase.

Piesa nu este tentantă în exclusivitate pentru aşa-zişii actori de vârstă (subiectul aminteşte de Cântecul lebedei al lui Cehov), ci şi pentru cei foarte tineri. Este aleasă de profesorii de actorie de la numeroasele facultăţi de specialitate din România fiindcă în vreo 90 de minute personajul Kean se dezvăluie complet în faţa spectatorilor. Mai exact, trece de la sublim la ridicol, îşi trăieşte tragedia sfârşitului. Bine scrise sunt şi celelalte două roluri. Cel al atât de grijuliului cabinier Salomon care îl iubeşte ca nimeni altul pe marele actor cât şi cel al tinerei Anna, actriţă în devenire. Graţie lui Salomon şi Annei Kean se relevă nu doar direct, ci şi în oglindă, Cei trei îşi sunt, dramaturgic vorbind, absolut necesari unul celuilalt aşa încât aproape că nu se poate discuta despre existenţa roluri secundare în această piesă.


FOTO Nicu Cherciu


Florian-Mihai Niţu a jucat pentru prima oară în Kean al lui Sartre în anul 2013. Era un spectacol de absolvenţă făcut sub coordonarea profesorului Adrian Titieni. Spectacol preluat pentru o anume perioadă de, din câte se pare, astăzi dispărutul Teatru bucureştean Mignon. Între timp Florian-Mihai Niţu a trecut prin mai multe instituţii de spectacole şi bucureştene, şi din provincie, şi, după un stagiu ceva mai lung la Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, a devenit actor al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca.

La ediţia din vara anului 2017 a Galei Hop a obţinut premiul pentru cel mai bun actor. Iată, acum îşi foloseşte experienţa profesională câştigată prin vremuri în calitate de regizor, şi interpret al rolului Kean într-un spectacol ce se joacă în studioul Euphorion al Naţionalului clujean.

Avem de-a face pe mai departe cu un spectacol-studiu, un studiu de bună calitate  montat în scenografia eficientă a Ilonei Lörincz. Florian-Mihai Niţu se regizează bine pe sine, dar parcă şi mai bine îi conduce pe Matei Rotaru, excelent, cu nenumărate nuanţe în rolul Salomon, şi pe Alexandra Tarce, nu doar frumoasă, ci actriţă în lege în ipostaza de interpretă a Annei.

Spectacolul nu oferă însă cine ştie ce mari surprize la capitolul regie.De altminteri, nici nu cred că intenţionează acest lucru. E bine cumpănit, fără extravaganţe, fără patetisme. Poate că mi-ar fi plăcut să fie tratată un pic altfel, mai în cheia nebuniei, scena dintre Ofelia şi Hamlet.


FOTO Nicu Cherciu


E clar, se vede cu ochiul liber că lui Florian- Mihai Niţu îi place teribil ceea ce face (nu, să nu fiu greşit înţeles, nu e vorba despre auto-adoraţie, ci despre respect pentru profesiune şi faţă de public), îl joacă pe Kean cu multă implicare ţi ceea ce este foarte bine fără patetisme.

Teatrul Naţional din Cluj-Napoca - KEAN după Jean-Paul Sartre şi William Shakespeare; Regia: Florian-Mihai Niţu; Scenografia: Ilona Lörincz; Cu: Florian-Mihai Niţu, Matei Rotaru, Alexandra Tarce; Data reprezentaţiei: 10 februarie 2018