Notaţiile lui Ion Raţiu urmăresc cu destule amănunte felurite aspecte din viaţa lui Silviu Crăciunaş. Cel pe care liderul ţărănist l-a ajutat, în diferite feluri, să îşi facă un rost îndată ce a ajuns în Occident. Acolo unde s-a prezentat drept un fugar, un refuznic, un persecutat atroce al regimului comunist.

După ce i-a acordat întreg sprijinul pentru a putea să părăsească fără probleme şi fără griji materiale majore Viena, acolo unde Crăciunaş pretindea că nu se află în deplină siguranţă din cauza apropierii capitalei Austriei de Bucureşti şi de mâna lungă a Securităţii, Ion Raţiu i-a facilitat lui Crăciunaş integrarea în spaţiul londonez. Au apărut apoi încet-încet şi primele semne de întrebare referitoare la ceea ce a făcut la Bucureşti, mai apoi la Viena şi ceea ce făcea la Londra cel care se prezenta drept disident şi anti-comunist feroce. A intervenit între cei doi şi o succesiune de dispute mai mult sau mai puţin la vedere, în cea mai bună parte determinate de ingratitudinea lui Crăciunaş. Cert e că Ion Raţiu a dobândit tot mai proeminent convingerea că ceva nu e tocmai ok cu fostul lui protejat. Şi anume că e cum nu se poate mai posibil ca acesta să fie un trimis al Bucureştiului, un agent, un spion, un infiltrat în exilul comunist.

Cartea Agentul nostru Victor, scrisă de acelaşi Stejărel Olaru, apărută în anul 2018 la editura ieşeană Polirom, documentează cu lux de amănunte, cu consultarea a unei cantităţi considerabile de documente, cu o minuţie exemplară parcursul lui Silviu Crăciunaş. Agentul infiltrat în Occident încă de fostul SSI (acesta l-a ajutat să treacă frontiera cu Ungaria), preluat ca atare de DIE, unul dintre departamentele cheie ale Securităţii comuniste, de şeful acestuia Nicolae Doicaru, despre a cărui activitate au fost ţinute la curent înaltele oficialităţi ale Statului comunist, de la ministrul de interne Alexandru Drăghici până la Gheorghe Gheorghiu-Dej şi, mai apoi, Nicolae Ceauşescu. Tuturor, adresându-li-se în mod direct şi în momente-cheie cel aflat în evidenţele Securităţii Statului comunist sub numele legendat Victor.

Stejărel Olaru scrie ceea ce poate fi lesne catalogat drept roman documentar. Cartea rămânând pe mai departe una de istorie. Istoricul detaliază cu lux de amănunte mişcările contradictorii ale lui Crăciunaş care se vedea pe sine drept un fel de mega-agent dublu care a recurs la toate tertipurile posibile spre a încerca să-i păcălească pe superiorii săi de la Bucureşti. Sunt relevate deopotrivă şi cu aceeaşi minuţie acţiunile acestora, unele izbutite, altele încheiate cu eşecuri răsunătoare (defectarea lui Crăciunaş de la finele anului 1962) menite a nu-l scăpa nici un moment din ochi şi din vedere pe agentul nostru Victor. Are, fără îndoială, dreptate Marius Oprea care, în postfaţa intitulată Agentul nostru Victor sau Adevărul înviat din morţi, compară cartea lui Stejărel Olaru cu un roman de John Le Carré.

Există în succesiunea de întâmplări narate de Stejărel Olaru nenumărate, aproape incredibile răsturnări de situaţie şi de atitudine, o poveste de-a şoarecele şi pisica între DIE şi Silviu Crăciunaş. Dacă nu ar fi perfect documentată şi argumentată, istoria revenirii înşelătoare la matcă, adică în graţiile Securităţii, a lui Silviu Crăciunaş (acesta i-a scris în acest sens o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu), ar părea de-a dreptul incredibilă. Născută din fantezia lui Crăciunaş însuşi care a inventat despre sine tot felul de poveşti pe care le-a livrat nu doar membrilor exilului, ci şi şefilor DIE. Senzaţională mi se pare şi recrutarea şi folosirea uneori chiar împotriva propriului său tată a fiicei lui Crăciunaş din prima căsătorie, Lilioara, devenită, la rându-i, agent al DIE.

O secvenţă aparte, cu mare impact în economia volumului lui Stejărel Olaru, este cea dedicată cărţii The Lost Footsteps (cf. Istoria secretă a unui best seller uitat) în care, sub semnătura lui Silviu Crăciunaş, erau detaliate patimile (o parte reale, multe inventate) ale celui care şi-a construit încet-încet imaginea unui veritabil erou. Crăciunaş a pretins în repetate rânduri faptul că forma finală a cărţii ar fi fost dată de însuşi celebrul Somerset Maugham. Cert e că volumul a apărut în Occident cu o prefaţă semnată de Salvador de Mandariaga, un detaliu care l-a amărât teribil pe Ion Raţiu. Şi tot la fel de sigur este că multă vreme vârfuri ale exilului românesc (Marius Oprea îl citează în sus-numita postfaţă, de pildă, pe Neagu Djuvara au văzut în agentul dublu Silviu Crăciunaş un erou al rezistenţei anti-comuniste.

Stejărel Olaru - AGENTUL NOSTRU VICTOR; Postfaţă de Marius Oprea; Editura Polirom, Iaşi, 2018