Graţie unui tânăr pe nume Alin Stanciu, născut la Târgu Jiu, şcolit la Universitatea de Teatru din Târgu Mureş şi, de vreo trei sau patru ani, actor profesionist la Teatrul „Regina Maria” din Oradea.

Alin este principalul iniţiator al unui proiect de teatru independent pe nume Studio Act Oradea. Proiect ce, iată, a devenit faptă graţie unei prime producţii a cărei avanpremieră a avut loc în miez de vară şi care nutreşte ambiţia de a le dărui orădenilor chiar şi un mini-festival plănuit să se desfăşoare în ultima decadă a lunii august.

Provocarea lui Alin a fost acceptată mai întâi de alţi câţiva tineri actori- doi de la Teatrul din Oradea- Eugen Neag şi Alina Leonte-, dar şi de o la fel de tânără actriţă de la Teatrul de Nord din Satu Mare- Ioana Cheregi. Lor li s-au asociat un foarte tânăr regizor de la Galaţi- Radu Horghidan- care, deşi tânăr, are deja o anumită experienţă în proiectele de teatru independent, de Ioana Ştef, secretar literar, dar şi un foarte bun traducător. Unde mai pui că, din câte se pare, ideea a primit un lăudabil sprijin nu de oriune, ci chiar despre Ocean, venit din partea binecunoscutului dramaturg Neil LaBute. Care a acceptat să-i fie jucată de micul teatru aflat la început de drum o piesă al cărui titlu original, păstrat ca atare pe afişul orădean, este Reasons to be pretty.

E vorba despre al treilea volet al unei trilogii din care mai fac parte Forma lucrurilor şi XXL sau Fat Pig. Texte jucate cu mult succes, deopotrivă de casă şi de stimă, în felurite teatre din România. Meritul premierelor pe ţară revenindu-le regizorului Vlad Massaci, care a montat Shape of Things în 2004 la astăzi, pare-se, dispărutul, ba şi pe nedrept uitatul Teatru fără frontiere, respectiv lui Mircea Cornişteanu căruia i se datorează prima lansare la apă a textului Fat Pig, jucat în premieră naţională în anul 2007 la Naţionalul craiovean. De mult mai multă notorietate bucurându-se, e drept, spectacolul bucureştean semnat regizoral de Cristi Juncu. 

Nici acest al treilea volet – Reasons to be pretty- nu e cu totul necunoscut pe meleaguri româneşti, el mai fiind jucat într-o montare cam fără istoric, produsă în anul  2013 la Godot Café Theatre, piesa lui Neil LaBute fiind reprezentată atunci sub titlul Fragil. Trebuie spus că cele trei scrieri nu sunt legate între ele, după modelul balzacian, prin transferul de eroi, prin circulaţia aceloraşi personaje regăsibile la vârste diferite, ci prin abordarea, în chipuri felurite şi din diverse unghiuri a două teme principale. Prima cu caracter mai general – modul de viaţă american, cea de-a doua având sub observaţie rolul pe care îl deţine în viaţa de zi cu zi frumuseţea fizică şi cât mult bine sau mult rău poate provoca obsesia de a fi frumos.

Ca şi în Forma lucrurilor, ca şi în Fat Pig avem de-a face cu un subtil amestec, aproape de sorginte cehoviană, de veselie şi de tristeţe, de umor, duritate aparentă situată îndeosebi la nivelul limbajului niţel mai deocheat, de sensibilitate şi un pic de nostalgie. Aceasta din urmă provocată de recapitularea a ceea ce a fost şi nu ar fi trebuit să fie, dar şi de meditaţia asupra a ceea ce nu a fost şi poate că ar fi fost bine să se întâmple în viaţa de zi cu zi a unor personaje ce nu au, în sine, nimic excepţional.

Reasons to be preatty  este o piesă despre prietenie sau despre absenţa ei, despre dragoste, despre vorbe aruncate în vânt, despre neputinţa de a corecta ceea ce am greşit cam fiecare dintre noi la un moment dat în viaţă.

 Aşa după cum spuneam, Studio Act Oradea s-a născut din frumoasa idee a unui tânăr actor oltean ajuns pe meleaguri ardelene. Şi, iată se vede clar şi asta e cum nu se poate mai bine, Alin Stanciu şi cei ce i-au fost aproape în realizarea primului act al acestui ambiţios proiect au înţeles foarte bine că doar ideile frumoase nu fac o literatură, cum ne învedera o zicere celebră, cu atât mai puţin un spectacol de teatru adevărat. Or, Reasons to be pretty  e teatru adevărat, teatru de cea mai bună calitate.

La rându-i Radu Horghidan, în calitate de regizor, are meritul de a fi evaluat exact impactul fiecărui nou eveniment, al fiecărei replici, de a fi valorat corect volutele poveştii. De a fi sesizat cu rafinament evoluţiile umane individuale şi schimbările intervenite în raporturile dintre cei patru protagonişti. De a fi acordat ponderea potrivită evidenţierii deloc didactice a procesului câştigării de înţelepciune în cazul aparte al personajului- fanion pe nume Greg. În fine, de a le fi cerut celor patru tineri actori din distribuţie să le aducă pe toate percutant, bine precizat, remarcabil nuanţat şi fără a cădea în îngroşări în faţa spectatorilor.

Cei patru tineri interpreţi îşi fac foarte bine datoria. Avem de-a face cu reconfirmări, îndeosebi în cazul tinerelor actriţe, atât Alina Leonte cât şi Ioana Cheregi fiindu-mi cunoscute ca serioase şi stăpâne pe profesie din evoluţii artistice anterioare. Alin Stanciu e bun în rolul tânărului  Kent, un fustangiu aparent simpatic, în fapt teribil de superficial, şmecheraş, care, deşi căsătorit, pare a fi destinat perpetuei condiţii de cvasi-adolescent. Cu totul remarcabilă evoluţia lui Eugen Neag în rolul tânărului Greg, Găsim în Eugen Neag un actor inteligent, sensibil, cu subtilă disponibilitate pentru roluri de complexitate psihologică. Ce mai? Rolul Greg e o cea mai convingătoare ipostază artistică în care l-am văzut pe tânărul actor de când se află la Oradea. Fireşte, rolul unui teatru independent este şi acesta. De a oferi şanse suplimentare de afirmare artistică. Sper însă ca de reuşita de acum a lui Eugen Neag să ţină cont în viitor şi cei de la… Teatrul Mare.    

Studio Act Oradea- REASONS TO BE PRETTY de Neil LaBute; În româneşte de Ioana Ştef; Regia: Radu Horghidan; Scenografia: colectivă; Cu: Eugen Neag, Alina Leonte, Alin Stanciu, Ioana Cheregi; Data reprezentaţiei: 30 iulie 2016