Mai întâi fiindcă nu sunt deloc puţini spectatorii de teatru care au văzut filmul lui Lars Von Trier, inspirat din aceeaşi poveste. Poveste din anii 60 ai veacului trecut în care o tânără din Cehoslovacia comunistă, cu un serios handicap de acuitate vizuală, cu un copil având o problemă asemănătoare, cu un soţ care a abandonat-o, ia decizia de a-şi părăsi ţara natală în favoarea Pământului Făgăduinţei. Tânăra pe nume Selma Jezkova a optat pentru America nu neapărat din motive politice. Ele, chiar dacă există, sunt estompate în scrierea lui Patrick Ellsworth. Deşi nici aceste cauze nu sunt tocmai excluse.Cu toate acestea, în Minunata Lume Nouă, cunoscută drept Tara tuturor posibilităţilor şi a libertăţii de conştiinţă nelimitate i se mai întîmplă Selmei ca, îndeosebi din momentul în care a început să se afle la ananghie, unele dintre vorbele sale să fie interpretate, în defavoarea ei, drept propagandă comunistă.

În primul rând, Selma a ajuns în America nutrind dorinţa de a munci pe brânci şi de a aduna banii cu care ar urma să achite costurile unei intervenţii chirurgicale al cărei rost ar fi să îi salveze fiul. De iminenţa orbirii. În al doilea rând, Selma nutreşte o pasiune. Aceea pentru musical. Om cinstit din cale afară, sincer, care ştie ce înseamnă o promisiune, Selma s-a prezentat colegilor cu care repetă la un teatru de amatori, într-un viitor spectacol de gen, drept fiica lui Holdrich Novy, un fost actor cehoslovac de mare succes, promotor al musicalului în ţara lui, dar care nu a mai avut defel succes în clipa în care a venit să îşi încerce şansele în SUA. Micuţa ei minciună nevinovată, poate singura din viaţa-i zbuciumată, va fi şi ea folosită împotrivă-i de o justiţie strâmbă.

Cinstea, onestitate Selmei, încăpăţânarea de a-şi respect promisiunea ce se va dovedi fatală făcută lui Bill, cel care se va dovedi un om fals şi un fals prieten, o vor costa imens pe Selma. Aceasta fiindcă justiţia nu se va manifesta nici imparţială, nici infailibilă atunci când se va afla în situaţia de a o judeca pe Selma.

Piesa şi filmul Dansând în noapte istorisesc o poveste dramatică, tragică, emoţionantă.Despre frumuseţe sufletească, morală, despre dragostea maternă, despre credinţă, respect de sine şi faţă de alţii, despre cinste, onestitate. Dar şi despre tot ceea ce li se opune. O poveste, indiscutabil, cu mare, cu imens impact la public. Care oferă actorilor roluri generoase. Punerea în scenă a versiunii pentru teatru a poveştii presupune o distribuţie consistentă. Şi-a asumat această sarcină, cu toate dificultăţile aferente, Kocsárdi Levente. Actor cu deja consistente state de serviciu, binecunoscut component al trupei care a optat, pare-se, şi pentru o carieră de regizor. Făcută nu oricum, nu după ureche, ci după studii în domeniu urmate la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii clujene. Dacă nu mă înşel, Dansând în noapte este cel de-al doilea spectacol semnat regizoral de Kocsárdi Levente.

Regizorul a mărit miza montării, şi-a îngreunat sarcina dorind să o trateze în cheia musical-ului. A luat în calcul abilităţile recunoscute în domeniu ale multora dintre colegii săi din Teatru. Şi îi am în vedere când spun asta îndeosebi pe interpreta rolului principal Magyari Etelka, pe Balász Attila (Bill), pe Kiss Attila (Jeff), pe Vass Richard (Norman), pe Szillási Eszter Júlia (Linda) dar şi pe actorii invitaţi din Ungaria Csoma Judit (Kathy) şi Horány László (Oldrich Novy). Nu vreau cu nici un preţ să omit contribuţia copilului Makkai Gergö. Alături de ceilalţi componenţi ai distribuţiei (Aszalos Géza, Éder Enikö, Lörincz Rita, Tár Monika, Molnár Bence, Lukács Szilárd, Mihály Csongor, Molnos András Csaba şi copilul Lázár Dávid) ei îşi duc la îndeplinire cu succes misiunea la capitolul proză şi cu bune rezultate, dar şi cu inerente hopuri în ceea ce priveşte interpretarea ariilor muzicale.

Acestea au fost compuse de Vlaicu Golcea. Un admirabil creator de muzică de scenă, aflat, dacă informaţiile mele sunt exacte, la prima încercare în calitate de compozitor de musical care ambiţionează să fie scris după toate regulile americane ale genului. Rezultatele sunt deocamdată de valoare medie. Muzica scrisă de Vlaicu Golcea este, în sine frumoasă, agreabilă, nu ştiu însă câte dintre arii ar avea şanse reale de a deveni, de a se impune drept şlagăre. Din acelea care sunt pe neaşteptate fredonate de spectatori odată ieşiţi din sală.

Debuturilor în acest gen pretenţios al musicalului ale lui Kocsárdi Levente şi Vlaicu Golcea li s-a mai asociat, mi se spune, încă unul. Acela al coregrafei Cristina Lilenfeld. Care lucrează pentru întâia oară cu actori cu abilităţi profesionale în teatrul dramatic. Din păcate, mişcarea, dansurile, coagularea grupurilor înseamnă principalul şi cel mai evident minus al montării.

Una bine spaţializată. Autorul decorurilor, Mihai Donici, despre care aflu că ar fi arhitect de profesie, valorifică interesant împreună cu Kocsárdi Levente, specificităţile sălii despre care odinioară, cu ocazia premierei spectacolului cu Mountainbikers de la Teatrul German, scenograful Dragoş Buhagiar a scris un eseu mai mult decât interesant.Cu toate acestea, reprezentaţiei îi mai lipseşte ceva până a fi putea socotită una de mare montare.

În opinia mea, ar mai fi fost de lucru la capitolul coeziune, ritm, dinamism, mişcare. E clar. Lui Kocsárdi Levente îi place musicalul. Pune în montarea lui pasiune. Pasiune au pus şi actorii, îndeosebi Magyari Etelka făcând un rol cu totul remarcabil.Mi-au plăcut mult şi Makkai Gergö, Csoma Judit, Kiss Attila (câtă discreţie în evoluţia lui în rolul Jeff), Balász Attila (surprinzând exact laşităţile lui Bill), Horányi László. Ar mai fi fost nevoie, la nivel de ansamblu, de concept general, dar şi de execuţie de ceea ce în domeniu este denumit prin cuvântul magic meserie.

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara: DANSÂND ÎN NOAPTE de Patrick Ellsworth; Traducerea: Demény Peter;Versiunea în limba română: Simona Donici;Regia: Kocsardi Levente; Muzica: Vlaicu Golcea; Coregrafia: Cristina Lilenfeld: Decor: Mihai Donici; Costume: Mihaela Creţescu; Cu: Magyari Etelka (Selma), Csoma Judit (Kathy), Horányi László (Oldrich Novy), Balász Attila (Bill), Szilasi Eszter Júlia (Linda), Kiss Attila (Jeff), Aszalos Csaba (Samuel), Vass Richard (Norman), Éder Enikö (Brenda), Lörincz Rita (Procuror), Matyas Zsolt Imre (Cameraman),Tar Mónika (Detectiv), Molnár Bence (Avocat),Lukács Szilárd (Judecător, Director adjunct), Mihály Csongor (Dr. Garon), Molnos András Attila (Martor),Lázár Dávid (Toboşar); Data reprezentaţiei: 24 mai 2018