Nu mai fusesem la Brăila …din epoca de piatră, adică dinainte de 1989. Păstram în amintire atmosfera unui oraṣ solar, confortabil aṣezat în matca lui. Un oraṣ ademenitor, de o frumuseṭe tihnită, din alt timp, strălucind lângă reflexele de oṭel ale Dunării. Un oraṣ în care vrei să revii.

Aṣa că n-am ezitat nicio clipă să merg acolo, atunci când Lucian Sabados m-a invitat, la final de an -dar nu departe de începutul stagiunii- la cea de a noua ediṭie a Festivalului Zile ṣi nopṭi de teatru la Brăila. Cum, în calitate de director al Teatrului Maria Filotti, ṣi-a asumat ṣi răspunderea de a fi unicul selecṭioner al spectacolelor prezentate în festival, aveam, pe lângă argumentul memoriei afective, ṣi unul profesional, căci ṣtiam la ce nivel reuṣise să ridice ṣi să menṭină Teatrul din Ploieṣti, pe care l-a condus mai bine de douăzeci de ani. Până în 2012.  

Vremea începutului de decembrie nu a fost însă prea prietenoasă cu noi, amatorii de teatru, aṣa că n-am văzut soarele, ci doar chiciura strălucind în lumina difuză, ca o glazură de iarnă a oraṣului.

Piaṭa Poligon FOTOGRAFII Sanda Vişan

Dezagrementul produs de vremea mohorâtă a fost însă din plin compensat de căldura cu care m-au primit oamenii, chiar ṣi în locurile unde nu-mi anunṭasem prezenṭa. Aṣa cum s-a întâmplat la Muzeul Nică Petre, unde am avut plăcerea să fac cunoṣtinṭă cu dr. Maria Stoica, ṣefa Secṭiei de artă a Muzeului Brăilei, care mi-a prezentat colecṭia, conducându-mă apoi ṣi la directorul instituṭiei, prof. univ. Ionel Cândea, de la care aveam sa aflu, cum veṭi vedea, multe lucruri interesante despre oraṣul dunărean.

Primul meu gând a fost că gentileṭea face parte din formula de relaṭionare a brăilenilor, cu vizitatorii. Cu străinii, adică. Apoi, cu o voltă euristică, am ṣi găsit explicaṭia acestui comportament contemporan, în istoria urbei, care îi va fi învăṭat de-a lungul timpului pe locuitorii ei că politeṭea ṣi bunăvoinṭa sunt singura cale pentru o convieṭuire cât de cât paṣnică, într-un spaṭiu atât de colorat etnic. Am primit apoi ṣi argumentele istorice pentru ipoteza mea, de la dr. Ionel Cândea, pasionat cercetător al trecutului locului.

Sanda Viṣan ṣi Ionel Cândea, în faṭa Muzeului Brăilei

Sanda Viṣan - Câṭi ani s-a aflat Brăila sub dominaṭie turcească?

Ionel Cândea - Două sute nouăzeci, dacă punem anul de ocupaṭie 1538, sub acel Suleiman Magnificul, care ṭine acum ecranele televizoarelor.

Acest sultan, la întoarcerea din expediṭia de pedepsire a lui Petru Rareṣ, în Moldova, ocupă două puncte strategice –într-adevăr ochi de militar de geniu! E vorba de Tighina, căreia îi vor spune Bender, pe Nistru, unde este acum armata a 14-a, ṣi Brăila, pe stânga Dunării. Definitivează astfel planul de ocupaṭie a unor puncte strategice cheie, prin care să poată supraveghea Ṭara Românească ṣi Moldova.

In Europa turcii au manifestat o ofensivă în lungul Dunării, ṣi nu de-a curmeziṣul ei. Ocupând Turnu, Giurgiu  ṣi Brăila, într-un interval de aproape un secol ṣi jumătate, de la 1396 (Turnu), Giurgiu, pe la 1418-20, apoi Brăila, 1538, au definitivat chestiunea punctelor cheie, cu care să controleze Ṭara Românească. Nu mai vorbim de Moldova, cu Cetatea Albă ṣi Chilia, cucerite la 1484, de la Ṣtefan cel Mare. Moldova era controlată de turci. Iar la 1714 s-a întâmplat să ia ṣi Hotinul.

Ce au făcut turcii în aceste trei puncte este extraordinar. Procedura era de asemenea natură încât primul lucru care se făcea era un inventar a ceea ce au găsit, al bogăṭiilor, plus un recensământ demografic. Profesorul Mihai Maxim, care a descoperit aceste documente în faimoasa arhivă a marilor viziri la Istanbul, a găsit o serie de recensăminte care, uluitor, ne arată o Brăilă, numărată om cu om.

S.V - In ce an?

I.C. - 1570.

S.V. –Bine că puteau număra atunci, că în 2011, cu mijloace electronice, le-au trebuit specialiṣtilor români doi ani, ca să prelucreze datele unui recensământ la care, de pildă, pe mine nu m-a căutat sau numărat cineva.

I.C.  - Turcii au numărat casă cu casă, cartier cu cartier, mahala cu mahala, cum spuneau ei. Erau 21 de mahalale creṣtine, fiecare având în frunte un preot: Radu, Stan, Sas, etc. Erau apoi 3 cartiere musulmane, care vor creṣte în timp. Sunt trei geamii, între care Moscheea cea Mare, în frunte cu un imam, venit de la Bursa, din Asia Mică. Apoi, un cartier unguresc, foarte probabil cu populaṭie din Braṣov, cu care Brăila întreṭinea un comerṭ intens.  Exact pentru perioada aceasta - 1538-’46 – socotelile Braṣovului dau o cantitate uluitoare de peṣte: 1.117.000 kg.

S.V. - De la Brăila?

I.C. - E scris în socotelile săseṣti ale Braṣovului. Saṣii sunt oameni foarte serioṣi, scriu totul în condici, aṣa cum fac ṣi turcii. In această perioadă, Brăila se cheamă Berail, un nume cu sonoritate românească. Nu e încă vorba de Ibrail, cum o vor numi turcii.

In oraṣ mai existau ṣase cartiere ṭigăneṣti, cu o populaṭie semnificativă. Brăila adună astfel, la 1570, vreo 5300 de locuitori.

S.V. - Ceea ce, pentru timpul respectiv, e mult, e puṭin?

I.C. -Este destul de mult, cum aflăm din alte documente otomane, aṣa-numitele kanunamele. Aceste reglementări comerciale ale porturilor otomane, oriunde se aflau ele, există pentru Brăila anului 1570 ṣi au fost publicate în 1993, în revista noastră “Istros”, de colega Anca Popescu, de la Institutul Nicolae Iorga.


Casa Petre Ṣtefănescu-Goangă, în Piaṭa Poligon

Merg la spectacolele programate în cadrul Festivalului Zile ṣi nopṭi de teatru la Brăila numai de la ora 6 seara, aṣa că am la dispoziṭie restul zilei, ca să redescopăr, fie ṣi numai mergând pe străzile din centru, eleganṭa acestui oraṣ care poartă încă semnele bogăṭiei sale de acum mai bine de un secol. Multe dintre clădirile care au aparṭinut negustorilor ṣi finanṭiṣtilor bogaṭi au fost renovate, multe altele îṣi aṣteaptă încă momentul fast. Remarcabil însă mi se pare faptul că centrul vechi a fost oarecum protejat atât de furia dărâmărilor din vremea comunistă, cât ṣi de cea a construcṭiilor de oṭel ṣi sticlă postrevoluṭionare, care, ambele, nu au ṭinut seama de niciun criteriu urbanistic.

Teatrul Maria Filotti

Desigur că primul drum l-am făcut la Teatrul Maria Filotti, cu speranṭa că-l voi vedea în toată splendoarea sa. Deṣi actriṭa al cărei nume îl poartă teatrul brăilean ṣi-a construit remarcabila carieră la Bucureṣti, ca patroană, începând din 1914, a propriului teatru (actuala clădire a Teatrului Mic de pe Str. Sărindar), ca societară a Teatrului Naṭional ṣi ca profesoară, vreme de 30 de ani, la Conservatorul de artă dramatică, oraṣul de la Dunăre a primit totuṣi onoarea de a include numele marii comediene pe firmamentul său cultural. Am aflat istoria prescurtată a teatrului din Brăila, de la directorul său, Lucian Sabados.

Sanda Viṣan - Puteṭi juca în eleganta Sală Studio, care a fost refăcută cu stil, dar în rest clădirea este un ṣantier.

Lucian Sabados - Nu sunt cel mai bun ghid, dar, din ce am studiat, la sfârṣitul anului 1859 a fost terminată clădirea ce includea ṣi teatrul care, din 1896, a preluat numele Rally, o companie importantă. Ṣtiu din documentele pe care le-am studiat pentru concursul de management că, la sfârṣitul secolului al XIX-lea, la Brăila, marele port de la Dunăre, veneau trupe extrem de importante, de operetă, operă, teatru. In 1912 a jucat aici Sarah Bernhardt. A cântat aici Adelina Patti, una din marile voci ale bel canto-ului european. Multe companii îṣi permiteau să vină aici cu vaporul.

S.V. - Fiind un oraṣ bogat, avea un public care îṣi permitea să aducă stelele teatrului  ṣi ale operei europene.

L.S. - Era ṣi un oraṣ cosmopolit, cu unsprezece comunităṭi etnice locale. Lucrul interesant este că primarul din anii ’20 ai secolului trecut, Dumitru Ionescu, a făcut un gest senzaṭional: a donat comunităṭii această clădire, care-i aparṭinea. Nu îmi vine în minte acum un caz similar.

S.V. - Dar cât din acea clădire mai este astăzi în picioare?

L.S.- Mai mult de 80% ṣi există chiar un excedent. Actualul hol, de unde porneṣte scara  de marmură monumentală a teatrului spre sala de spectacole, era peronul la care trăgeau trăsurile. Iniṭial erau două corpuri de clădire oarecum distincte: cel administrativ de azi, unde erau cofetării, cafenele, librării, iar cel unde se află sala de spectacole, cu holurile monumentale ṣi cu muzeul teatrului erau înainte cazinouri, sală de music hall.

Teatrul Maria Filotti, scara monumentală

S.V. - Acestea întreṭineau ṣi spectacolele.

 L.S. - Nu era o companie a locului, ci era o afacere, care permitea spectacole ocazionale. In 1949 s-a creat o structură mixtă interesantă, pe care dacă o spui gălăṭeanului...

S.V. - Concurentului, adică, fiindcă există o concurenṭă între cele două porturi dunărene...

  L.S. - Concurenṭa între Galaṭi ṣi Brăila este istorică. Deṣi Brăila de astăzi nu mai este cea de început de secol XX, oraṣul este încă fascinant, mai ales pentru cineva care, ca mine, este interesat de frumosul arhitectonic. Venind aici, am descoperit câṭiva oameni cu acelaṣi interes pentru monumentele istorice, cum sunt profesorul Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, arheologii Stelică Pandrea ṣi Costin Croitoru, din generaṭia mai tânără, dar la fel de împătimiṭi de restaurare.

Teatrul Maria Filotti, renovare interior

Clădirea Teatrului a mai trecut printr-un masiv proces de consolidare ṣi restaurare, care s-a întins pe aproape toată perioada deceniului al nouălea al secolului trecut.

Deṣi acum este un ṣantier, Lucian Sabados a avut gentileṭea să conducă un grup de jurnaliṣti prin măruntaiele teatrului la care se lucrează, pentru a se reda întreaga strălucire sălii mari, foaierelor ṣi scărilor monumentale.

După douăzeci ṣi cinci de ani clădirea este din nou în căutarea neṣtirbitei sale frumuseṭi, urmând să-ṣi mărească de această dată, spaṭiile funcṭionale, prin apariṭia unui nou spaṭiu de joc ṣi a unor zone de convivialitate (cafenea, sală de conferinṭe).

Teatrul Maria Filotti, scara monumentală, detaliu

Sanda Viṣan - Revenind la anul 1949, ce s-a întâmplat atunci?

Lucian Sabados - A fost creat un complex teatral Brăila – Galaṭi. In acel an au fost create multe teatre în ṭară, între care ṣi cel de la Ploieṣti. După doi ani a rămas doar Teatrul de Stat din Brăila, care în 1969 a căpătat numele actriṭei Maria Filotti, într-o perioadă când instituṭiile nu erau numite în onoarea unor personalităṭi...

S.V. - Dinainte de 1945. Oricum vorbim de scurta primăvară culturală dintre 1965 ṣi ’71, până la Tezele din iulie.

L.S. - Da, scurtul dezgheṭ ideologic.

S.V. - Maria Filotti nu s-a născut totuṣi în Brăila.

L.S. - Nu chiar aici, ci la vrei 50 de kilometri, într-o comună. A fost însă asimilată, fiindcă studiile primare ṣi gimnaziale le-a făcut în oraṣ. Desigur că faima ṣi-a câṣtigat-o mai apoi, la Bucureṣti. A revenit la Brăila, jucând aici în mai multe rânduri. Ṣi în scrierile ei memorialistice, referinṭele la spaṭiul spiritual brăilean sunt dintre cele mai frumoase.

Teatrul Maria Filotti, renovare interior

S.V. In 2015, cu prilejul celei de a 10-a ediṭii a Festivalului, scena mare va fi funcṭională?

L.S. - Desigur, avem un deadline precis, 25 iulie, ce trebuie respectat, fiindcă vorbim de fonduri europene. Dar ṣi pentru că este ambiṭia doamnei Mariana Nicolesco, de curând numită ambasadoare UNESCO, care a creat Concursul internaṭional de canto “Hariclea Darclée”, să poată desfăṣura a 20-a ediṭie în sala mare a teatrului. Cu atât mai mult cu cât postul de televiziune Mezzo va înregistra, dar va prelua ṣi în direct evenimentul.

Cine are curiozitatea să privească harta Brăilei, va constata că Piaṭa Traian, în care se află amplasate Teatrul Maria Filotti ṣi Muzeul Brăilei, constituie inima unui oraṣ care, urmând malul Dunării, a ocupat teritoriul, înaintând în semicercuri concentrice.

De ce ṣi când s-a întâmplat aceasta, vom afla în următoarea relatare despre oraṣul dunărean din partea de răsărit a României. Ṣi ce vom afla ne va răsturna, ca si informaṭiile istorice de mai sus, perspectiva asupra trecutului nostru, cu care au ieṣit atâtea generaṭii din ṣcoala comunistă.