Cred că Mihai Măniuţiu, împreună cu principalii şi totodată constanţii lui colaboratori- Adrian Damian (scenografie), Şerban Ursachi (muzica) şi Lucian Moga (light design) – dar şi cu cei şapte componenţi ai distribuţiei au realizat la Turda ceea ce aş numi „un fals cabaret.”

E foarte adevărat. Multe dintre componentele, dintre invariantele cabaretului pot fi regăsite ca atare în montare. În primul rând muzica „şlăgăroasă” şi dansul. Însă Adrian Damian nu a conceput un decor cu sclipici, cu becuri, cu mult auriu, cu ceea ce înseamnă ingredientele primare ale genului. Pe scenă se află o construcţie metalică amplă care, la prima vedere, te duce cu gândul la nişte practicabile supradimensionate. O construcţie prevăzută cu scări pe care, foarte adesea, coboară, în timp ce cântă, protagonistele spectacolului, Anca Hanu şi Romina Merei. Aceste intrări te duc cumva cu gândul la intrările spectaculoase ale unor mari vedete, atâta doar că tocmai spectaculosul cu pricina e eliminat din montare. Cele două actriţe nu sunt înveşmântate în rochii spectaculoase cu lameuri lucitoare. Nu au nimic din Josephine Baker şi nici din Sarita Montiel. Poartă haine obişnuite, bluze de fiecare zi, pantaloni.  Construcţia propusă de Adrian Damian se dovedeşte a fi una multifuncţională şi extrem de utilă  fiindcă serveşte la instituirea unor spaţii succesive diverse. De la o cameră oarecare în care cele două protagoniste- Hilary şi Boney – petrec împreună doar o zi, o zi unică pe care amândouă o socotesc a fi cea  mai frumoasă din viaţa lor, la o celulă de închisoare, de la un cabinet de terapie psihiatrică la locul în care cei aflaţi în arest îşi pot primi eventualii vizitatori. Doar câteva proiecţii video valorate, asemenea întregii construcţii de inspiratul light design conceput de Lucian Moga, te trimit cu gândul la luxul şi cabaretului tradiţional.

Muzica compusă sau remixată de Şerban Ursachi e una frumoasă, accesibilă, alcătuită cu precădere din duete cântate impecabil, cu o admirabilă  armonizare a vocilor de aceleaşi Anca Hanu şi Romina Merei. Textul cântecelor nu conservă însă nimic din convenţionalul libretului unui cabaret. Dimpotrivă, el se află într-o binevenită conjuncţie cu tema, cu subiectul cât se poate de serioase ale piesei şi ale spectacolului. La fel şi dansurile din montare, dansuri concepute de Györgyjakab Enikö şi interpretate tot de Romina Merei şi de Anca Hanu alături de Flavia Giurgiu, Renata Fabian şi Maria Salcă.

Care sunt temele din care dobândesc carnaţie textul lui James Bosley şi spectacolul regizat de Mihai Măniuţiu? Consecinţele pe care oamenii şi societatea trebuie să le suporte atunci când nu le acordă atenţia cuvenită copiilor. Ce se întâmplă cu copiii a căror copilărie a fost minată şi subminată de abuzurile sexuale la care au fost supuşi de părinţi iresponsabili şi alcoolici. Faptele antisociale comise de respectivii copii odată ajunşi în apropierea minorităţii sunt numai şi numai vina lor? Sunt oare ei, aceşti „rataţi”, nişte simple maşini programate să ucidă femei vârstnice şi fără apărare, aşa cum fac Hilary şi Boney? Sau, nu cumva în spatele şi dincolo de răul din ei, un rău devenit evident, dacă nu cumva chiar strident, se mai află şi altceva? Un altceva care, dacă ar fi fost descoperit şi scos la iveală la timp, i-ar fi salvat nu numai pe ei, pe victimele lor, ci şi pe cei câţiva semeni din jurul lor. De ce aceşti marginali  îi privesc cu atâta ostilitate pe cei ce încearcă să îi ajute ori numai să le afle povestea? De ce Hilary şi Boney, bunăoară, îi acceptă atât de greu pe jurnalistul interesat de viaţa lor (Marian Râlea) sau pe terapeuta aparent rece, dar care, în spatele scrobelii sale, ascunde o istorie asemănătoare şi o fatalitate pe care a izbutit să o contracareze (Narcisa Pintea)?

Acestea sunt temele grave pe care le tratează spectacolul cu muzică, dar defel „uşor”, nicidecum „descreţitiv” montat la Turda de Mihai Măniuţiu. Acestea sunt subiectele de meditaţie pe care ni le propune el, într-o formulă deloc didactică, sâcâitoare ori moralizatoare. Nu, Fun de la Teatrul „Aureliu Manea” nu recurge la muzică şi dans pentru a eluda gravitatea acestor teme. Ci spre a ne aminti, spre a ne face să înţelegem că ele fac parte din viaţa noastră de fiecare zi. Şi că fuga de ele costă.  

Teatrul „Aureliu Manea” din Turda- FUN de James Bosley; 

Traducerea: Vlad Massaci; 

Regia: Mihai Măniuţiu; 

Scenografia: Adrian Damian; 

Muzică originală şi remix: Şerban Ursachi;

 Coregrafia: Györgyjakab Enikö; Light design: Lucian Moga;

Cu: Romina Merei, Anca Hanu, Marian Râlea, Narcisa Pintea, Flavia Giurgiu, Renata Fabian, Maria Salcă;

Data reprezentaţiei: 18 noiembrie 2014