A debutat în 1985, cu o piesă intitulată O noapte de noiembrie, iar după o pauză de mai bine de şapte ani a recidivat cu Inspectorul guvernamental. În 1998 a scris Pietre în buzunar sau Cu pietre în buzunar, o piesă despre teatru, despre aspiraţia de a deveni actor văzută ca ultimă şansă pentru a reuşi cât de cât în viaţă. Dar şi despre cât de mare poate fi dezamăgirea în cazul în care sorţii nu îţi sunt favorabili, eşuezi în condiţia de figurant şi cauţi să îţi iei într-un fel revanşa. 

Din câte am reuşit să aflu sus-menţionata piesă a fost montată pentru prima oară, în 2002, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca de, pe atunci, un tânăr aspirant la condiţia de regizor, Keresztes Attila, astăzi director de scenă cu o carte de vizită bogată, dar şi director artistic al Companiei Tompa Miklós de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş. În primăvara acestui an, cu ocazia unei micro-stagiuni cu caracter aniversar organizate de Teatrul Figura din Gheorgheni, am avut ocazia de a vedea o altă punere în scenă a sus-menţionatei piese. Acolo, tinerii actori Kolozsi Borsos-Gábor şi Moşu  Norbert-László au vrut să valorifice oportunităţile ludice pe care le oferă textul în vreme ce regizorul Csuja László s-a dovedit mai curând preocupat de latura socială. În fine, mai recent, am luat parte un spectacol cu aceeaşi piesă, regizat discret de Balogh Attila în care pot fi admiraţi doi dintre cei mai populari, dar şi mai titraţi actori ai Teatrului Szigligeti din Oradea, ajunşi la vârsta deplinei maturităţi artistice. E vorba despre Kardós M. Róbert şi Kovács Levente jr. Nu pot să nu mă mir, fie şi numai într-o paranteză, că, în cazul în care nu mă fac eu vinovat de vreo eroare de informaţie, Cu pietre în buzunar pare să nu fi fost vreodată jucată în limba română. Şi mă mir nu doar datorită caracterului ofertant al piesei- căci ce poate fi mai generos decât un text în care doi artişti au şansa să interpreteze în vreo 90 de minute cam 16 personaje?- ci şi având în vedere interesul arătat de Teatrele noastre pentru literatura dramatică irlandeză.

Cred că nici regizorul spectacolului, nici cei doi interpreţi nu au optat pentru textul lui Marie Jones din cine ştie ce mare empatie pentru suferinţa pe care nişte oameni nu tocmai favorizaţi de soartă o întâmpină atunci când trebuie să îşi abandoneze ocupaţiile mai vechi. Acelea de crescători de vite şi de comercianţi de lapte. Ci pentru că le-a surâs teribil ideea de a juca o aşa mare diversitate de personaje. De un intro, de o punere în temă era, totuşi, cred nevoie. Spectacolul începe, după părerea mea, niţeluş cam abrupt, şi întârzie cu furnizarea lămuririlor necesare Se cuvenea să se gândească la respectivul regizorul spectacolului.

Altminteri, Kardós M. Róbert şi Kovács Levente jr. ne oferă un mega-show, un regal actoricesc, un foarte bun compendiu al posibilităţilor lor profesionale. În care râd şi plâng. Se joacă, se răsfaţă, luându-se însă foarte în serios. Sar de la o stare la alta, de la un personaj la altul. Jucând vedete răsfăţate, producători, organizatori de producţie, mafioţi. Personaje de ambe sexe, Cu umor, cu implicare, cu o vădită poftă de joc. Spre bucuria spectatorilor.

Teatrul Szigligeti din Oradea – CU PIETRE ÎN BUZUNAR de Marie Jones; Traducerea în limba maghiară: Kálloy Molnár Péter; Regia: Balogh Attila; Scenografia: Florina Bellinda Vasilatos; Cu: Kardos M. Róbert şi Kovács Levente jr.; Data reprezentaţiei: 19 iunie 2019