Părerea unanimă este că omul, născut în 1949, nu a devenit cel mai popular dramaturg contemporan din ţară chiar pe degeaba.

Care ar fi argumentele în favoarea acestei afirmaţii? Sau cele care o susţin pe aceea că Foster ar fi „unul dintre cei mai amuzanţi scriitori de comedie inteligentă din teatrul canadian de astăzi“? Le desprind tot din critica din ţara în care s-a născut, trăieşte şi scrie Foster. Acesta creează personaje atât de credibile încât spectatorii au impresia că ele au poposit aievea în sală. Foster deţine înzestrarea de a plăsmui personaje inteligente , dar şi situaţii dramatice de aşa natură încât determină spectatorii să le adopte imediat.

Piesa Praf de stele, tradusă de actriţa Claudia Motea cu un remarcabil simţ al replicii, cu capacitatea de a valora situaţiile dramatice, de a le pune în evidenţă umorul, este un argument solid în favoarea aprecierilor de mai sus. John Cummings, personajul principal şi naratorul celor trei poveşti sentimentale, este jurnalist şi romancier. Are 46 de ani, carevasăzică a trecut demult de vârsta primei tinereţi. În plus, are un divorţ la activ, consumat în urmă cu vreo doi ani, doi copii de care este foarte mândru, nu este defel ceea ce s-ar putea numi un bărbat frumos, dar nici foarte urât nu este. Deţine o rubrică la o gazetă şi se pregăteşte de ani de zile să aştearnă pe hârtie romanul care este deja demult „scris“. În cap. Numai că de fiecare dată când se hotărăşte să pună mâna pe pix şi să îi dea romanului în cauză forma finală în apartamentul vecin apare o nouă locatară. Nedezminţit cu probleme personale, pe care John, om bun la suflet, bun ca pâinea caldă, se simte obligat să o ajute să le rezolve.

Prima vecină căreia i-a sărit John în ajutor a fost Fay, autorecomandată drept „consultantă pe probleme de morală“, în realitate prostituată, însă altminteri fată de zahăr, cum nu se poate mai ok. Cea de-a a doua a fost tinerica Angel, fiică de bancher, dornică să facă o miraculoasă carieră în showbiz. Cea de-a treia se numeşte Gwen, este de profesie instructor auto şi, după 20 de ani de căsnicie, a fost părăsită de soţul de profesie criminalist. Gwen încearcă să îl readucă acasă fugind de la Vancouver şi dând anunţ că vrea să scoată la vânzare casa. Cu fiecare dintre aceste femei, John are ori ar vrea să aibă o mică aventură. Cu Fay nu s-a putut fiindcă a fost obligată să părăsească în mare grabă locuinţa, gonită fiind de proprietarul ce nu putea risca buna reputaţie a casei. Angel este prea tânără şi îl consideră pe John mai degrabă un fel de al doilea tată. Cu Gwen lucrurile dau semne a merge pe calea cea bună, numai că, pe neaşteptate, femeii i s-a făcut dor de casă.

Toate aceste trei poveşti sunt simple, piesa lui Norm Foster este şi ea cam tot la fel. O comedie bine, foarte bine scrisă, cu replici scânteietoare, cu umor de calitate, cu personaje mai mult decât cuceritoare. Reuşita punerii ei în scenă exclude cine ştie ce prestidigitaţii regizorale, adică soluţii al căror rost ar fi acela de a-i lăsa pe spectatori şi pe critici cu gura căscată. Regizorul trebuie să aibă alături patru actori unul şi unul, capacitatea de a manageriza bine replicile şi spaţiul de joc, ştiinţa de a găsi o bună ilustraţie muzicală şi reuşita este mai mult ca sigură. Directorul de scenă ne va arăta cât de inteligent şi de profund este atunci când se va decide să pună în scenă piese de Pirandello. Dacă a optat pentru Norm Foster este obligat să ne demonstreze că este stăpân pe meserie. Că are umor, simţ scenic şi al măsurii. Atât şi nimic mai mult. Este exact ceea ce face Lucian Sabados, punând în scena spectacolul de la Nottara. Are un aliat de nădejde în persoana actorului Alexandru Jitea, interpretul lui John Cummings, jucat cu multă ironie şi auto-ironie, care, la rându-i, se bazează pe trei partenere imbatabile. Confirmând în chipul acesta zicerea în conformitate cu care în spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie puternică. De data asta, este vorba de trei actriţe în faţa cărora trebuie spus obligatoriu Jos pălăria!. Şi anume, Luminiţa Erga (Fay), Diana Roman (Angel), Ada Navrot( Gwen).

Teatrul „Nottara“ din Bucureşti- PRAF DE STELE de Norm Foster; Traducerea: Claudia Motea; Adaptarea: Irina Velcescu; Regia şi ilustraţia muzicală: Lucian Sabados; Scenografia: Vladimir Turturica; Coregrafia: Ioana Marchidan; Videoproiecţie: Ciprian Duică; Cu: Alexandru Jitea (John), Luminiţa Erga( Fay), Diana Roman (Angel), Ada Navrot (Gwen); Data reprezentaţiei :22 septembrie 2018