Teatrul ca lume

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu rataţi! Iaşi Teatrul Naţional Macbeth de William Shakespeare Regia: Mihai Măniuţiu Mişcarea scenică: Vava Ştefănescu Cu: Doru Aftanasiu, Tatiana Ionesi, Liviu Manoliu, Călin

Nu rataţi!

Iaşi

Teatrul Naţional
Macbeth de William Shakespeare
Regia: Mihai Măniuţiu
Mişcarea scenică: Vava Ştefănescu
Cu: Doru Aftanasiu, Tatiana Ionesi, Liviu Manoliu, Călin Chirilă
Vineri, 14 noiembrie, ora 19.00, Sala Teatrul 3

Sibiu

Teatrul Naţional “Radu Stanca”
Faust de Goethe
Regia: Silviu Purcărete
Cu: Ilie Gheorghe, Ofelia Popii
Joi 13, vineri 14 şi sâmbătă, 15 noiembrie, ora 18.00, Hala Balanţa

De ratat!

Bucureşti

Teatrul Mic
Cum iubeşte cealaltă jumătate de Alan Ayckbourn
Regia: Sanda Manu
Cu: Claudiu Istodor, Adriana Şchiopu, Ovidiu Niculescu, Rodica Negrea
Vineri, 14 noiembrie, ora 19.00

Comedia de la Teatrul Mic te lasă indiferent şi cu greu îţi smulge un hohot sincer. Deşi Alan Ayckbourn este cel mai jucat dramaturg britanic, după Shakespeare, nu prea se vede pe scenă suflul său puternic, iar în umorul său minor pare că nici măcar actorii nu mai cred. Spectacolul e şi prea lung (două ore şi jumătate) pentru cât are de oferit.(Dan Boicea)

De ieri

Tyrone Guthrie

Absolvent de istorie la Oxford, director la Royal Shakespeare Company între anii 1933 şi 1945, Sir Tyrone Guthrie fost unul dintre acei regizori convinşi că teatrul nu înseamnă doar cultură („dread word”), ci şi entertainment. Preocupat de music-hall, de operă, în general de orice ce nu era „legitimate theatre”, Guthrie a ajuns mai târziu să fie regizorul unei generaţii şi să fie identificat tocmai cu teatrul pe care-l detesta.

Astfel că, în 1963, când înfiinţează Minneapolis Theatre (actualul „Guthrie Theatre”, unde Liviu Ciulei a montat câteva spectacole celebre), scopul lui Guthrie era acela de a crea un repertoriu format doar din piese clasice, dar propunând în acelaşi timp o schimbare de direcţie, o reîmprospătare a felului în care era montat Shakespeare.

Două dintre spectacolele lui, „Hamlet” (1937) şi „Othello” (1938), în care Laurence Olivier a interpretat rolurile titulare, au fost unele dintre primele experienţe teatrale asupra cărora  freudismul a lăsat urme adânci.

De azi

Declan Donnellan

Este primul regizor străin care primeşte Premiul Golden Mask (echivalentul celebrului „Olivier” din Anglia) pentru un spectacol montat în Rusia. Unii critici englezi au crezut că va urma exemplul lui Brook şi va părăsi definitiv Anglia, dar, de câţiva ani,  Donnellan a revenit  la scena engleză şi, bineînţeles, la Shakespeare.

Publicată întâi în rusă, cartea lui “The Actor and the Target” este un titlu de referinţă pentru studenţii de la şcolile de teatru din întreaga lume. “Felul în care ne vedem pe noi înşine este constituit din termeni opuşi, perfect împerecheaţi. Una este să faci o faptă bună, alta este să spui «Sunt bun».

Din momentul în care mă declar bun, undeva în mine trebuie să existe şi convingerea egală că pot fi crud. Să spui «Joc» e un lucru, cu totul altul este să spui «Sunt actor», pentru că nu pot spune «Sunt actor» fără a deschide posibilitatea că «Nu sunt actor»”, scrie Donnellan în “The Actor and the Target”.



Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite