Timp de zece zile la începutul acestei luni s-au aflat pe scena acestui teatru, şi în studioul ce poartă numele lui Liviu Ciulei care l-a proiectat, unele dintre cele mai înalt cotate spectacole ale stagiunii în selecţia exigentă făcută de criticul şi profesorul Ludmila Patlanjoglu. Cum Teatrul Davila din Piteşti a renăscut sub direcţia ambiţioasă a actorului Nicolae Poghirc, prima lui sarcină e să continue să readucă în sălile sale publicul pierdut în anii de derivă din ultima vreme, aşa încât alegerea spectacolelor era  esenţială. 

Odată ridicată ştacheta, care la această ediţie a fost foarte sus, răspunderea şi obligaţiile teatrului faţă de spectatorii săi vor trebui în continuare respectate. Când ai  văzut aici, în oraşul tău, actori- vedetă precum Maia Morgenstern, George Mihăiţă, Florin Piersic junior, teatre ca  Excelsior, Mic, Comedie, Unteatru din Bucureşti, Naţionalul din Iaşi, şi altele bine cotate din Arad, Piatra Neamţ, Galaţi nu te mai poţi prezenta oricum în viaţa de zi cu zi a instituţiei. De altfel recenta premieră piteşteană cu Fania Fenelon, un emoţionant cabaret politic  în regia lui Alexander Hausvater, inclus hors concours în festival e o dovadă că ceva se întâmplă în bine şi în privinţa afişului curent al teatrului.

Judecând în ansambu calitatea festivalului , trebuie să avem în vedere însă şi faptul că de obicei  condiţiile de deplasare pot modifica forma  princeps a spectacolelor ( uneori lucrul acesta se întâmplă şi la sediul teatrului respectiv). 

S-a întâmplat acest lucru cu Legături primejdioase un apreciat spectacol al Teatrului Mic în regia lui Cristi Juncu, sau cu Billy şchiopul în regia lui Vlad Massaci de la Teatrul de stat din Constanţa.  În schimb, confirmându-şi excelenţa , într-o formă de zile mari, Maia Morgenstern a dat prin spectacolul ei cu  O lecţie de bune maniere în regia lui Alexandru Berceanu, spectacol din repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat nu doar  o lecţie de comportament civic pe care o presupunea acest discurs despre derapajele intoleranţei etnice ci şi una de teatru , mai ales atunci când actorul îşi asumă cu asupră de măsură statutul de leader de opinie. 

Într-o la fel de inspirată clipă s-a aflat şi distribuţia cu care s-a prezentat  în festival spectacolul Pescăruşul  de la Unteatru ( se ştie că aici avem de-a face cu distribuiri multiple în cele mai multe dintre rolurile piesei) aşa încât am asistat la un spectacol puternic în care dezbaterea despre viaţă şi artă în lipsa iubirii, asupra căreia insistă Cehov devine tulburătoare. 

Cu Claudia Ieremia în rolul Arcadinei, Alina Rotaru în rolul Ninei Zarecinaia, Bogdan Nechifor în Costea Treplev , Emilian Oprea în Trigorin, Sabrina Iaşkevici în Maşa , Contantin Cojocaru în Sorin  tragedia ratării  a atins cote maxime la nivelul emoţiei. Spectacolul a luat cele mai multe premii, de altfel. Cu un succes de public pe măsură, muzicalul Familia Addams realizat la Teatrul Excelsior de regizorul Răzvan Mazilu cu o echipă de tineri valoroşi şi pasionaţi a întrunit  toate aprecierile, pentru performanţa artistică deosebită obţinută într-un gen atât de dificil. 

Nu i-a lipsit umorul, actoria de calitate şi mai ales virtuozitatea, atribute prin care a excelat în special tânărul Lucian Ionescu distins cu premiul pentru cel mai bun actor. Din aceeaşi zonă a performanţelor în mişcare scenică a fost apreciat şi recitalul Lui Lari Giorgescu ( Eine kleine Nachtmusik, regia Gigi Căciuleanu. 

Chiar dacă nu au încăput pe lista premiilor s-au bucurat de aprecieri răsplătite fiind cu aplauze şi alte spectacole precum Ai mei sunt super regia Cristian Ban cu Teatrul Ioan Slavici din Arad,  Salba dracului după Alecsandri în regia recunoscută a lui Al Dabija cu trupa de la Galaţi, Povestea păsării fără cuib  scrisă şi interpretată de talentata, sensibila Ada Lupu de la Teatrul Naţional din Iaşi ( regia Iris Spiridon ) sau originala incursiune în microuniversul unor personaje  imaginate de Radu Afrim cu trupa Teatrului Tineretului  din Piatra Neamţ sub titlul enigmatic, poetic Sub fiecare pas  e o mină neexploatată dintr-un război neterminat cu tine însuţi. Un spectacol animat pe tema tot mai vehiculată a relaţiilor dintre părinţi şi copii cu o geometrie intersantă a prezentat  Teatrul Tamási Áron din Sfantu Gheorghe ( regia Boczárdi Laszlo, Sam sau introducere în viaţa de familie, din aceeaşi arie tematică , incluzând aici şi şcoala făcând parte şi monodrama Limite în interpretarea plurivalentă a Mihaelei Rădescu şi regia lui Radu Apostol ( producţie a Centrului educaţional Replika). 

Pe scena festivalului s-a aflat şi o trupă independentă din Sofia ( Bulgaria ) cu un nume ciudat 36 Monkeys,  în care am recunoscut seriozitatea faţă de teme ale momentului ( aici despre identitatea naţională) pe care tinerii de pretutindeni le abordează cu curaj . Forumul tinerilor regizori iniţiat anul trecut s-a consumat într-o variantă mai puţin colocvială,  restrânsă ( doar 17 regizori ) în jurul unei întâlniri cu regizorul Silviu Purcărete . In formulă oarecum academică a avut loc şi colocviul despre forme noi în teatru la care au participat masteranzi şi doctoranzi de la UNATC.

Deşi bine organizat în general de teatrul gazdă cu sprijinul forurilor locale, într-o atmosferă relaxată , sărbătorească remarcabilă, festivalul a avut şi mici accidente de parcurs inevitabile în condiţiile unei întreprinderi de o asemenea anvergură care nu i-au ştirbit însă imaginea şi succesul.