Începe în mai şi ţine până în septembrie şi cine n-a observat încă prezenţa păpuşarilor de la Ţăndărică prin cartierele orasului, prin diferitele locaţii estivale ale Bucureştiului mai are timp să o facă. Devenit teatru itinerant, Ţăndărică ne cheamă aşa, cu mic cu mare prin parcurile Capitalei, fie că se cheamă Alexandru Ioan Cuza (IOR), Lumea copiilor din sectorul 4 sau Crângaşi, la Grand Cinema Digiplex sau Băneasa Shopping City pentru a-i vedea sau revedea spectacolele în atmosfera relaxată a verii.

Ideea e excelentă ştiut fiind că în timpul anului şcolar copiii vin la teatru cu cârdul din grădinte şi scoli, în cadrul unor programe adesea încărcate. Vara când e timp şi loc de  joacă e, însă, altceva . Încape şi bucuria şi plăcerea întâlnirii cu un mod nou de petrecere a timpului liber. Iar când teatrul vine în cartierul tău e şi mai simplu. 

Moto-ul programului consacră de alfel acest deziderat . El sună aşa : Fă ceva diferit pentru un copil şi du-l la teatru! Când nu sunt plecaţi la bunici sau cu părinţii în concediu, copiii se mai şi plictisesc. Teatrul devine astfel divertismentul util, o activitate de prim plan, gustată din plin. Apoi, mulţi dintre aceşti spectatori de vacanţă vor prinde mai uşor în aceste împrejurări gustul pentu teatru şi-l vor căuta mai des la toamnă, la el acasă. Aşa ne-am imaginat că sună motivaţia proiectului.  

Nu ştim prea multe despre cum s-a născut el, ideea e că s-a născut bine şi inspirat şi că e necesar unui peisaj estival fără prea multe evenimente de acest fel. Poate în curând iniţiatorii lui se vor gândi şi la producţii speciale realizate în parteneriat cu stăpânii locurilor care-i găzduiesc şi nu vom avea astfel doar transferarea unor reprezentaţii existente, de la sediu spre alte spaţii de desfăşurare. Vom avea poate şi spectacole specifice, de stradă, care în  România nu se prea produc. Dar cine ştie?

Mai ales că avem de unde ne inspia după ce am văzut la Festivalul de la Sibiu atâtea. Ceva picioroange, majorete, clovni, lume, lume!!!! Ar face şi mai eficientă strădania actorilor de a fi mai bine văzuţi în spaţiul public, şi de a ne îmbogăţi oraşul cu mai multă culoare . Dacă am întreba un sociolog precis ne-ar explica ce complicată e arhitectura modernă a acestui spaţiu urban în care se înghesuie atâtea mesaje.

Artele spectacolului, cu diversitatea lor infinită sunt privilegiate însă , şi e păcat ca acest lucru să nu fie exploatat. În plus, cum prin comunicarea artistică legăturile între oameni se fac mai uşor şi mai trainic , un spectacol ne poate abate  pentru o vreme, de la singurătatea calculatorului sau a tabletei. Dar, cred că dacă ar avea bani prietenii nostri de la Ţăndărică s-ar avânta şi spre asemenea idei concurând alte proiecte asemănătoare ale Primăriei de pildă,  care prin ArCub susţine chiar un festival de gen cu participare externă.

În fine, am divagat de la programul  Teatru, stradă şi copii pentru care merită felicitat o dată în plus Teatrul Ţăndărică, la această ediţie 2013, care-i ţine legaţi de…. glie  pe păpuşari, răpindu-le poate ceva din vacanţă. Tot bombănind pe tema stagiunilor estivale inexistente în anii  din urmă, cronicarii au mişcat iată ceva, mai ales că la data la care scriu (e totuşi sfârşit de iunie) mai multe teatre bucureştene au sălile deschise jucând la capacitate maximă repertoriul din dotare. Fruntaş e Odeonul care şi-a anunţat programul şi pentru primele două săptămâni din iulie. Aşa încât  amatorii de teatru din ţară şi din străinătate, care trecând prin Bucureşti ar vrea să vadă un spectacol de teatru mai găsesc câte ceva şi nu ca alte dăţi lacătele pe porţi. Or fi ele vacanţa şi canicula o piedică, dar şi lenea e mare. Sau, era!