Lor, fie că se numesc Radu Afrim, Cristi Juncu, Vlad Massaci, Theodor Cristian Popescu, Florin Piersic jr. Radu Apostol şi enumerarea ar putea continua, li se datorează faptul că de mai bine de 15 ani încoace scena românească s-a reconectat la prezentul literaturii dramatice universale. Un prezent ce îi devenise preactic inaccesibil şi străin în ultimii zece ani ai regimului comunist, când, restricţiile valutare impuse de Nicolae Ceauşescu, au anulat orice achiziţie de text nou. Avantajaţi de faptul că sunt buni cunoscători de limbi străine, mai cu seamă de engleză, mulţi dintre aceşti tineri artişti nu au mai avut răbdare să le sară în ajutor traducătorii profesionişti, au citit textele în original şi au trecut ei înşişi la traducerea în limba română a celor ce le-au plăcut. Adesea cu rezultate notabile.

Aşa a făcut şi Corina Grigoraş, actriţă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. A citit, i-a plăcut şi a tradus piesa Tape, scrisă în 2009 de dramaturgul american Stephen Belber, devenită scenariu de film doi ani mai târziu. A montat-o la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi nu a făcut-o nici foarte rău, nici foarte bine ci doar conformist, după reguli şi nimic mai mult, un regizor încă tânăr (e născut în 1977) pe nume Răzvan Muraru, venit în teatru dinspre cinematografie, tentat, probabil, de alura cinematografică a textului.

Tape e un text american în stare pură în a cărui construcţie dramatică sunt lesne recognoscibile modele celebre de la Eugene O’ Neill până la Sam Shepard. Povestea urmează reţeta întâlnirii peste ani, în sordida cameră a lui Vince, a doi foşti colegi de liceu al căror destin se situează la antipozi. Vince e un ratat, un alcoolic şi un amărât vânzător de droguri (dealer, cum i se spune à l’américaine), în vreme ce Jon a avut succes în viaţă, e regizor de succes şi a sosit în oraşul în care se petrece acţiunea pentru a participa la un important festival de film. Vince doreşte să profite de această întâlnire peste ani pentru a obţine de la fostul lui rival în amoruri adolescentine mărturisirea că ar fi violat-o pe Amy, fata căreia ambii i-au făcut curte odinioară. Jon cade în capcană, mărturisirea îi este înregistrată pe un reportofon, e ba laş, ba curajos, dar apariţia lui Amy, devenită procuror şef adjunct, aduce cu sine numeroase şi neaşteptate răsturnări de situaţie, de pe urma cărora cel ce are cel mai mult de pierdut e acelaşi Vince. Care Vince eşuează în încercarea de a-şi impune ceea ce se dovedeşte mai degrabă o idee fixă, o obsesie decât o realitate.

Strategia urmată de Vince pentru a-şi vedea scopul realizat e remarcabil evidenţiată de jocul policrom, nuanţat al lui Cezar Antal. Care e ba flegmatic, ba complexat, ba agitat, ba violent, ba răutăcios în savurarea unei victorii de moment, ba descumpănit când vede că toată povestea l-a costat zdravăn. Dragoş Ionescu, în rolul regizorului frumuşel, elegant, răsfăţat de soartă, a avut parte de o partitură mai puţin generoasă, mai lineară, devenită interesantă doar odată intervenit momentul de ruptură. A jucat riguros, corect, echilibrat. Nu a încercat nici un moment să schimbe forţat ierarhiile, nu s-a băgat abuziv în faţă. Adică a fost exact ceea ce trebuia. Corina Grigoraş, în rolul lui Amy, a trecut de la timorarea de la început la siguranţa conferită de statutul personajului. Lucru ce se cuvine apreciat.

Am văzut Tape mai întâi pe un dvd. Pe urmă am avut şansa de a vedea spectacolul de-adevăratelea, pe bune, cum se zice, cu ocazia Festivalului Internaţional de Teatru de la Oradea. Nu la Piatra Neamţ, aşa cum mi-aş fi dorit. Un loc unde mergeam odinioară cu plăcere, dar în care nu am mai ajuns de mai bine de trei ani. Nu pentru că nu aş fi vrut, nu deoarece conducerea Teatrului ori artiştii de acolo nu ar mai fi dorit  să mă invite. Ci pentru că tot felul de neisprăviţi, de ambuscaţi, de infractori, cu ramificaţii şi uşi larg deschise pe la autoritatea locală, au desfăşurat la lumina zilei şi cu binecuvântări de sus interesate activităţi infracţionale clare ce au afectat operaţiunea de renovare a Teatrului. Le vede oricine cu ochiul liber. Numai cine trebuie, nu.     

Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ- TAPE de Stephen Belber; Traducerea: Corina Grigoraş; Regia artistică: Răzvan Muraru; Cu: Cezar Antal, Dragoş Ionescu, Corina Grigoraş, Constantin Manole; Data reprezentaţiei- 25 septembrie 2013