Soţul Johan (Ion Rizea) şi soţia Marianne, interpretată de două actriţe Claudia Ieremia şi, respectiv, Alina Ilea, care se schimbă între ele în timpul spectacolului, formează, în „Scene dintr-o căsnicie“, un cuplu cu probleme, pe care nici copiii, nici amanta soţului, nici partenerii soţiei periodic schimbaţi nu-i ajută să rămână împreună. Scenele de sex dintre soţi sunt hot, la propriu, viscerale sunt şi scenele de căsăpeală dintre ei, lăsate cu sânge pe podea.
Scenografia Iulianei Vîlsan redă o cameră cu un pat, cu dulapuri şi bucutărie, chiar şi cu un hol de ieşire din viaţa partenerului. Valizele de despărţire şi revenire nu lipsesc: una mare, voluminoasă, la plecarea de la început, una mică, cât sufletul rămas după anii de pribegie, la întoarcere. 

Ion Rizea interpretează linear căutările bărbatului ce se simte prizonier în căsnicie şi încearcă să evadeze. Marianne este fie languroasă, bosumflată, nehotărâtă (Claudia Ieremia), fie rece, cinică, sfidătoare, în rochiţă roşie (Alina Ilea). Replicile sunt şfichiuitoare, ţăndările rămase din întregul vieţii în doi sunt aruncate în ochi, unul altuia, de către soţi, cu tot cinismul omenesc posibil.


O radiografie lucidă

Ca regizor, Ingmar Bergman (1918 – 2007) a influenţat major cinematografia secolului al XX-lea prin filmele  „A şaptea pecete“, „Fragii sălbatici“, „Persona“, Strigăte şi şoapte“, „Fanny şi Alexander“. A făcut şi filme de televiziune („Scene dintr-o căsnicie“ fiind probabil titlul cel mai cunoscut), a scris scenarii şi a regizat spectacole de teatru, Bergman fiind, între 1963 şi 1966, directorul Teatrului Regal din Stockholm.
"Cele două personaje, Johan şi Marianne, nu ştiu foarte clar ce vor, nu îşi înţeleg viaţa, nu îi găsesc sensul pe care îl caută obsesiv. Când meditează asupra acestor chestiuni, şi o fac foarte des, sfârşesc în numeroase contradicţii", spune regizorul.  Însuşi regizorul Radu Jude recunoaşte în continuare că „prostia personajelor se întrupează într-un egoism feroce, deşi ascuns bine sub straturi de politeţe şi ipocrizie“.

„Cele două personaje sunt foarte egoiste şi nu mă refer doar la egoismul consubstanţial fiinţei umane, mai degrabă e vorba de un egoism inutil, care face ca cei doi să îşi caute întâi de toate propriul confort, chiar şi atunci când mimează grija sau interesul pentru celălalt. Prostia devine apoi mult invocata căutare a fericirii. Probabil că nu există metodă mai sigură pentru nefericire decât să cauţi obsesiv să fii fericit, şi asta este ceea ce Marianne şi Johan fac în fiecare secundă a vieţii lor“, subliniază Radu Jude.

Ca şi în „Strigăte şi şoapte“, spectacolul „Scene dintr-o căsnicie“ este o radiografie a vieţii adevărate, dincolo de estetic. Strigătele şi şoaptele survin din dramele bolii, ale neiubirii, ale necomunicării dintre soţi, ale trădării şi ale adulterului, ale vinei care deşi mărturisite rămâne împovărătoare. Personajele ne pun în faţă o oglinda teribilă, greu de suportat, ne încarcă continuu, timp de două ore jumătate, cu experienţele negative. O oglindă avem şi, în scenografia Iulianei Vîlsan, deasupra patului conjugal.

Dacă în „Strigăte şi şoapte“, montat în 2010  pe scena Teatrului Maghiar din Cluj, regizorul Andrei Şerban reuşea să transceadă, prin emoţia actorilor, vinele din vieţile personajelor, e ceea ce în „Scene dintr-o căsnicie“ nu-i reuşeşte lui Radu Jude.

 Nu avem nicio eliberare prin suferinţă. 

 Personajele doar se chinuiesc unele pe altele la foc continuu. Şi, din păcate, îi chinuie şi pe spectatori.

Soţii se poticnesc în pledoariile şi discursurile lor despre salvare.  Nici măcar „happy-end-ul“ lor  din final nu convinge. Pacea şi înţelepciunea personajelor matusalemice, care după o viaţă de adulteruri, se regăsesc, sunt strepezii ca o gutuie amară.

Scene dintr-o căsnicie
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara

de Ingmar Bergman
Traducerea: Carmen Vioreanu
Regie: Radu Jude
Cu: Ion Rizea, Claudia Ieremia, Alina Ilea
Scenografie: Iuliana Vîlsan