S-a stins din viaţă actorul Dinu Ianculescu

Teatrul Mic anunţă cu regret că s-a stins din viaţă, în 7 februarie, la Frankfurt am Main, Dinu Ianculescu, actor şi poet român, unul din gentlemenii scenei româneşti şi una dintre cele mai cunoscute voci de televiziune din România.

Născut în 1925, Dinu Ianculescu a absolvit Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, dar, iniţial, s-a făcut cunoscut şi auzit prin poezia protestatară împotriva dictatului de la Viena în anii '40, din ziarul "Ardealul", iar în anii ce au urmat şi în alte publicaţii, precum "Universul literar", "Revista Fundaţiilor Regale", "Fapta" şi "Tribuna" din Braşov. Cum îi place să spună, deoarece se „schimbaseră vremile”, Dinu Ianculescu se dedică teatrului şi filmului, ca actor angajat al Teatrului Naţional Bucureşti, apoi la Studioul actorului de film „C. Nottara”, devenit Teatrul Tineretului, de unde pleacă, la chemarea regizorului Radu Penciulescu, la Teatrul Mic.

Pe scenă aducea prestanţă şi prezenţă, o eleganţă care îl făcea remarcat. Aceleaşi atribute le-a transferat, prin vocea sa educată şi melodioasă, emisiunilor Teleenciclopediei, de la Televiziunea Română, unde a colaborat încă de la înfiinţare.

La Teatrul Mic a jucat în spectacole emblematice pentru teatru, unde a lucrat cu regizori de prim-rang, precum Silviu Purcărete („Nebuna din Chaillot”, 1978; „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, 1981; „Richard III”, 1983), Cristian Hadjiculea („Nu pot să dorm”, 1982), Cătălina Buzoianu („Maestrul şi Margareta”, 1980), Sorana Coroamă-Stanca („Nu suntem îngeri”, 1975; „Două ore de pace”, 1977) sau Valeriu Moisescu („Emigrantul din Brisbane”, 1970).

Stabilit în Germania, Dinu Ianculescu şi-a continuat cariera artistică, şi a jucat la Darmstadt şi Munster, a realizat emisiuni radiofonice în Frankfurt am Main. Făcea dese drumuri înapoi în ţară şi fost prezent la sărbătorirea de 50 de ani a Teatrului Mic, din 2013, ocazie cu care a scris:

„Pentru voi, dragi colegi de suflet, şi pentru cei ce vin, cu toată inima (din păcate bolnavă) Salutul meu.”