Regizorul Thomas Ostermeier: „Sentimentele rămân dincolo de sex, dincolo de faptul că putem schimba partenerii“ VIDEO

Regizorul Thomas Ostermeier: „Sentimentele rămân dincolo de sex, dincolo de faptul că putem schimba partenerii“ VIDEO

La Centrul Habitus din Sibiu a fost mare aglomeraţie, marţi, la conferinţa susţinută de Thomas Ostermeier. Dramaturgul Matei Vişniec, alături de alte personalităţi din lumea teatrului a fost la Habitus

La Sibiu, luni şi marţi au avut două reprezentaţii ale spectacolului "Căsătoria Mariei Braun", în regia celebrului regizor german Thomas Ostermeier. Marţi dimineaţă, regizorul a susţinut alături de George Banu o conferinţă la Centrul Habitus de la Sibiu.

Un film celebru, "Căsătoria Mariei Braun", a fost realizat de regizorul Rainer Werner Fassbinder în 1979. Regizorul germanThomas Ostermeier a declarat, marţi dimineaţă, la conferinţa susţinută alături de teatrologul George Banu, la Centrul Habitus din Sibiu, că nu a văzut filmul în momentul în care a realizat spectacolul la compania Shaubuhne din Berlin.

"Eu eram îndrăgostit în acel moment de o femeie, care a ales să trăiască departe de mine, în altă ţară. Cumva mi-am proiectat povestea mea în spectacolul de teatru",  a spus Thomas Ostermeier.

"Sentimentele rămân dincolo de sex, dincolo de faptul că  poţi schimba partenerii. Povestea Mariei Braun este tulburătoare", a punctat Ostermeier.

In film si in spectacol, personajele Hermann şi Maria Braun se căsătoresc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, într-o primărie care tocmai a fost lovită de o bombă. Două zile mai târziu, Hermann trebuie să se întoarcă pe front, însă la finalul războiului nu mai ajunge înapoi. Maria aşteaptă, chinuindu-se să supravieţuiască, când primeşte vestea că el e mort. Ea se angajează într-un bar şi începe o relaţie cu un soldat american negru. Într-o seară, pe când se pregătea să doarmă cu el, Hermann intră pe uşă. Ea îşi ucide iubitul. La tribunal, soţul ei îşi asumă toată vina şi merge la închisoare pentru ea. În locul lui, Maria se străduieşte să ducă o viaţă mai bună, spre un viitor comun din Ziua cea Mare, ziua celei de-a doua întoarceri a lui. Ea învaţă legile de bază ale economiei în anii de prosperitate ai nou-înfiinţatei Republici Germane, şi crede că îşi are viaţa emoţională sub control, care, însă, e dictată de regulile economice, o greşeală pentru care va plăti scump.

„Căsătoria Mariei Braun”, al 38-lea film regizat de Fassbinder în scurta sa viaţă, e prima parte a trilogiei Republicii Federale a Germaniei (după „Lola” şi „Secretul Veronikăi Voss”), şi se află în centrul confruntării lui Fassbinder cu miturile fundamentale ale Republicii Federale.

Filmul ”The Marriage of Maria Braun” (Mariajul Mariei Braun) a fost realizat în Germania de Vest. Protagonista  Maria este interpretata de Hanna Schygulla, al cărei mariaj cu soldatul Hermann nu s-a împlinit, datorită evenimentelor din Al Doilea Război Mondial şi a încarcerării acestuia după război. Maria se adaptează realităţii Germaniei postbelice şi devine amanta înstărită a unui industriaş, în acest timp conservându-şi adevărata iubire pentru Hermann. Filmul a fost una dintre cele mai reuşite creaţii ale lui Fassbinder şi a profilat imaginea Noului Cinematograf German în ţările străine. Filmul este prima parte din Trilogia BRD a lui Fassbinder, urmată de producţiile ”Veronika Voss” şi ”Lola”.

Căsătoria Mariei Braun, regia Thomas Ostermeier

Spectacolul "Căsătoria Mariei Braun" se va juca şi marţi seară, la Redal Expo, de la ora 20.00, la Sibiu, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru (FITS 2016)

Text de: Rainer Werner Fassbinder

Regia: Thomas Ostermeier
Scenariu: Peter Märthesheimer, Pea Fröhlich
Scenografie: Nina Wetzel
Costume: Ulrike Gutbrod, Nina Wetzel
Video: Sébastien Dupouey
Muzică: Nils Ostendorf
Dramaturgie: Julia Lochte, Florian Borchmeyer
În distribuţie: Thomas Bading, Robert Beyer, Moritz Gottwald, Ursina Lardi, Sebastian Schwarz

Conferinţă şi lansare cărţii "Teatrul şi frica", de Thomas Ostermeier

După conferinţa de la Habitus, Thomas Ostermeier a acordat autografe pe volumul său, Teatrul și frica, publicat la Editura Nemira, din care adevarul.ro redă câteva fragmente.

„Părea că artiştii şi boemii vor putea trăi o sărbătoare nesfârşită în imensele ruine ale unei lumi pustiite, cu chirii modice, având un soi de simpatie limitată, dar certă faţă de acest sistem devastat, dar cel puţin anticapitalist. Vast territories. Noaptea, totul era amplificat. Apăreau mişcări noi şi sunete noi în spaţii cu funcţii deturnate – ca săli de dans, de pildă – pentru a concentra la un loc mai multe perioade istorice şi mai multe diferenţe decât pe vremea târgurilor de artă alternativă şi a altor manifestări organizate pe ruinele fordismului occidental, cum a fost, la noi, cazul oraşului Köln.

Fireşte, aceste teritorii au fost prinse în obişnuitul cleşte alcătuit din stat şi din economie: reprimarea şi reabilitarea zonei. Casele ocupate de oamenii fără adăpost au fost evacuate, spaţiile aflate în aer liber au fost declarate «locuri periculoase», iar forţele de ordine au fost dublate de agenţi de pază privaţi, însoţiţi de câini şi învestiţi cu puterea de a alunga toate persoanele nedorite din staţiile de metrou şi din spaţiile deschise.

În schimb, direcţiile noii normalizări au fost proclamate şi legitimate de trei ori: de către stat, de către administraţia noii capitale şi de noile condiţii ale globalizării şi capitalismului mondial. Câinii şi stăpânii lor, componentă dintotdeauna importantă la Berlin, domină oraşul.

Marile pieţe şi nodurile marilor artere de circulaţie – adică tot ce oferea, prin contingenţă sau ca efect al hazardului, sentimentul posibilităţilor nelimitate într-un mare oraş – au fost puse sub supraveghere specială.

Acest aspect represiv al normalizării se opunea datelor cosmopolite, transparente şi multicolore ale gastronomiei din nou la modă în Centru. Oamenii curaţi, care nu se drogau şi nu aveau firimituri în barbă, puteau sta pe loc şi scorni idei stupide pentru cine ştie ce flyer. Tot ce purta marca noilor forme de viaţă, aprobate şi validate internaţional în reportaje din revista Max şi de către o Europă aliniată la Newsweek, trebuia arătat şi putea fi exploatat.“ (...)

În contextul în care „drama de idei“ germană (Ideendrama) se învârte în jurul unor ideologii prăfuite, produce sufocante bălării de baltă, e aţipită într-o nombrilism înalt intelectual, masturbându-se dintr-o vanitoasă dragoste pentru limbă, lipsită de idei şi dorinţe, sau pur şi simplu inofensivă, avem nevoie de noi autori care-şi deschid ochii către lume şi către aceste incredibile poveşti, ascuţindu-şi privirea şi auzul. Autori care fac să se audă glasuri nemaiauzite, care creează personaje şi fiinţe umane nemaivăzute, inventează conflicte ce tratează probleme nemaigândite şi trame ale unor poveşti nemaipovestite. Explozia unor realităţi diferite – ale aspectelor lumii şi ale formelor de viaţă –, legată de prăbuşirea marilor ideologii şi a taberelor politice, nu se poate reflecta decât în diversitatea perspectivelor asupra lumii şi a schiţelor ei oferite de diferiţi autori.

Realismul nu e simpla reprezentare a lumii aşa cum o vedem". (Copyright Editura Nemira)

Citiţi şi un interviu cu Thomas Ostermeier, realizat de Ionuţ Sociu şi publicat în Adevarul:

Thomas Ostermeier: „Am fost activ în mişcarea antifascistă“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările