Au trecut de atunci 35 de ani, Teatrul Figura a dobândit condiţia de instituţie profesionistă şi, aşa după cum am putut lesne constata, cu ocazia unei micro-stagiuni aniversare intitulate FiguraFeszt, microstagiune desfăşurată în perioada 3-5 aprilie 2019, profesionalismul nu se găseşte numai în acte. Este un deziderat, mai mult, înseamnă o realitate palpabilă, ambele urmărite şi consolidate ca atare de o echipă de actori nu foarte consistentă (în jur de 10 componenţi), completată cu colaboratori, şi de tânărul şi destoinicul director, regizorul Albu István.


Pietre în buzunar FOTO Jakab Lorant

Cu ocazia celor trei zile petrecute la Gheorgheni, am avut ocazia de a urmări cinci spectacole. Elaborate pe piese din dramaturgia clasică (Trei surori de A.P. Cehov, în regia lui Albu István), din dramaturgia contemporană (de fapt, am revăzut Un tramvai numit dorinţă în direcţia de scenă a lui Botond Nagy) ori din dramaturgia extrem-contemporană. Este vorba despre Martiri de Marius von Mayenburg, în versiunea strong şi extrem de concentrată a regizorului Keresztes Attila, despre atât de vioiul şi cuceritorul Cu pietre în buzunar, după piesa lui Marie Jones, spectacol regizat de Csuja László şi care valorifică disponibilităţile ludice cu totul remarcabile ale tinerilor actori Kolozsi Borsos Gabor şi Moşu Norbert-László şi despre recitalul Jurnal de droguri, după opera lui Kubiszyn Viktor, în concretizarea căruia un alt tânăr actor, e vorba despre Fodor Alain Leonard, a beneficiat de îndrumarea regizorală colegială a lui Faragó Zénó.

Am avut curiozitatea de a cerceta şi celelalte oferte ale Teatrului şi nu mică mi-a fost mirarea, dar mai ales bucuria de a constata că nu e vorba despre fleacuri. Că la Teatrul „Figura“ din Gheorgheni, chiar mai mult decât în alte instituţii de spectacole cu expunere mai mare şi resurse bugetare incomparabil mai generoase, cu trupe mult mai consistente numeric chiar există ideea de repertoriu. Adică de program teatral.


Trei surori FOTO Bartalis Előd

Fireşte, cel mai de apreciat spectacol dintre cele cinci văzute în sus-menţionata perioadă, a fost cel cu Trei surori, regizat de Albu István. Care, aşa după cum arătam în cronica publicată pe adevărul.ro în urmă cu două zile, se joacă în patru spaţii diferite, din motive teatrale bine argumentate. Nici vorbă despre moft regizoral în acest spectacol care face dovada unei concepţii, meditează cu atenţie asupra întrebării ce înseamnă cu adevărat Moscova pentru cele trei surori, se întreabă dacă este reală dorinţa lor de plecare, dar şi despre cum viaţa izbuteşte uneori să spulbere un vis. Ca să nu mai vorbim despre faptul că Trei surori de la Gheorgheni are şi ceea ce se cheamă o distribuţie plauzibilă, credibilă, roluri bine construite. Cu actori cu totul remarcabili. E vorba despre Bocsárdi Magor, unul dintre cei mai buni Andrei Sergheevici Prozorov pe care i-am văzut vreodată, dar şi despre Boros Mária (Natalia Ivanovna), Bartha Boróka (Olga), Vajda Gyöngyvér (Maşa), Máthé Annamária (Irina), Moşu Norbert-Lázló (Kulîghin), Faragó Zénó (Aleksandr Ignatievici Versinin), Fodor Alain Leonard (Tuzenbah), Kolozsi Borsos Gábor (Solionîi), Nagy- Csongor Zsolt (Cebutîkin), Tamás Boglár (Anfisa).


Trei surori FOTO Bartalis Előd

Într-un top strict personal al celor trei spectacole de mai mare amploare văzute la Gheorgheni cu ocazia FiguraFeszt, pe locul al doilea se situează Martiri, în regia lui Keresztes Attila. Un spectacol despre ravagiile pe care le poate face fanatismul în societate pe fondul indiferenţei, comodităţii, oportunismului, lipsei de reacţie. Montarea are meritul de a atrage atenţia asupra unui tânăr actor, încă student la Master, Gedὄ Zsolt, un admirabil interpret al habotniculului Benjamin Südel. I-au stat alături cu folos Faragó Zénó (Willy Batzler), Máthé Annamária (Erika Roth), Moşu Nórbert-László (Markus Dorflinger), Koloszi Borsos Gábor (Dieter Menrath), Bartha Boróka (Inge Südel), Fodor Alain Leonard (Georg Hansen), Vajda Gyöngyver (Lydia Weber). Tocmai am scris despre spectacol o cronică mai detaliată apărută deja în săptămânalul yorick.

De abia pe locul al treilea se plaseză Un tramvai numit dorinţă, regizat de Botond Nagy, cu Bartha Boróka (Blanche Du Bois), Szilagy Mira (Stella Kovalski), Faragó Zénó (Stanley Kovalski), Kolozsi Borsos Gábor (Mitch), Gedö Zsolt (Allan), Dávid A. Peter (Tanti Jeni, Steve, Medic, Femeia mexicană) în distribuţie. M-am pronunţat deja asupra spectacolului atât pe blogurile adevărul.ro cât şi în revista Teatrul azi. Îmi păstrez convingerea că se situează în zona soluţiilor mult prea căutate şi a unor ambiguităţi nu chiar foarte fertile. Se întâmplă.