PREMIERĂ ABSOLUTĂ „Sufletele moarte“ ale lui Gogol de la Ploieşti

Scenă din " Suflete moarte"                                                        FOTO: Teatrul Naţional "Toma Caragiu"

Spectacolul regizat la Ploieşti de Alexandru Dabija, pornind de la piesa adaptată de Bulgakov după romanul lui Gogol, nu a mai fost jucat niciodată în România

 Cicikov, celebrul personaj din romanul lui Gogol care cumpără suflete moarte de la moşieri ca să scape de sărăcie, este interpretat în spectacolul lui Alexandru Dabija de la Ploieşti de nu mai puţin de şapte actori, bărbaţi şi femei. Scenografia semnată de Andrada Chiriac este minimalistă: o scenă goală, un samovar, tablouri cu iobagi. Actorii îmbrăcaţi în straie populare sunt de o mare expresivitate. Ţesăturile, cusăturile ce împodobesc iile, cămăşile, fotele, maramele, scoarţele şi chilimurile ţărăneşti sunt aprins colorate, iar personajele par coborâte din tablouri renascentiste. Moacele lor, cu expresii chinuite, spun cât toate cuvintele lui Gogol, în traducerea Izoldei Vîrsta. Dabija mizează pe simplitate şi pe jocul actorilor.

Şapte feţe ale lui Cicikov

Cicikov, interpretat în scene diferite de actorii Clara Flores, Cristina Modoveanu, Florentina Năstase, Mihaela Popa, Ada Simionică, Karl Baker, Ionuţ Vişan, ajunge într-un oraş mic şi încearcă să-şi facă rapid un nume bun, impresionând oficialii mărunţi ai oraşului. El speră să devină prieten cu aceştia, la fel ca şi revizorul din piesa omonimă a lui Gogol. Cicikov are însă şi un plan diabolic, acela de a dobândi „suflete moarte“.

Romanul scris de Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852) a fost publicat în 1842, având titlul original „Rătăcirile lui Cicikov sau suflete moarte“. Ulterior, autorul a preferat o variantă scurtă a titlului. Mihail Bulgakov a adaptat romanul pentru un spectacol de la Teatrul de Artă din Moscova, iar Constantin Stanislavski a regizat piesa, care a avut premiera la 28 noiembrie 1932.

Gogol s-a afirmat ca un scriitor realist, care urmăreşte să redea adevărul cu orice preţ, oglindind hibele societăţii nobiliaro-birocratice a timpului său. A denunţat ca nimeni altul moravurile clasei mijlocii din Rusia, scriind cu un animit lirism.

Spectacolul montat de Alexandru Dabija la Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploieşti reprezintă o premieră absolută, pentru că această piesă nu a mai fost niciodată montată pe o scenă din România.

În Imperiul Rus, înainte de emanciparea iobagilor din 1861, proprietarii aveau dreptul să deţină şerbi care să le cultive pământul. Iobagii erau consideraţi proprietatea stăpânilor şi puteau fi cumpăraţi, vânduţi sau ipotecaţi, ca orice alt sclav. Pentru a număra iobagii era folosit ca unitate de măsură cuvântul „suflet“.

Conflictul romanului lui Gogol este în jurul sufletelor moarte înscrise în registrele de proprietate.Titlul trimite, evident, şi la sufletele moarte ale personajelor lui Gogol, satirizându-se vulgaritatea lor morală şi spirituală.

Misiunea macabră a lui Cicikov de a achiziţiona suflete moarte este de fapt doar o altă stratagemă complicată pentru a urca pe scara socială. Odată ce dobândeşte destule suflete moarte, el se va retrage la o fermă mare şi va putea lua un împrumut enorm în contul lor, obţinând în cele din urmă marea bogăţie pe care o doreşte.

O descriere perfectă a diavolului

Cicikov continuă să fie tratat ca un prinţ de oficialii meschini şi o petrecere este organizată în onoarea achiziţiilor sale. Bineînţeles, se pune la cale şi o nuntă cu fata unuia dintre mai-marii oraşului. Pe neaşteptate, se răspândeşte zvonul că iobagii pe care i-a cumpărat sunt toţi morţi şi că el intenţionează să fugă cu fiica guvernatorului. Călătorul este ostracizat de către cei de a căror companie s-a bucurat până atunci. Nu are altă opţiune decât să fugă din oraş în dizgraţie.

„De multe ori m-am întrebat ce formă pot lua oamenii – noi le mai zicem şi personaje – la care se uita Bulgakov prin ochii lui Gogol. Nu am găsit un răspuns liniştitor. Mi s-a întărit, în schimb, convingerea că avem, în «Suflete moarte», o perfectă descriere a diavolului. Diavolul, aici, nu e o persoană sau un personaj, ci o preocupare. Un soi de a alege să faci ceva. Aşa cum un pictor alege să-şi facă autoportretul în loc să picteze orori imaginare. E ceva, uneori, jucăuş şi tandru“, spune Dabija. 

Suflete moarte
de M. Bulgakov
după N.V. Gogol

Teatrul „Toma Caragiu“
din Ploieşti

Regia: Alexandru Dabija

Scenografia: Andrada Chiriac

Cu: Clara Flores, Cristina Moldoveanu, Florentina Năstase, Mihaela Popa, Ada Simionică, Ioan Coman, Ilie Gâlea, Ionuţ Vişan, Karl Baker