Prea multe întrebări, prea multe probleme

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Îmblânzirea scorpiei“ la Teatrul „Bacovia” din Bacău
„Îmblânzirea scorpiei“ la Teatrul „Bacovia” din Bacău

„Îmblânzirea scorpiei“ la Teatrul „Bacovia” din Bacău nu este nicidecum un spectacol fără probleme. Şi nu am în vedere aici acele probleme de natură, hai săi-i spunem, „arheologică” ce ţin de istoria lucrului la montare, de cauzele şi condiţiile în care s-a produs transferul de pe urma căruia sarcina terminării acesteia a fost preluată de actriţa Anca Sigartău,

devenită de puţine luni managerul instituţiei, de cât şi cum s-a păstrat din conceptul regizoral iniţial al lui Adi Tamaş sau din scenografia Vioarei Bara.    

Nu am în vedere nici problemele ce ţin de drepturile de autor şi de proprietate intelectuală care se prelungesc şi în privinţa identităţii traducătorului de la a cărui versiune în limba română s-a stabilit versiunea pentru spectacol nu fiindcă ele nu ar fi importante, ci pentru că nu stă în puterea unei cronici de spectacol să le soluţioneze.

Mai acute, mai interesante, mai generatoare de semne de întrebare, dar şi mai la îndemâna criticului sunt întrebările vizând raţiunile în virtutea cărora titlul shakespearian a fost promovat în repertoriul Teatrului băcăuan. Nu e vorba aici defel despre valoarea recunoscută a partiturii ori despre faptul că, oricând, nu şi oricum, un titlu din creaţia shakespeariană este onorant în repertoriul oricărui Teatru. Nu mă gândesc nici la detaliul că anul acesta se împlinesc 365 de la naşterea marelui scriitor, o aniversare deloc rotundă. Până la urmă, Shakespeare este un dramaturg atât de important, atât de mare, cel mai mare încât sărbătorirea sa anuală ar trebui să se producă în orice Teatru în chipul cel mai natural cu putinţă, fără justificări ori argumentaţii speciale. Ci prin spectacole de calitate.

imblanzirea scorpiei foto teatrul bacovia din bacau

Or, calitatea, originalitatea, coerenţa ideatică sunt primele deficitare în cazul spectacolului de la Teatrul „Bacovia”. Iar acest gen de probleme mă preocupă, dacă nu cumva chiar îmi dau bătăi de cap în cazul Scorpiei băcăuane. Un spectacol modern şi nu prea, mai degrabă modernizat la suprafaţă. Un spectacol în care se amestecă numeroase idei dintre care puţine, foarte puţine sunt duse până la capăt. Montarea este îndatorată formulei adesea, chiar prea adesea uzitate a teatrului în teatru. Întru concretizarea ei actriţa Eliza Noemi Judeu interpretează un rol definit sub titlul generic Actriţa. Ea salută la început publicul, ea îl invită să pătrundă în poveste, ea pare în primele minute ale reprezentaţiei un fel de Puck, ea devine ceva mai încolo regizorul ce întrerupe reprezentaţia despre care înţelegem că ar fi, în fond, o repetiţie, ea supraveghează actorii. Şi tot ea, Actriţa, ne supraveghează şi pe noi, spectatorii. Care chiar aşa supravegheaţi cum suntem, nu se poate să nu băgăm de seamă că spectacolul aminteşte ba de D-ale carnavalului, ba de Visul unei nopţi de vară, dând impresia că ar dezvolta celebrele scene ale meşteşugarilor, ba de Zadarnice chinuri ale dragostei, ba de o serbare şcolară cu cântec şi dans. O serbare ceva mai elaborată, e adevărat. Mai puţin de Îmblânzirea scorpiei care apare de la început destul de îmblânzită, nepunându-i prea mari probleme în acest sens lui Petrucchio. Care doar în scena finală are a se confrunta cu feminismul regizoarei.

În al doilea rând, câtă vreme mai bine de jumătate din distribuţie este asigurată din actori din afara Teatrului băcăuan, iar interpreţii invitaţi deţin rolurile cele mai consistente, iarăşi nu se poate să nu ne punem întrebări asupra oportunităţii opţiunii repertoriale. Cu atât mai mult cu cât Teatrul din Bacău nu este unul de proiecte iar, chiar şi aşa, cu atâtea împrumuturi, montarea e deficitară îndeosebi la capitolul roluri principale feminine, nici Ingrid Robu (Catarina), nici Alexandra Paşcu (Bianca) nefiind chiar ceea ce ar trebui să fie. Mult mai aproape de personaje şi de substanţa lor sunt interpreţii rolurilor principale masculine. Începând cu Emil Măndănac, un bun Petrucchio şi cu Răzvan Krem Alexe, şi el un bun Lucenţio şi continuând cu Adi Hoştiuc (Baptista) care rosteşte impecabil şi cele câteva replici în limba franceză (lucru rar pe scenele noastre), Răzvan Bănuţ (Tranio), Cristi Neacşu (Biondello). Dintre actorii instituţiei producătoare i-am remarcat pe Viorel Baltag (Vicenzo), Bogdan Buzdugan (Hortensio), Ştefan Alexiu (Pedagogul), Ciprian Cârstiuc(Gremio) şi pe deja menţionata Eliza Noemi Judeu. În rest, evoluţii „civile” (Valentin Branişte) sau de figuraţie specială (Simona Nica, Alina Neagu, Adina Iftime, Maria Mădălina Costin, Nicu Paşcu). Indiferent că e vorba despre interpreţi autohtoni sau invitaţi.  

Teatrul „Bacovia” din Bacău- ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI de William Shakespeare; Un spectacol de: Anca Sigartău; Asistent regie: Cristi Neacşu; Cu: Adi Hoştiuc, Ingrid Robu, Alexandra Paşcu, Emil Măndănac, Valentin Branişte, Bogdan Buzdugan, Răzvan Krem Alexe, Răzvan Bănuţ, Cristi Neacşu, Ciprian Cârstiuc, Viorel Baltag, Ştefan Alexiu, Simona Nica, Alina Neagu, Adina Iftime, Maria Mădălina Costin, Nicu Paşcu şi Eliza Noemi Judeu; Data premierei: 1 august 2015

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite