Ziarele patriei, inclusiv colegii de platformă de la Adevărul titrează: “replici porno într-o piesă de teatru pentru liceeni”. Bulgărele senzaţionalist este preluat de publicaţii precum Comisarul, de Coaliţia pentru Familie şi de însuşi primarul din Piatra Neamţ, Andrei Carabelea.

S-o luăm pe puncte.

În primul rând spectacolul este disponibil online şi poate fi văzut de oricine doreşte.

În al doilea rând, spectacolul NU conţine limbaj licenţios, toate cuvintele vulgare fiind CENZURATE. Da, aţi citit bine: nu se aude absolut nimic vulgar!

În al treilea rând, toţi, dar absolut toţi cei care îşi permit să lanseze acuzaţii cu privire la cuvintele licenţioase mint cu neruşinare.

Ceea ce se întâmplă acum legat de spectacolul „98% Decizia corectă” pus în scenă la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ ar merita realmente o dramatizare pentru că e un spectacol (foarte trist) în sine. Cine sunt actorii? Ziarişti, fundamentalişti creştini, părinţi pe care prefer să-i cred doar naivi şi politicieni.

Toţi aceştia se fac vinovaţi de a călca în picioare deontologia specifică funcţiei lor şi de a batjocori orice urmă de responsabilitate socială şi respect faţă de noi, faţă de public şi societate, pentru a-şi urmări cu cinism interesele. Să analizăm deci personajele acestei reprezentaţii triste la care asistăm de câteva zile.

Primul actor e reprezentat de jurnalişti. Ei sunt cei care rup contractul de încredere socială şi îşi bat joc de orice normă de deontologie jurnalistică şi care mint cu neruşinare spunând că în spectacol se aud cuvinte licenţioase. Nu se aud şi oricine poate verifica. Aici chiar este vorba de fapte foarte simplu de verificat. Se ascultă spectacolul şi se constată că nu se aude absolut niciun cuvânt dintre cele incriminate. Nu e „fake news” – adică dezinformare verosimilă e „false news” adică ştire falsă. Minciună grosolană pe care mare parte a publicului o înghite pe nemestecate!

Al doilea actor care calcă în picioare valorile pentru care ar trebui să lupte sunt asociaţia fundamentalist creştină Coaliţia pentru Familie şi asociaţia Alianţa Părinţilor din Judeţul Neamţ care, ca reprezentanţi ai societăţii civile, ar trebui să apere adevărul înainte de toate, respectul pentru fapte şi corectitudinea. Ce exemplu de comportament creştin dă o asociaţie care înfierează un spectacol fără să-l fi văzut? Revenim la evul mediu şi la dictonul „crede şi nu cerceta”? Dar de ce v-am crede fără să urmărim spectacolul? Cum vă puteţi permite să minţiţi alături de presa care răspândeşte informaţii false?

Dragi părinţi din judeţul Neamţ, ce exemplu daţi tinerilor şi copiilor dumneavoastră în momentul în care vă lansaţi în acuzaţii fără să vă uitaţi la spectacol? Că trebuie să ridice piatra şi să lovească fără măcar să ştie pe cine şi de ce? Că trebuie să lovească la comandă fără să îşi formeze propria părere?

În fine, al treilea actor din această piesă tristă care calcă în picioare contractul social şi îşi bate joc de încrederea noastră batjocorind misiunea pentru care se află în funcţia în care a fost ales este primarul Andrei Carabelea. Într-o halucinantă postare pe Facebook, primarul PNL-ist Carabelea, tânăr şi plin de vervă, ne spune: „Este primul scandal major din Piatra Neamţ, după ce am devenit primar. Este un scandal care ne afectează oraşul, renumele, mândria. Nu îmi doresc ca oraşul nostru să fie cunoscut drept un element de bază al vulgarităţii şi al culturii împachetate în senzaţionalism. Pesediştilor nu le pasă de imaginea oraşului nostru, pe ei îi interesează doar imaginea proprie şi combinaţiile dubioase pe care le fac, direct sau prin interpuşi.

PSD şi Arsene nu înţeleg că aici este vorba despre viaţa culturală din Piatra Neamţ, iar acest lucru ţine de sufletul oraşului, de consistenţa pe care numele localităţii îl are atunci când îl rostim. Iar spiritul acestui oraş alunecă pe o pantă greşită.

 Tovarăşul primar, uitaţi, mie îmi place mult titulatura asta de tovarăş. O folosesc acum într-un sens peiorativ. O folosesc, tovarăşe Carabelea, pentru că ceea ce scrieţi mă pocneşte ca o mireasmă de anii 50, când prim secretarii doreau să dicteze programul artistic. Să ştiţi că măcar ei aveau o direcţie ideologică clară şi, cel puţin teoretic, voiau să contribuie la progresul social. Aproape că îi jignesc pe comuniştii români ai anilor 50 când îi compar cu dumneavoastră. Dar aveţi nişte lucruri în comun. În primul rând ignoranţa. Nu v-aţi uitat la spectacol şi aţi înghiţit pe nemestecate nişte informaţii mincinoase, înfiorător de mincinoase! S-au scurs zeci de comentarii pe pagina dumneavoastră în care vi se atrăgea atenţia asupra acestui lucru. Dar, ca tancul rusesc, mergeţi înainte. Cum să vă oprească nişte lucruri aşa banale ca faptele şi adevărul? În al doilea rând, autoritarismul. Ideea asta că ştiţi dumneavoastră cum e mai bine să se facă teatru şi vai, nu vreţi să se păteze imaginea oraşului! Zic să puneţi de-un comitet al oamenilor muncii şi să chemaţi tovarăşii artişti la raport. Păi se poate? Să pângărească ei sufletul oraşului, doamne, cât tupeu... Să afecteze renumele şi mândria oraşului un spectacol de teatru despre care jurnaliştii mint cu neruşinare că ar conţine cuvinte licenţioase. Dar, sincer, v-a dat pe spate imaginea din Comisarul, nu-i aşa? Să ştiţi că nici nu e din spectacol. Sau dacă e, au prelucrat-o bine, decupând exact ce trebuia ca să vă activeze! Doar agitarea unor termeni mai neaoşi v-a făcut să sărinţi în apărarea purităţii imaginii oraşului ca edil erect şi neînfricat. Păcat că vă aflaţi în luptă cu himere. Dar e bine că acum ştiu jurnaliştii ce butoane să apese şi la ce sunteţi sensibil! Deşi am o vagă bănuială că şi imboldul acesta pentru neîntinarea purităţii imaginii de urbe virginală a Pietrei Neamţului se activează doar când e să daţi în adversarii politici.

Cam aceştia sunt, stimaţi spectatori, actorii noştri. Cam toţi îşi bat joc de noi şi de misiunea cu care noi ca societate i-am investit. La mijloc sunt vieţile tinerilor, viitorul lor şi al nostru. Pentru că ei au treburile lor şi, când cineva vine să spargă convenţia şi să aducă poveştile dramatice de viaţă ale tinerilor pe scenă, întreg stabilimentul de ipocrizii se cutremură.

De când a început show-ul acesta jalnic ceva mă face să îmi amintesc mereu de ecranizarea Stâlpilor Societăţii cu neuitata Gina Patrichi. Căci adevăraţi stâlpi ai societăţii avem aici. Care mai de care!