Piese despre realitate la FNT 2014

O bună parte şi poate cea mai interesantă din programul Festivalului Naţional de teatru aduce în atenţia noastră acele texte şi spectacole care ne-au făcut să conchidem că în ultima vreme asistăm la o revenire, cred necesară pe scenă a teatrului angajat politic.

Se impunea acest lucru nu doar datorită turbulenţelor din societatea contemporană cu urgenţele ei de prima pagină, ci şi mai cu seamă de necesitatea de a readuce la atitudine societatea civilă în adormire. Avem în consecinţă pe afiş în acest festival o importantă zestre de spectacole cu faţa la realitate pe care FNT n-avea cum să le ocolească , dându-le cum era şi firesc drept de cetate în repertoriul FNT.

O întâmplare relevantă pentru mine vorbeşte despre cât de  simbiotice au devenit relaţiile teatrului cu lumea înconjurătoare şi cât de mult adevăr e uneori  în spaţiul fictiv al scenei. Aşteptam să intru la spectacolul clujean cu piesa Amalia respiră adânc de Alina Nelega când din foaier un căpşor cu pălăriuţă m-a salutat zâmbitor. Am recunoscut-o imediat pe interpreata din seara precedentă din spectacolul Trilogia belgrădeană al Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Era aceeaşi,ca personaj şi vestimentaţie  de parcă ieşind din scenă uitase să se schimbe sau invers intrase în spectacol cu propria-i identitate.  Am avut un şoc şi m-am gândit că da Alena, personajul interpretat de actriţă o tânără pragheză  agăţată de un emigrant sârb ar putea fi printre noi, eventual cu alt nume fiindcă poveştile belgrădene scrise de Bilijana Sbrljanovic în care o văzusem pe Amalia Huţan ne sună şi azi familiare (piesa a fost scrisă în 1997). Nu neapărat cu referire la jugoslavi, cu experienţa  cumplită a războiului fratricid, ci la toţi cei care au alimentat cu biografiile lor  în spaţiul ex-comunist tema dură a emigraţiei.

În plus regizorul Cristi Juncu a universalizat-o şi mai şi printr-un simbol teatral de o mare forţă, acel personaj inventat, omniprezent sub întruchiparea unei femei în al cărui pântec se plămădeşte poate un bastard etno-politic. Jucată cu un fel de năduf tragicomic de  talentaţii actori vâlceni între care i-am remarcat îndeosebi pe Vlad Bârzanu, Mădălina Ciotea, Cătălin Vieru, Andrei Brădean, drama dezrădăcinaţilor e, iată, la fel de actuală ca acum un deceniu şi jumătate iar a lua act de ea e un gest de reposabilitate pe care teatrul îl face. În aceeaşi ordine a semnificaţiilor aproape istorice cităm şi mai sus amintita piesă Amalia respiră adânc, text de referinţă nu doar în dramaturgia Alinei Nelega (ea e prezentă în festival şi cu In trafic), ci şi pentru studiul de mentalităţi  cu care se ocupă tot felul de specialişti peocupaţi de întrebări dureroase de felul : cum a fost posibil comunismul românesc?! Amalia, cu tehnica ei de supravieţuire moştenită de la încercaţii ei părinţi, e un caz de malformare bine prizat care pledează pentru concluzia că da, în 1989 românii au schimbat un regim dar e posibil să nu-i fi înţeles nici acum esenţa, subtila manipulare la care au fost supuşi.

Scenă de spectacolul „În trafic", montat de Alina Nelega la Târgu-Mureş FOTO Cristina Ganj

Foarte jucată , poate tocmai de aceea monodrama prilejuieşte şi de această dată interpretei un recital. Iar tânăra şi talentata Anca Hanu de la Teatrul Naţional din Cluj e la înălţimea provocării. În fine, itinerarul  pe tema piesei de actualitate la FNT poate continua cu spectacolele de teatru documentar scrise şi regizate de Gianina Cărbunariu pentru sala Studio a  Teatrului Odeon. Tipografic Majuscul, având în centru o anchetă a securităţii comuniste la adresa unui tânăr de 18 ani acuzat că scria pe ziduri noapte împotriva regimului şi De vânzare, despre revolta de la Pungeşti în cazul gazelor de şist, sunt doar două dintre cele mai recente producţii de acest gen create de autoare şi înscrise într-un curent mai larg de preocupare europeană la care teatrul se găseşte afiliat. Ambele şi-au verificat impactul mai ales că au recurs şi la practica discuţiilor după…cu publicul participant. De la Teatrul Naţional din Craiova a fost aleasă piesa Profu de religie  scrisă de Mihaela Mihailov în colaborare cu regizorul Bobi Pricop. Incursiune inspirată şi convingătoare nu doar în lumea controversată a scolii româneşti de azi ci şi în problemele sensibile ale educaţiei în spiritul adevărului în care e implicată şi religia, piesa adoptă un ton relaxat, ironic scăpând în acest fel de capcanele moralizatoare care pândesc astfel de teme.

„Tipografic majuscul”, la Teatrul Odeon FOTO Octavian Tibar

Scenă din spectacolul „Profu de religie”, în regia lui Bobi Pricop, de la Teatrul Naţional din Craiova

În sală se râde, actorii caricaturizează cu măsură, dar la final ce e de înţeles se înţelege , mai ales prin libertatea de a comenta subiecte tabu pe care şi-o iau aici creatorii.(De altfel în acelaşi spirit autoarea a repurtat şi un nou succes cu recenta premieră Amintiri din epoca de şcoală .) Băgat în seamă cum se cuvine , spre meritul selecţionerului, spectacolul Teatrului de artă, 6/49, după o piesă de Spiro Gyorgy, vine din zona independenţilor unde temele de actualitate sunt la ele acasă. Lotul câştigător ( vorba lui Caragiale) care –i aruncă în dramă pe cei doi soţi, creindu-le atâtea probleme, e un bun pretext pentru a vitupera cum numai autorul maghiar o ştie împotriva banilor şi a societăţii de azi în care această obsesie e cum se vede nocivă şi când îi ai şi când nu-i ai( banii). 

Aşa încât într-o scenă de final plină de efect Liviu Cheloiu şi Dana Grecu, cei doi interpreţi unici ai spectacolului citat dau foc petecului de hârtie care ar fi putut să-i scoată din sărăcie. Cu sau fără lovituri de teatru de acest fel, mai aride sau mai suculente piesele inspirate de actualitate sunt tot mai căutate ,în general şi în special la această ediţie a FNT-ului unde au înregistrat o prezenţă remarcabilă.