Iată, de pildă, Martin McDonagh, descoperit de regizorii români, prin 2004-2005, odată cu piesa intitulată Billy şchiopul, reprezintă una dintre cele mai constante prezenţe în repertorii. Unul dintre primele nume din această zonă dramaturgică ce a apărut pe afişele din România, a fost acela al lui Graham Reid. A cărui piesă Uşa închisă a fost montată cu foarte mult succes de Vlad Massaci, un regizor aflat pe vremea aceea (să fi fost 1997 sau 1998?) la începuturi de carieră, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. În anul 2006, Alexandru Dabija monta pe scena Teatrului Bulandra o piesă intitulată Molly Sweeney de Brian Friel. Era vorba despre un spectacol cu totul atipic pentru estetica teatrală a vremii, spectacol ce le reamintea oamenilor de teatru români că la început a fost cuvântul. Textul a fost redescoperit în 2016 de Sânziana Stoican care l-a transpus într-un spectacol foarte bun care se joacă la Unteatru.

Nu e deloc exclus ca în procesul descoperirii acestui tip special de literatură dramatică un rol determinant să fi fost jucat de volumul Teatru irlandez de azi, apărut în anul 2008 la editura UNITEXT, ca o dorinţă a directorului ei, criticul Marian Popescu, de a izbăvi teatrul românesc de o boală de care suferea acut în primii anii de după 1990, boală diagnosticată chiar de critic în articole răspândite în periodice, dar şi în cartea intitulată Oglinda spartă - fuga de prezent.

Toată această efervescenţă creată în jurul dramaturgiei irlandeze contemporane este, fără doar şi poate, foarte bună. Nu înseamnă însă că ar trebui ocolite mai vechile sale succese. Aşa cum este Năzdrăvanul Occidentului, scrisă de John Millington Synge, jucată pentru prima oară în anul 1907.

Plăcută, aşadar, surpriza pe care ne-o fac Teatrul Matei Vişniec din Suceava şi regizoarea Antonella Cornici. Care au redescoperit într-un spectacol dinamic, viu, plin de viaţă, cu mult umor de foarte bună calitate scrierea lui Synge. O vedem într-o versiune scenică suplă, concentrată - unele personaje secundare au dispărut, din motive felurite, multe dintre ele, justificate. O vedem cu titlu modificat. Numele de afiş al piesei este Un playboy de peste deal. Deşi, îndeobşte, nu agreez chiar foarte tare genul acesta de operaţiuni, de data aceasta mi se pare că schimbarea de titlu este absolut justificat. Şi nu numai datorită recurenţei sintagmei din titlul spectacolului în ceea ce se rosteşte pe scenă. Piesa lui Synge este, îndeobşte, percepută drept o dramă. Antonella Cornici o adaptează priceput, cu inspiraţie, şi o metamorfozează în comedie. Spectacolul îmi aminteşte de cel de acum ceva vreme cu Billy Mincinosul, pus în scenă de aceeaşi regizoare la Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Timişoara. Un playboy de peste deal este intens muzicalizat. Şerban Ursachi s-a dovedit şi de această dată un colaborator mai mult decât loial Antonellei Cornici şi echipei de actori. Montarea are o coregrafie impecabilă, cum altfel decât de inspiraţie irlandeză?, măiestrit concepută de Victoria Bucun, coregrafie bine adusă pe scenă de toţi componenţii distribuţiei. Decorurile Alinei Dincă Puşcaşu refac, cu câteva piese esenţializate, un spaţiu geografic miraculos- acela al micului sat irlandez Ballyliford, aşezat între dealuri şi văi, cu oameni veseli care beau multă bere bună, iubesc şi râd din tot sufletul.Tot Alina Dincă Puşcaşu a creat costume care şi ascund, şi dezvăluie, care sunt şi realiste, şi parodice. Totul valorizat printr-un inteligent pachet videografic (video şi light design) creat de Lucian Moga.

Spuneam că spectacolul aminteşte de cel cu Billy Mincinosul. Există însă în gramatica lui elemente care te duc cu gândul la Shakespeare şi la al său Puck – dacă nu ar fi să ne gândim decât la felul în care îşi concepe rolul Cosmin Panaite (Elf). La Molière şi al său Tartuffe, şi iar la Shakespeare, atunci când îl vedem pe Cătălin Ştefan Mîndru în Christy Mahon. La zgomotoasa comedie italiană- am în vedere certurile, disputele, luările de ciuf ale femeilor şi bărbaţilor din Ballyliford cu umor şi participare aduşi în scenă de Delu Lucaci. Cristina Florea, Horia Andrei Butnaru, Dumitru Năstruşnicu, Diana Lazăr, Clara Popadiuc, Alexandru Marin. Dar şi la Matamore din lluzia comică a lui Corneille, personaj ce ne este readus în memorie de jocul lui Ionuţ Cornilă.

Dacă am socotit bine, Un playboy de lângă deal este cea de-a patra premieră din stagiune a Teatrului Matei Vişniec din Suceava. Stagiune inaugurală. Din aceste patru premiere, am văzut trei. Suficient pentru a fi îndreptăţit să spun că Teatrul şi-a găsit drumul. Totul e să fie ajutat materialiceşte să şi-l păstreze şi consolideze.

Teatrul Municipal Matei Vişniec” din Suceava- UN PLAYBOY DE PESTE DEAL- după NĂZDRĂVANUL OCCIDENTULUI de John Millington Synge; Regia: Antonella Cornici; Scenografia: Alina Dincă Puşcaşu; Compoziţia muzicală şi ilustraţie muzicală :Şerban Ursachi; Coregrafia:Victoria Bucun; Video&light design: Lucian Moga;Cu: Cătălin Ştefan Mîndru, Cosmin Panaite, Ionuţ Cornilă, Delu Lucaci, Horia Andrei Butnaru, Cristina Florea, Dumitru Năstruşnicu, Diana Lazăr, Clara Popadiuc, Alexandru Marin;Data premierei: 25 iunie 2017