Cu toate că am fost invitat la premiera spectacolului Cel care închide noaptea, realizat de Nona Ciobanu în 2014 la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, obligaţii mai terestre m-au împiedicat să fiu atunci în sală. Ghinionul s-a repetat cu ocazia ediţiei din noiembrie-decembrie a excelentului festival Interferenţe, dar s-a spart în februarie când am dat o fugă la Cluj şi, în fine, am văzut montarea. Şi nu mi-a părut rău deloc.

Cel care închide noaptea e foarte aproape de ceea ce ar fi un spectacol de autor. Căci Nona Ciobanu a făcut aproape totul. A scris un scenariu dramatic  bine articulat, ferm, tuşant, inspirat din filmul omonim al Lilianei Cavani, a regizat montarea. I-a asigurat spectacolului o distribuţie de zile mari, actorilor excelenţi, ce joacă „la vedere”, Viola Gábor şi Györgyjakab Enikö, alăturându-li-se alte câteva vedete ale trupei (Bogdán Zsolt, Szücs Ervin, Váta Loránd, Marosán Csaba, Györffy Zsolt, Bodolai Balász, Orbán Attila) prezenţi ca voci şi în proiecţiile video. A contribuit, împreună cu Peter Košir, la conceperea decorului, a gândit costumele şi a semnat ilustraţia muzicală a montării.

Cel care închide noaptea  este un spectacol despre totalitarism şi nazism, reminiscenţele şi nostalgiile nebunatice după acesta, despre vinovăţie şi despre fuga de pedeapsă, despre memorie şi traumele suferite de ea, despre cupluri şi geometriile variabile sau maladive ale acestora, despre imposibilitatea evitării deconturilor, oricât de mult amânate ar fi fost ele. Max şi Hanna s-au cunoscut cândva, demult, în vremea Celui De-al Doilea Război Mondial, în ipostaza de posibili Călău şi Victimă, dar de Salvator şi Salvat. Între cei doi s-a născut o relaţie bizară, neclară, mai greu de pătruns decât însăşi bezna nopţii. O relaţie, pentru moment, nedusă până la capăt. Încă nedecontată. Dar de al cărei cei doi nu pot fugi, la fel cum Max nu poate fugi de condiţia lui de fost ofiţer nazist travestit după război în recepţioner de noapte la un hotel, iar Hanna nu poate scăpa de condiţia urmărită de potenţialii ei călăi de odinioară, tovarăşii lui Max. Nebuni iremediabili ce o socotesc un martor periculos pentru fărădelegile lor.  Cum spuneam, socotelile finale, multă vreme amânate, nu pot fi însă pe veci înlăturate, noaptea sufletească trebuie închisă la capătul unei nopţi de chin şi de pasiune, de dragoste, de ură, de sexualitate debordantă, de încleştări şi agresiuni, de mereu imprevizibile răsturnări de situaţie.

Spectacolul este unul dur, greu de suportat şi, mai ales, greu de jucat. E însă interpretat exemplar, ca la carte, de doi actori de mare forţă- Viola Gábor şi Györgyjakab Enikö. Artişti de extraordinară înzestrare, stăpâni pe mintea şi pe corpurile lor. Coordonaţi admirabil de o regizoare ale cărei spectacole în România, la teatre de limbă română, maghiară, germană sau idiş, le aştept de aici încolo cu interes şi cu nerăbdare.   

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca- CEL CARE ÎNCHIDE NOAPTEA – Scenariu inspirat din filmul PORTARUL DE NOAPTE de Liliana Cavani; Traducerea în limba maghiară: Horváth Andor; Regia, costumele, ilustraţia muzicală, light design: Nona Ciobanu; Decorul: Nona Ciobanu şi Peter Košir; Fotografii şi video pentru proiecţii: Matjaž Wenzel; Proiecţii video: Peter Košir; Cu: Viola Gábor şi Györgyjajab Enikö; Cu participarea actorilor: Bogdán Zsolt, Szücs Ervin, Orbán Attila, Bodolai Balász, Váta Loránd, Márosan Csaba, Györffy Zsolt; Data reprezentaţiei: 10 februarie 2015