E vorba despre excelentul spectacol realizat în urmă cu câţiva ani la Teatrul bucureştean Arca-La Scena, de trei tineri creatori: actorii Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu şi de scenograful Vladimir Turturică. Spectacol a cărui regie a fost asumată, mai pe faţă, mai tacit de cei trei, rezultatul reprezentând o excepţie fericită de la regula în conformitate cu care absenţa directorului de scenă profesionist nu e tocmai recomandabilă. Cronicile de la vremea premierei au consemnat succesul, iar forma în care spectacolul s-a prezentat în versiunea sa televizată a revalidat, fără doar şi poate, montarea.

La Cluj, regizorul Tudor Lucanu a optat pentru o formulă de text extrem de suplă, renunţând la numeroase contextualizări temporale. A exclus încatenările politice, mizând pe faptul că în Europa de azi emigrarea justificată prin persecuţii de acest ordin e aproape în totalitate eradicată. A atenuat antagonismele dintre personaje, socotind, probabil, că anii din urmă au adus cu sine o anume omogenizare şi din acest punct de vedere. A respins orice referire la naţionalitatea celor doi emigranţi. A construit un spectacol în care esenţială rămâne solidaritatea în eşec dintre AA şi XX, protagoniştii piesei marelui dramaturg polonez.

Spectacolul bucureştean din anul 2011 a fost unul care a redat aproape integral textul lui Slawomir Mrožek. Modificările operate în text au fost puţine, aproape nesemnificative. Acestea au avut în vedere îndeosebi partea finală a acestuia, conservându-i totuşi esenţa ideatică. Montarea a mizat mult pe latura politică a partiturii, ba chiar a accentuat-o. A subliniat diferenţele sociale, de pregătire, caracteriale dintre cei doi protagonişti, iar actorii Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu au jucat policrom, rafinat, cu nenumărate nuanţe aceste diferenţe. Anulate tragic de eşecul din final al ambelor personaje.

Cu totul deosebit, atipic, apreciat ca atare poate şi din această cauză la vremea premierei, e decorul spectacolului datorat lui Vladimir Turturică. Care a înlocuit subsolul tradiţional împânzit de ţevi, cu un univers cvasi-labirintic alcătuit dintr-un un pod, o sumedenie de grinzi de lemn, un hamac şi numeroase piese de recuzită printre care se strecurau şi se consuma confruntarea adesea contondentă, de cele mai multe ori profund şi emoţionant umană a celor doi rătăciţi pe meleaguri străine.

Versiunea pentru televiziune a spectacolului de acum aproape cinci ani păstrează toate aceste calităţi. Lucru, fără doar şi poate, demn de toată lauda. Însă dacă ar fi fost vorba doar despre atât, dacă ne-am fi aflat numai şi numai în faţa unei preluări pur şi simplu, oricât de profesionistă şi de riguroasă ar fi fost ea, probabil că nu aş fi socotit necesar să îi acord dreptul la cronică.

Meritul echipei TVR din componenţa căreia îi numesc aici pe regizorul Andrei Măgălie, pe directorul de imagine Mugur Nedelescu, pe autoarea montajului, Rodica Rădulescu, şi pe producătoarea Lucia Constantinescu e cu totul aparte şi constă în aceea din a fi făcut din Emigranţii de la Teatrul Arca-La Scena un spectacol de televiziune în adevăratul sens al cuvântului. Un spectacol în care şi actorii, şi decorul au de câştigat de pe urma prezenţei riguros controlate a camerei de filmat. Care zăboveşte cu artă, cu echilibru, defel agresiv asupra detaliilor. De la cele ce ţin de mimica, de gestica, de exacerbările pe care dinamica vie a confruntării le impun actorilor la detaliile decorului.

Fără doar şi poate, spectacolul difuzat de TVR e profund îndatorat valoric celui de la Teatrul Arca-La Scena. Nu instituie în chip esenţial o altă realitate estetică sau ideatică decât cea princeps. Înseamnă un produs tv de calitate care nu mă îndoiesc că a fost apreciată ca atare de toţi cei ce au avut inspiraţia de a opta luni, 29 iunie, pentru canalul al doilea al Televiziunii Române.

Confirmând aserţiunea lesne de găsit în orice manual potrivit căreia cuvântul teatru provine de la grecescul theatron care, înainte de toate, însemnă „locul din care se vede”, varianta de televiziune, cu adevărat artistică şi indiscutabil creatoare, a reprezentat, cred, o plăcută surpriză şi pentru acei telespectatori ce au avantajul de a fi văzut spectacolul şi în sala de teatru. Dezvăluindu-le ceea ce era mai greu de observat atunci.   

Televiziunea Română- Casa de producţie- EMIGRANŢII de Slawomir Mrožek;

Spectacol preluat de la Teatrul Arca- La Scena din Bucureşti realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Polonez;

Cu: Lari Giorgescu şi Silvian Vâlcu; Scenografia: Vladimir Turturică; Regia tv: Andrei Măgălie; Producător: Lucia Constantinescu; Director de imagine: Mugur Nedelescu; Sunet: Valentin Bartolomeu; Montaj: Rodica Rădulescu; Postprocesare sunet: Gigi Melinte;  

Data primei difuzări: 29 iunie 2015