O performanţă

Am spus-o în repetate rânduri. Nu mă împac în nici un chip cu dispariţia cvasi-generală a caietelor de sală conştiincios şi creator întocmite. Nu mi se pare deloc firesc ca ele să fie înlocuite, sub motivul unor false economii, cu zise cartoline în care nu există aproape nici un fel de informaţie, în care numele realizatorilor spectacolului sunt înghesuite, trecute cu litere mici, aproape imposibil de dibuit.

Iar când astfel de cartoline însoţesc spectacole importante, mari, în care s-a investit şi muncă, şi talent, neplăcerea mea e încă şi mai accentuată.

Nu încape îndoială că Bach Files de la Teatrul „L. S. Bulandra” e un astfel de spectacol de excepţie. Unii i-ar spune „de export”, cu vădită superficialitate şi cu voite conotaţii răutăcioase, ca şi cum ar fi rău să avem şi astfel de performances- uri cu care să ne putem înscrie cu fruntea sus, fără grija trecerii barierelor lingvistice, la mari festivaluri internaţionale.

Bach Files  e primul spectacol de teatru-dans al unui mare regizor, Alexandru Darie. Pentru care, am mai spus-o şi cu alte prilejuri, am nu doar un imens respect profesional, ci faţă de care am şi mari datorii. Şi umane, şi profesionale. Aceasta fiindcă, în vremea tinereţii noastre comune, el, alături de scenografa Maria Miu şi de actorul Cristian Şofron, a avut generozitatea de a-i arăta nemijlocit proaspătului absolventului de Litere care eram şi care dorea să scrie cronică de teatru cum se face cu adevărat un spectacol. Ce înseamnă minunea zămislirii lui.

Alături de numele lui Alexandru Darie, pe afişul montării de la „Bulandra”, mai figurează alte câteva nume grele. De mare şi recunoscut calibru. Cel al compozitorului Adrian Enescu. Autorul unei muzici cu adevărat extraordinare care porneşte de la teme mai mult sau mai puţin cunoscute din creaţia lui Bach şi le dezvoltă cu o inventivitate, cu o creativitate rar întâlnită. Cel al muzicianului Zoli Toth care, alături de ceilalţi componenţi ai formaţiei sale Zoli Toth Project, valorează ca nimeni altul creaţia lui Adrian Enescu, construind un spaţiu sonor viu, incandescent, cu măreţia unui fluviu.  Cel al arhitectului Octavian Neculai care, împreună cu câţiva colaboratori- Anna Florea (animaţie), Ana Maria Crisan şi Ioana Turcanu (benzi desenate), Radu Pop (live animation), Adela Bonat (modelarea marionetelor) elaborează un spaţiu scenografic în alb şi negru, ideal pentru „filmul 2D cu elemente 3D, vii, teatrale”. Un spaţiu demn de studiat cu minuţie, aplicat la orice şcoală de scenografie. Un spaţiu şi complementar, şi contrapunctic muzicii şi mişcării. Un spaţiu care surprinde, rezumă cu maximă exactitate esenţa însăşi a montării.  Care e o gigantică, o superbă glumă teatrală întru elaborarea căreia s-a depus o muncă imensă, s-au cheltuit talent şi seriozitate.

Avem de-a face cu un scenariu scris de Alexandru Darie, scenariu despre un detectiv care, într-o metropolă dintr-un timp imposibil de precizat, porneşte în căutarea nenumăraţilor şi necunoscuţilor descendenţi şi, mai ales, descendente ale lui Bach. Un scenariu cu numeroase inserturi comice, precum cele de desene animate. Scenariul acesta e transpus măiestrit şi coerent în teatru, atât de măiestrit încât devine un veritabil film teatral. Care se urmăreşte şi cu sufletul la gură, şi cu emoţie, şi cu veselie.

În fine, se cuvine amintit numele coregrafului Arcadie Rusu, aflat la rându-i în mare formă. Arcadie Rusu a lucrat impecabil nu doar cu actori deja cunoscuţi şi recunoscuţi, familiarizaţi cu teatrul de mişcare, asemenea lui Adrian Ciobanu, Antoanetei Cojocaru sau Alin State, ci şi cu tineri excelenţi ,aşa cum sunt  Cristiana Ioniţă, Raphaela Lei, Raluca Nicolae, Georgiana Dobre, Daniela Tocari, Andreea Şovan, Gabriel Sandu, Bogdan Iacob, Vlad Troncea. Unii dintre ei deja cu o importantă carte de vizită la activ. Aceea a participării la realizarea musicalului West Side Story. Un spectacol pe care îl socotesc pe mai departe valid, în viaţă şi care a rămas şi azi  în inima mea, în ciuda trecerii lui meteorice pe afişul teatral curent şi în pofida criticilor răuvoitoare ale unor false comentatoare care mimează a şti ce se joacă în lume, ce e contemporan şi ce nu e şi care vor să instituie un fel de pernicioasă dictatură a gustului şi culturii lor precare în teatrul românesc. Celor deja numiţi asociindu-li-se mânuitorii marionetelor Elena Dumitrescu, Elena Muşat, Cristina Ţane, Marius Burgi.

Şi revin acum de unde am plecat. Deşi cartolina oferită gratuit conţine datorită priceperii demne de invidiat a autorului ei incredibil de multe informaţii, izbutind să fie un ghid util pentru receptarea spectacolului, păcat, mare păcat că trebuie să descifrezi anevoie numele celor ce au contribuit la înfăptuirea unui spectacol de excepţie.

Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti- BACH FILES; Un spectacol de Alexandru Darie; Muzica: Adrian Enescu; Decor şi costume: Octavian Neculai; Animaţie: Anna Florea; Light design: Alexandru Darie; Benzi desenate: Ana-Maria Crişan, Ioana Turcanu, Octavian Neculai; Coregrafia: Arcadie Rusu; Live animation: Radu Pop; Modelarea marionetelor: Adela Bonat, Cu: Zoli Toth Project; Adrian Ciobanu, Antoaneta Cojocaru, Raphaela Lei, Alin State, Cristiana Ioniţă, Raluca Nicolae, Georgiana Dobre, Daniela Tocari, Andreea Sovan, Gabriel Sandu, Bogdan Iacob, Vlad Troncea;  Mânuitorii marionetelor:  Elena Dumitrescu, Elena Muşat, Cristina Ţane, Marius Burgi, Data reprezentaţiei: 20 martie 2016