O crimă cântată de The Tiger Lillies, la Teatrul Naţional

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Actorii Raluca Aprodu şi Marius Manole, în "Crima din strada Lourcine", de la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti            FOTOGRAFII: Florin Ghioca
Actorii Raluca Aprodu şi Marius Manole, în "Crima din strada Lourcine", de la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti            FOTOGRAFII: Florin Ghioca

În spectacolul „Crima din strada Lourcine“,  în regia lui Felix Alexa, cântece  interpretate de formaţia The Tiger Lillies asigură coloana sonoră. Producţia a avut premiera la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti.

Actorii Marius Manole, Istvan Teglas, Raluca Aprodu, Mihai Calotă, Victor Ţăpeanu joacă în spectacolul regizat de Felix Alexa, „Crima din strada Lourcine“ după Eugène Labiche. Scenografia spectacolului, jucat la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti, este rafinată, în alb şi roşu, fiind trasată în linii clasice de Andrada Chiriac.

Dramaturgul francez Eugène-Marin Labiche (1815 –1888), care a scris comedii de moravuri şi vodeviluri, s-a remarcat prin simţul caricatural şi prin prezentarea lucidă,  moralistă a lumii micii burghezii din acea epocă.  În România, s-au mai montat spectacole după piesele sale celebre, printre care amintim „Călătoria domnului Perichon“, „Femeia care şi-a pierdut jartierele“, „Pălăria florentină“.

image

Într-o cheie absurdă şi abstractă

„Crima din strada Lourcine“ e mai mult decât o comedie bulevardieră, e un text mult mai de substanţă decât alte comedii de-ale lui Labiche. „Nu e un text mic, nu l-am tratat în cheia psihologismului mic, ca pe o comedie de bulevard, ci l-am tratat într-o cheie absurdă, cu un joc actoricesc puţin mai abstract“, a spus regizorul Felix Alexa, invitat la Adevărul Live.

image

Regizorul a accentuat umorul absurd, negru, aflat pe muchia de cuţit între comic şi tragic. Marius Manole, în rolul principal, joacă cameleonic dramatismul situaţiei. „Întotdeauna când am făcut comedii, m-am aflat pe o graniţă fragilă între tragic şi comic.  Viaţa e un amestec între tragic şi ridicol, teatrul de calitate trebuie să îmbine toate aceste ingrediente, a subliniat regizorul, la Adevărul Live.

Coregrafia abstractă, mişcările mecanice ale actorilor reflectă versurile celor de la The Tiger Lillies. În anumite momente, muzica e dată prea tare, revărsându-se  peste spectatori la decibeli prea înalţi. „Am pornit de la  muzică în spectacolele mele. Textul în engleză al cântecelor merge perfect cu textul lui Labiche.  Muzica e o prelungire a stărilor, nuanţează, intensifică stările actorilor“, explică regizorul.

image

Gagurile şi răsturnările de situaţie se ţin lanţ în această piesă ce descrie exact graniţa ambiguă dintre aparenţă şi realitate, revoltă şi resemnare, vinovăţia asumată şi instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi, aşa cum observă regizorul.  Un intens delir comic ce conduce personajele principale prin situaţii neprevăzute. O bonetă, o perucă, un pantof de femeie, o umbrelă cu cap de maimuţă şi o bucată de cărbune declanşează o adevărată tornadă, într-o oră, densă, de spectacol. O comedie neagră de calitate, uneori plină de haz absurd, alteori de-a dreptul  „sângeroasă“, este construită cu mecanismele unui adevărat thriller.

image
Textul în engleză al cântecelor de la The Tiger Lillies merge perfect cu textul lui Labiche.  Muzica e o prelungire a stărilor, nuanţează, intensifică stările actorilor, spuen regizorul Felix Alexa.
image

„După o noapte de beţie, Lenglumé se trezeşte într-o dimineaţă în pat lângă fostul său coleg de liceu, Mistingue. Mahmuri, în încercarea de a-şi aminti ce s-a întâmplat noaptea trecută, cei doi bărbaţi constată că şi-au pierdut câteva lucruri personale: unul, umbrela cu cap de maimuţă, celălalt, o batistă brodată cu iniţialele numelui... Mai mult, din gazeta zilei află că, lângă cadavrul unei cărbunărese, au fost găsite... lucrurile lor?! Cum memoria le joacă feste, cei doi trăiesc cu impresia că sunt autorii unei crime abominabile. Din acest moment acţiunea se precipită, scenele curg într-un ritm dement, iar eroii noştri, cuprinşi de coşmarul psihozei, acţionează sub impulsul unor adevăraţi... criminali.

Un intens delir comic ce conduce personajele principale prin situaţiile cele mai neprevăzute. O comedie neagră de calitate, uneori plină de haz... absurd, alteori de-a dreptul... „sângeroasă”, construită cu mecanismele unui adevărat thriller. Un spectacol pentru oameni inteligenţi care nu se feresc să râdă chiar de ei înşişi.

Scrise în serie, cu o uşurinţă de invidiat şi geniu comic, la comandă sau din inspiraţie creatoare, piesele lui Labiche au creat în dramaturgia universală un stil, o operă, dar şi câteva capodopere. Una dintre ele – Crima din strada Lourcine – este unică prin concentrare dramatică, prin răsturnări de situaţie, dar şi prin dramatismul ei insinuat. Disperare şi dramatism la un reprezentant de seamă al teatrului de bulevard? Ei bine, da. „Pentru mine, forţa şi unicitatea acestei piese, umorul ei fin, vin tocmai din îmbinarea stranie între disperarea personajelor care vor să scape unui destin implacabil şi derizoriul situaţiei lor reale. Departe de a fi realistă sau minoră, Crima din strada Lourcine descrie exact graniţa ambiguă dintre aparenţă şi realitate, revoltă şi resemnare, vinovăţia asumată şi instinctul criminal ascuns în fiecare dintre noi. O zonă umană în care totul devine posibil. Desigur, totul prezentat cu mult umor negru. „Totul se învârteşte, totul danseză în jurul meu” spune personajul principal, descriind senzaţia unei realităţi paralele ce îşi pierde contururile cunoscute ale unei lumi ce a luat-o razna, antrenând totul în mişcarea ei nebunească. Poate că, la final, când totul se linişteşte, lămurindu-se la nivelul unei realităţi banale, personajelor lui Labiche le e dor de tumultul vital şi disperat în care intraseră din greşeală, pentru o clipă.
Noi, spectatorii, asistăm cu satisfacţie, cu sadism chiar, la această zbatere inutilă a personajelor prinse într-un carusel al ororilor închipuite de propria imaginaţie. Dar oare viaţa noastră de fiecare zi nu înseamnă aceeaşi zbatere continuă, inutilă de cele mai multe ori, în încercarea de a ne justifica existenţa?”
 (Felix Alexa, text în caietul program)

Crima din strada Lourcine

de Eugène Labiche

Traducerea: Violeta Popa

Versiunea scenică: Felix Alexa

Regia: Felix Alexa

Scenografia: Andrada Chiriac

Ilustraţia muzicală şi lighting design: Felix Alexa

Cu:  Marius Manole (Lenglumé), Istvan Teglas (Mistingue), Raluca Aprodu (Norine),

Mihai Calotă (Potard), Victor Ţăpeanu (Justin)

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite