Tudor la volan, eu în dreapta, Alina în spatele nostru.

Comuna Roşiori! Suntem opriţi de un echipaj al poliţiei rutiere din localitate, împreună cu alte trei  autoturisme.

-Actele, vă rog!

-Poftim talonul maşinii.

-Carnetul, vă rog!

-Nu îl am la mine.

-Aţi încălcat viteza legală în comuna X (o comună fără case, fără indicatoare, aproape părăsită, care te induce în eroare).

-Numele, vă rog!

-Tudor Chirilă!

-Carnetul, vă rog!

-V-am spus, nu îl am la mine.

-Anul naşterii!

-Vă rog să-mi permiteţi să dau un telefon...

-Anul naşterii!

-Avem spectacol la Iaşi,suntem într-o mare întarziere ...

-Ieşiţi, vă rog, din maşină!

-V-am cerut cinci minute, atât.

-Dacă nu ieşiţi din maşină, chem un echipaj al poliţiei să vă ducă la secţie.

-Bine, am să merg la secţie, dar vă rog...

-Anul naşterii, anul naşterii!

-Vreau să vad documentaţia tehnică a radarului.

Între timp apare un alt echipaj, cu  trei poliţişti. Au nişte feţe de infractori supăraţi care prevestesc un tsunami. Unul dintre ei are în mână nişte cătuşe.

-Deschideţi portiera, vă rog! (din ce în ce mai iritaţi).

 Tudor nu mai are timp să spună nimic pentru că e tras afară cu forţa din maşină, telefoanele mobile ( al lui şi al meu), cad pe asfalt cu zgomot, Alina este uluită.

 Am impresia că repetăm o secvenţă pe care urmează să o fimăm, tot un fel fel de „Moartea domnlui Lăzărescu”, (altă variantă).

În timp ce unul dintre cei trei poliţişti îl împinge cu brutalitate, altul îi pune cătuşele. Îl trage cu atâta ură, încât unul dintre ele cedează. Tudor nu opune nicio rezistenţă.E foarte obosit şi contrar aşteptărilor mele, foarte docil.

Eu sunt neputincioasă şi mă simt îngrozitor de umilită. Nu am puterea să râd ,dar nici să plâng.

Mă gândesc la spectacolul care ne aşteaptă, la „condiţia” unui actor, la complexitatea efortului de a crea un rol în faţa unui public care nu te iartă dacă nu eşti într-o formă perfectă, fizică şi psihică.

Maşina poliţiei a plecat în trombă, cu o adevărată pradă, un „mare criminal” care a încălcat viteza legală în comuna Roşiori.

Avea 111 km la oră şi nu avea carnetul la el.

Nu încerc să minimalizez cu nimic importanţa codului rutier, lipsa carnetului sau depăşirea vitezei în acea comună. Nu am făcut decat să redau cu exactitate faptele aşa cum s-au produs ele.

Mă întreb doar, cine va pedepsi acest abuz în serviciu,această violenţă nedisimulată, afişată cu tupeu şi orgoliu, mai ales orgoliu.

Cea din urmă replică a poliţistului care a încheiat procesul verbal, m-a edificat pe deplin:

-Eh, acum nu o să vă mai „tragem pe dreapta”,domnule Tudor Chirilă.

Dacă în locul lui Tudor Chirilă ar fi fost un necunoscut, un civil, un şofer oarecare, cum s-ar fi petrecut lucrurile?

Domnii poliţişti din comuna Roşiori Vadul Galben, Judeţul Suceava, ar fi scos cătuşele,l-ar fi hărţuit pe şofer sau ar fi ajuns la un mic compromis numit „şpagă”?

Singurul meu regret este că nu am filmat acest episod, care ar fi putut deveni un film documentar pentru care, cu siguranţă, „dincolo” aş fi luat un premiu.

Dar pană când va trebui să exportăm „răul” din această ţară, ca să schimbăm ceva în ea?

La câteva ore mai târziu, la teatrul „Luceafărul” din Iaşi, s-a jucat spectacolul Biloxi Blues cu „infractorul” Tudor Chirilă, în rolul sergentului Toomey, care la încheietura mâinii stângi avea urmelele cătuşelor, dar, mai ales, urmele agresiunii poliţiştilor suceveni.

Tudor a jucat spectacolul ca un adevărat profesionist!

P.S. Această poveste nespusă m-a chinuit multă vreme. Mă bucur că am putut să o spun măcar acum. Ştiu că niciodată nu este prea târziu.

Sper ca în comuna Roşiori Vadul Galben, judeţul Suceava, au avut loc între timp nişte schimbări...