Va asteptam maine la Ploiesti, hotel Central, ora 11. Si la Bucuresti, Institutul National de statistica, ora 18.

Am vrut sa scriu abia la final, ca o concluzie a celor observate, traite si simtite pe parcursul multor saptamani de mers prin tara de la Suceava, la Arad si Timisoara si de la Constanta, la Oradea, Satu-mare, Targu-Jiu si Caracal. In total 56 de orase, din care 28 au beneficiat si de prezenta celor doua echipe de teatru care au jucat in paralel, in orase diferite.Organizare mare si buna. Oficialitati multe, cu solutii minunate, dar si oficilitati multe si plictisitoare pentru unii - mai ales cand se vorbeste doua-trei ore incontinuu...

Oameni bine intentionati, cat si oameni reci cu scop doar de a bifa ceva. Public minunat si interesat si implicat. Public badaran, needucat sau dezinteresat.

Si, pe la final, intram si noi, cu teatrul nostru terapeutic. Foarte seriosi si hotarati si asumati in rolurile luate. Unii dintre noi, actori profesionisti, altii, actori amatori, dar extrem de talentati si dornici sa ajutam!

La ce sa ajutam? La intelegere, constientizare, implicare, schimbare. 

Toata echipa noastra, cu tot cu Joker, ne apucam sa facem educatie si terapie cu lumea. Da, caci urmarim sa-i facem pe oameni sa inteleaga cum exact poate fi schimbat destinul unei familii pe care o prezentam pe scena, inspirati fiind dintr-un caz real. Cum te poti implica, cum poti ajuta, cum te poti comporta cu un  opresat, cum sa-l indrumi, in ce fel acel opresat poate reactiona si de ce si in cat timp si cat de verosimila poate fi o schimbare in viata sa sau cat de rapida... Si cat poate dura. Si tot asa.

Iar asta necesita vreo ora sau doua, care insa trec extrem de rapid daca stii unde ai venit si de ce si daca iti pasa si te implici! Cu fiecare schimbare oferita de public, dialogurile, actiunea se deruleaza altfel. Finalul de Focsani, cu multi tineri care ne-au aplaudat, a fost unul fericit pentru toata lumea. La Caracal am avut alt final. La Gura Humorului, altul... Cam ca in viata! :)

Piesa noastra a fost creata dupa cazuri reale si asumata prin experiente proprii de viata. Adica, mai intai, am facut noi terapie cu noi insine si am inteles noi. Abia apoi am scris scenariul si l-am repetat. Acestea de altfel sunt si etapele gandite de Augusto Boal, care a creat acest tip de teatru al opresatilor, cu o forma fixa si reguli foarte clare.

Stiu ca este cumva greu de inteles cum se desfasoara pana la capat acest tip de teatru interactiv si cu multa improvizatie pe alocuri. De aceea va asteptam la Ploiesti si Bucuresti maine sa vedeti si voi mai bine si sa intelegeti alaturi de noi cum putem cu totii ajuta! Cum ne putem cu totii vindeca, in cazul nedorit in care avem nevoie de asta sau cunoastem oameni care au nevoie de asta.