Să fie oare doar coincidenţa de loc care l-a determinat pe regizorul franco-american Charles Chemin, fost elev al marelui Bob Wilson, să îşi dorească un spectacol care să le aducă pe amândouă pe aceeaşi scenă, însă în decoruri diferite, ambele semnate de Adrian Damian?

Până la urmă ce alt argument ar fi putut fi adus în favoarea asocierii decât locul desfăşurării acţiunii? La o primă vedere, mai nici unul. Diferenţele între cele două texte sunt multe. Consistente. Timon din Atena este o tragedie, în nici un caz printre cele mai bune scrise de Shakespeare - cei mai mulţi shakespearologi au acreditat ideea că nu ar fi fost reprezentată niciodată în timpul vieţii dramaturgului care, de altminteri, nici nu a depus prea mari eforturi să o vadă pe scenă - cea de-a doua o comedie. Printre cele mai în vogă scrieri shakespeariene. În România Visul unei nopţi de vară este percepută drept unul dintre marile hituri shakespeariene. Aşezată cam la egalitate cu A douăsprezecea noapte. Prima scriere este o meditaţie pe tema mizantropiei, cea de-a doua o odă adusă vieţii. Viaţă împlinită prin căsătorie. Timon... se sfârşeşte cu moartea protagonistului care, din cauza trădării unor falşi prieteni, şi-a metamorfozat iubirea pentru Atena, pe care a părăsit-o dezgustat de lume, în ură şi în dorinţa de a o vedea distrusă, nu numai supusă aşa cum îşi doreşte Alcibiades.


Visul unei nopţi de vară FOTO Maria Ştefănescu

Visul unei nopţi de vară se încheie cu spectacolul vesel al meşteşugarilor, cu căsătoriile a trei cupluri şi cu îndemnul lui Tezeu ca toată lumea să meargă liniştită la culcare. Cea dintâi este un exerciţiu în vederea pregătirii pentru moarte, cea de-a doua un imn de slavă adus iubirii, existenţei. Eros şi Thanatos. În Timon din Atena pământul acoperă trupul obosit al protagonistului, în Visul unei nopţi de vară iarba, pământul reavăn au zămislit şi stimulat iubiri, au pus ordine în cupluri şi în lume. De altfel, pământul este elementul de decor care leagă cele două părţi ale spectacolului. Plasate într-o atemporalitate bine gândită fiindcă nimic nu este mai atemporal decât moartea şi iubirea. În ambele părţi ale spectacolului, Charles Chemin recurge la modernizări, la salto-­uri, la teatru în teatru. În cazul lui Timon din Atena o face pe neaşteptate. Momentul în care una dintre locuitoarele Atenei, din personaj de teatru se întoarce brusc „la civilie”, cere ajutorul spectatorilor, face apel la cineva din public (e şi aici un truc, omul din public e, în principal, o actriţă, mai exact Corina Druc), şocul este cu totul remarcabil. În mult mai cunoscută Visul unei nopţi de vară mofturile de vedetă ale celui care pretinde că i s-ar pune piedici să facă rolul vieţii sale (Puck) este de acolo. Ludicul e la el acasă în Visul, în Timon e... o lovitură de teatru.

Ambele texte sunt, cum spuneam, supuse modernizării. Una mai controlată în Timon, cealaltă poate prea liberă, chiar libertină. Aşa se face că se şterg cumva graniţele între traducerea de ultimă oră datorată lui George Volceanov, folosită pentru Timon din Atena, şi cea veche de aproape un secol a lui George Topârceanu utilizată pentru Visul unei nopţi de vară.


Visul unei nopţi de vară FOTO Maria Ştefănescu

2. Începutul lui Timon din Atena debordează de o nelimitată veselie. Veselie? Decadenţă? Discotecă, petrecere a tinerilor, paradă a modei şi, implicit, a personajelor. A celor care petrec aproape zilnic în casa nechibzuitului Timon din Atena (Claudiu Bleonţ). Căruia puţin îi pasă de avertismentele ce îi spun că ar putea ajunge curând la sapă de lemn. Care habar nu are că pământurile îi sunt ipotecate, că a contractat datorii mari ce vor ajunge grabnic la scadenţă. E caracterizat de lucizi, de raisonneuri (Sorin Leoveanu şi George Albert Costea) la două microfoane plasate pe lateralele scenei. La microfon vorbeşte şi Alcibiades (Marian Politic). Timon ignoră corupţia generalizată a politicienilor, a senatorilor despre care îl avertizează Alcibiades . E sigur că va fi ajutat de prieteni atunci când va fi la ananghie. Adică de cei care au petrecut zilnic în casa lui. Care i-au trecut cotidian pragul, au stat la mesele lui îmbelşugate, au aşteptat şi au primit regulat cadouri. L-au linguşit interesat (Monica Ardeleanu, Iulia Colan, Iulia Lazăr, Cătălin Miculeasa, Raluca Păun, Cătălin Vieru). O lume cvasi-decadentă, perfect caracterizată de costumele create de Luiza Enescu. Remarcabil aleasă muzica din spectacol (e compusă de Dom Bouffard).  


Timon din Atena FOTO Maria Ştefănescu

Charles Chemin a evidenţiat aşa cum se cuvine, minuţios, specificul fiecărei scene a piesei. În primele avem de-a face cu un Timon vesel, generos, inconştient de-a dreptul, în următoarele cu atitudinea ingrată a linguşitorilor de profesie, dar şi cu radicalismul lui Alcibiades, totul privit cu relativă neimplicare de Apemanantus (Adrian Andone). În fine, ne întâlnim cu mizantropia eroului. Cu ajutorul decorurilor, al spaţiilor variabile, transparente, zămislite de Adrian Damian, decoruri valorate de light-design-ul semnat de Alberto Sagretti, se subliniază trecerea de la transparenţă la obstacol. Sau caracterul monoplan al eroului. Acesta a ales recluziunea. S-a ascuns în propria lui grotă. Până la un punct, destinul îi seamănă cu cel al lui Prospero. Numai că Prospero din Furtuna s-a refugiat în insula cvasi-pustie şi după ce a făcut ordine în propriu-i univers renunţă la magie şi se întoarce împăcat în lume. În schimb, Timon alege moartea.

Excelentă evoluţia în Timon a actorului Claudiu Bleonţ. Reţinut, deloc excentric, concentrat chiar, defel cabotin în momentele de efuziune ale eroului. Motivul mizantropiei- scria Andrzej Żurowski (cf. Citindu-l pe Shakespeare, Editura Fundaţiei Culturale Camil Petrescu, Bucureşti, 2010) - nu poate fi abordat  decât de marii dramaturgi (a mai făcut-o cu mare, cu imens succes Moliere). Cred că nici rolurile de mizantropi nu pot fi jucate decât de mari actori. Claudiu Bleonţ este unul dintre aceştia. Excelenţi Sorin Leoveanu (Sanator) şi Marian Politc (Alcibiades). Foarte bună întreaga distribuţie, adică Monica Ardeleanu, Iulia Colan, George Albert Costea, Corina Druc, Iulia Lazăr, Cătlin Miculeasa, Raluca Păun, Cătălin Vieru.

3. Nici nu am primit bine vestea morţii lui Timon şi a preluării Atenei de Alcibiades. Intră precipitat în scenă Adrian Andone şi Monica Ardeleanu. Le mulţumesc, îi aplaudă pe actorii din Timon din Atena. Ne dăm seama că nu o fac în ipostază civilă, deşi s-au numărat, pesemne, printre spectatori. Ei sunt Tezeu şi Hippolyta a căror nuntă se apropie. Hippolyta nu prea dă semne că nu ar vrea să se mărite. Marile probleme le are Egeu (George Albert Costea) cu cele două cupluri de tineri care pun de o răzmeriţă. E vorba despre Hermia (Iulia Colan), Demetrius (Hermia), Lysansder (Cătălin Vieru), Costinela Ungureanu (Helena). Le vor rezolva Oberon (Sorin Leoveanu), Titania (Iulia Lazăr), Puck (tot George Albert Costea şi tot foarte bun) şi armata meşteşugarilor. Care deja au umplut scena, Adică Claudiu Bleonţ (Gutuie), Corina Druc (Botişor), Raluca Păun (Fundulea), Marian Politic (Flaut). Deocamdată însă e antractul şi apoi un prolog al părţii a doua reprezentat în foaierul Teatrului.


Timon din Atena FOTO Maria Ştefănescu

Meşteşugarii repetă, tinerii încearcă să îşi pledeze cauzele în faţa lui Tezeu. Revenim  în sală, urmează scenele din pădure. Iar transparenţă şi obstacol. Înaintări în pământul reavăn. Unul al împlinirilor viitoare. Defel pământul morţii, al gropii lui Timon. Spaţiul pădurii este delimitat de un ecran transparent de cel destinat publicului. Pădurea interzisă. Locul fermecat unde se petrec minunile ordonate de Oberon. Iar foarte bun prin controlul riguros al zicerilor, gesturilor, intonaţiei Sorin Leoveanu. Nu, Oberon al lui Sorin Leoveanu nu este cineva rău, savantul care face experimente primejdioase pe om. Este mai curând omul ordinii. În relaţie şi cu Titania, şi cu cei patru îndrăgostiţi. Mi-au plăcut iar decorul lui Adrian Damian şi costumele Luizei Enescu. Aş fi însă mult mai rezervat în privinţa concepţiei de ansamblu a spectacolului. De data aceasta gândurile lui Charles Chemin nu mi s-au părut „limpezi ca o apă de munte”, aşa cum scria Aureliu Manea că ar fi fost gândurile lui Shakespeare. (cf. Spectacole imaginare, Editura Eikon, Bucureşti, 2018). Aici, Shakespeare e un „febril poznaş”, cum spune Manea, însă Charles Chemin parcă a îngăduit prea multe pozne. Excesiv de multe lucruri decoltate, vulgaritate în supradoză. Cred că la starea de efervescenţă pe care o doreşte regizorul se putea ajunge şi altfel.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova - NOPŢI ATENIENE după Timon din Atena şi Visul unei nopţi de vară; Traducerea: George Volceanov şi George Topârceanu; Dramaturgia: Luiza Mitu; Regia: Charles Chemin; Decor: Adrian Damian; Costume: Luiza Enescu;  Muzica Dom Bouffard; Lumini: Alberto Sagretti; Cu: Adrian Andone (Apemantus, Tezeu), Monica Ardeleanu (Amazon, Hippolyta, Zână), Claudiu Bleonţ (Timon, Gutuie), Iulia Colan (Amazon, Hermia), George Albert Costea (Flavius, Egeus Puck), Iulia Lazăr (Amazon, Titania), Sorin Leoveanu (Senator, Oberon),Cătălin Miculeasa (Amazon, Demetrius), Raluca Păun (Amazon, Fundulea), Marian Politic (Alcibiades, Flaut), Costinela Ungureanu (Helena); Data reprezentaţiei: 1 mai 2018