Am avut şansa să particip, în august 2010, la un workshop la Teatrul Odin din Holstebro, Danemarca, înfiinţat cu cinci decenii în urmă de regizorul Eugenio Barba.

Între timp, Teatrul Odin a aniversat 50 de ani de existenţă. George Banu ne-a dăruit un text minunat despre ce înseamnă Eugenio Barba şi teatrul său antropologic în cultura lumii.

Aici, însă, eu o să vă povestesc experienţa mea la Odin Teatret.

Zeci de actori, regizori, critici de teatru din SUA, Spania, Irlanda, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Brazilia, Argentina, Taiwan, China, Japonia, Mexic, Grecia, Egipt, Canada sau Coreea s-au aflat printre participanţii de la Festivalul Odin Week, în Danemarca. În total,  61 de practicanţi şi pasionaţi de teatru din toată lumea au fost prezenţi la Festivalul Teatrului Odin, intitulat Odin Week,  desfăşurat la Holstebro, în august 2010.

27 de ore din Mexic pâna în Danemarca

Fiecare a venit la Teatrul Odin cu cultura sa teatrală, cu un cod propriu de interpretare şi de evaluare, cu backgroundurile unor şcoli diferite formate după cele clasice europene, după modelele lui Constantin Stanislavski, Vsevolod Meyerhold, Peter Brook, la cele sud-americane sau asiatice. Miracolul a fost că, deşi atât de diferiţi, tot s-au înţeles şi au fost fascinaţi de  "limbajul teatrului lui Barba".

Străbătând uneori continente şi oceane, participanţii au căutat să înţeleagă resorturile teatrului antropologic practicat de Eugenio Barba, "unul dintre pilonii culturii teatrale moderne", dupa cum îl numeşte criticul George Banu.

Actorul Ricardo Ivan Lopez Garcia a făcut 27 de ore pe drum pentru a ajunge din Mexic la Holstebro, pentru că, pierzând un avion, a rămas nouă ore în Amsterdam. De ce a facut atâta drum?

"Am văzut un spectacol de-al lor în Mexico City şi nu i-am mai putut uita. Am venit aici pentru a descoperi tradiţia de la Odin Teatret, pentru a vedea care e mirajul acestui grup de actori care au cucerit lumea cu spectacolele lor, pentru a înţelege cum au reuşit ei să reziste şi să rămână, neclintiţi, împreună timp de aproape cinci decenii. A meritat tot efortul ca să ajung aici", zâmbeşte Ricardo.

De la kathakali la dansurile africane

De aproape cinci decenii, Eugenio Barba creează un teatru în care esenţele unor culturi din toate colţurile lumii sunt distilate într-o formă în care muzica, dansul, textul în mai multe limbi nu se amalgamează babilonic, ci capătă o semnificaţie ritualică şi cathartică profundă a subtextelor, în care miturile popoarelor converg spre o estetica ancestrală. Unul dintre cele mai elocvente exemple în acest sens sunt spectacolele  Evanghelia după Oxyrhincus / The Gospel According to Oxyrhincus sau Mythos, care au devenit relevante pentru spiritul de la Teatrul Odin.

Actorii de naţionalităţi diferite, Julia Varley (Marea Britanie), Roberta Carreri (Italia), Donald Kitt (Canada), Else Marie Laukvik (Norvegia), Augusto Omolú (Salvador da Bahia), Frans Winther,  Jan Ferslev, Tage Larsen, Iben Nagel Rasmussen, Kai Bredholt  (ultimii cinci din Danemarca) sunt de zeci de ani alături pe scenă, venind rând pe rând în trupă, după 1964, când Eugenio Barba a înfiinţat Teatrul Odin în Norvegia. Ei practică un regim cu un program auster, cu o disciplină spartană, cu exerciţii fizice dificile, cu ore întregi de antrenamente pe zi, fiind capabili să prezinte în zeci de limbi sau să recite texte, de la teatrul kathakali, din India, la kabuki, noh si bunraku din Japonia, până la dansurile africane sau sud-americane.

Actorul de culoare Augusto Omolú a fost educat în religia Candomblé, unde este ogan (asistant al ceremoniei). Dupa ce a studiat baletul clasic si modern, Augusto susţine cursuri de tehnică "afro-braziliană", iar în festival, a impresionat în spectacolul Orô de Otelo, ca şi în demonstraţiile coregrafice.

Scoala Internationala de Teatru Antropologic, a 14-a sesiune internationala, Krzyzowa & Wroclaw, Polonia 2005 Foto: Francesco Galli

The Echo of Silence

De-a lungul festivalului, actorii au realizat workshopuri, într-un program strict, care începea la 7.30 si se termina dupa orele 22.00. Limba în care s-au desfăşurat toate activităţile a fost engleza. Actriţa Julia Varley, cu o voce extraordinară, care poate atinge cele mai înalte tonalităţi, a susţinut o emoţionantă demonstraţie, The Echo of Silence, în care a povestit cum şi-a pierdut glasul şi cum şi l-a recâştigat ulterior după o călătorie în India, într-un drum dificil de cunoaştere şi, mai ales, autocunoaştere. "Poate trebuie să pierzi totul ca să recâştigi totul după aceea", spune Julia Varley, care a impresionat în spectacolele The Castle of Holstebro sau  Doña Musica's Butterflies.


Excelenţa fără sacrificiu nu se poate

Muzica este o parte esenţială a spectacolelor lui Barba. Actorii şi-au prezentat "lirele" lor, chitare, acordeon, viori, trompete, pian, fluiere, harfe exotice aduse din locuri uitate ale planetei. După spectacolele reprezentate în fiecare seară, artiştii au descris metamorfoza jocului lor de-a lungul timpului, etapele de creaţie, puterea lui Eugenio Barba de a ordona şi a esenţializa improvizaţiile lor în spectacole cu miez şi miză.

"Nu sunt un regizor care ştie ce vrea de la începutul spectacolului, aşa cum ştie, de exemplu, Robert Wilson. Imaginaţia şi inspiraţia mea dau roade pe parcurs, se nasc tocmai din propunerile actorilor, care îşi pregătesc singuri scene de coregrafie, de dans şi cântec, pe care mi le propun. Procesul de creaţie a unui spectacol înseamnă să o luăm infinit de la capăt, să pregătim luni şi luni de zile anumite scene. Geneza spectacolelor mele este chinuitoare, dar actorii au încredere în mine, iar rezultatele tuturor distilărilor ne fac să uităm efortul. Este un preţ pe care-l plătim, dar excelenţa fără sacrificiu nu se poate", declară Eugenio Barba.

"Excelenţa nu se obţine uşor. Dacă vrei excelenţă, atunci alegi să faci această muncă sisifică, de căutare, de a învăţa noi metode pentru a evita clişeele, în încercarea de a-şi apropia noi metode de exprimare a unor culturi diverse", afirmă regizorul.


Desculţi prin teatru

Teatrul Odin îşi are reşedinţa într-un mic orăşel, Holstebro, aflat la câteva sute de kilometri din Copenhaga, într-o fostă fermă, transformată de Eugenio Barba în teatru, după periplul său din Italia spre Norvegia şi, în cele din urmă, în 1966, spre Danemarca. Pe lângă teatrul lui Eugenio Barba, orăşelul se mândreşte în centru, în faţa Primăriei, cu o statuie de Alberto Giacometti, Woman on a Cart, numită în Holstebro Maren.

Înainte de a deveni regizor, Barba a fost asistentul lui Jerzy Grotowski câţiva ani în Polonia şi de la marele său precursor şi-a cultivat pasiunea pentru "teatrul sărac". A înfiinţat trupa în 1964, după ce a lucrat ca sudor în Norvegia, cu actori respinşi de la şcolile de teatru, asumându-şi un soi de fanatism în lucru, cu o disciplină de fier, cu accent pe exerciţiile fizice şi antrenamente crâncene, cu un devotament al actorilor nemărginit, bucurându-se în acelaşi timp de o carismă, de un magnetism şi de o putere de convingere specifice liderului de vocaţie.  "Până la urmă, dragostea cred că înseamnă loialitate", spune Eugenio Barba.

Spaţiul Teatrului Odin se întinde pe câteva hectare de grădină, cu pavilioane de cazare, cu săli, cu o bibliotecă de câteva mii de volume, cu o videotecă şi o cameră de film, cu un centru de documentare în antropologie teatrală al ISTA (International School of Theater Anthropology), înfiinţată de Eugenio Barba în 1979.

Pe pereţii din holuri, măşti colorate şi exotice, aduse din toată lumea, te privesc fix şi intransigent. În fiecare seară, de la ora 20.00, a fost prezentat câte un spectacol din repertoriu. În cele trei săli ale teatrului, Sala Roşie (The Red Room), Sala Albă (The White Room), Sala Neagră (The Black Room), participanţii şi actorii intrau dimineaţa desculţi la workshopuri şi demonstraţii.

Teatrul Odin, repetitie Ur-Hamlet,  Holstebro, iulie 2006. Foto: Tommy Bay

 

Un  spectacol barter atractiv

Actorul Kai Bredholt este coordonatorul unor spectacole de tip barter, în care participanţii de la Odin Week devin actori într-un show colectiv prezentat în faţa comunităţii din Holstebro.

Participanţii, alături de un grup de bătrâni din Holstebro, îmbrăcaţi în costume, cu partenere mirese în rochii albe, acompaniaţi de un grup de muzicieni mongolezi, şi-au prezentat fiecare câte un program din ţara de origine.

"Barterul este un schimb de manifestări culturale şi expresii autohtone, dar în mod egal o interacţiune socială care sfidează prejudecăţile, dificultăţile lingvistice şi diferenţele de gândire, de judecată şi de comportament. Participanţii de anul acesta s-au întrecut pe sine, prezentând cu adevărat scene de calitate, în care tradiţia s-a îmbinat cu performanţa", spune Kai Bredholt, cu care invitaţii alergau dimineaţa în jurul teatrului, fredonând cu entuziasm melodii daneze.


Doamna Peanut şi Geronimo

Actorii, dar şi invitaţii în teatru, sunt supuşi unui program strict, în care sarcinile sunt împărţite. "Artiştii şi participanţii la festival au grijă de teatru. Noi facem curat aici după repetiţii şi spectacole, e spaţiul şi casa noastră, asta ţine de disciplină", spune Donald Kitt.

Artiştii au îmbrăţişat un gen de teatru ritualic, în care ceremonialul şi măştile ocupă un loc esenţial alături de muzică. Actorii care cântă pot să devină clovni, să joace din Shakespeare sau să întruchipeze personaje de circ. Trupa a participat ani de zile la spectacole de stradă  în Cuba, Mexic, India, fiecare creând câte un personaj adus şi pe scenă, celebri fiind Mrs. Peanut (un cap de schelet pe picioroange căruia îi dă viaţă Julia Varley, foto)sau Geronimo (un clovn interpretat de Roberta Carreri).

Spectacolele lui Eugenio Barba sunt  o incursiune antropologică, din timpuri preistorice pâna în prezent, trecând prin miturile unor mai multe culturi, de la cele europene la cele africane. Spiriduşi şi troli, stafii ale morţii, zâne şi gnomi cântă litanii la acordeon, chitară, pian şi tobe, în mai multe limbi, cu previziuni ale viitorului apocaliptic.

Actorii, purtând măşti, reprezintă un teatru coral, cu referinţe la tragedia antică, proclamând "izbânzile" speciei umane, realizând o parodie la cuceririle timpului modern în Itsi Bitsi sau  în Oda Progresului.

În recitalurile din Judith sau Salt, actriţa Roberta Carreri  se metamorfozează în ipostaze ale durerii, de o expresivitate tulburătoare, înălţându-şi spre cer disperarea, singurătatea şi incantaţiile prelungi dinaintea morţii.

Demonstraţiile şi profesionalismul actriţei au fost extraordinare, Roberta Carreri realizând un tur de forţă de-a lungul întregului festival, în condiţiile în care îşi pierduse de o lună soţul, pe actorul Torgeir Wethal (1947 - 2010), unul dintre fondatorii Teatrului Odin. "Puteam să stau acasă să mă ascund cu capul sub pernă. Nu am putut face asta, scena este raţiunea mea de a fi. Am continuat, pentru că Torgeir mi-a dat putere să nu mă opresc", mărturiseşte Roberta Carreri.

Teatrul lumii

  • Eugenio Barba s-a născut în 1936 la Gallipoli, în Italia.
  • În 1954, la 18 ani, a emigrat în Norvegia, unde a lucrat mai întâi ca sudor şi  marinar. A studiat literatura franceză şi norvegiană şi istoria religiilor la Universitatea din Oslo.
  • În 1961, a plecat la Varşovia, unde l-a întâlnit pe regizorul Jerzy Grotowski, alături de care a rămas trei ani şi de stilul căruia a fost profund influenţat.
  • În 1963, a plecat în India, unde a fost fascinat de teatrul Kathakali, despre care a scris ulterior un eseu tradus în Occident.
  • În 1964, a revenit la Oslo, dar nu este binevenit în breaslă. La 1 octombrie 1964, a înfiinţat Teatrul Odin, cu tineri respinşi la şcolile tradiţionale de teatru. Este invitat la Holstebro, un oraş mic din nord-vestul Danemarcei, şi hotărăşte să mute Teatrul Odin aici în 1966.
  • În 1979, regizorul a înfiintat ISTA (International School of Theater Anthropology), unde a realizat, în 40 de ani, peste 70 de producţii remarcabile. Eugenio Barba a publicat numeroase cărţi traduse în toată lumea. Dintre aceastea, au fost lansate şi în România: Teatru-singurătate, meşteşug, revoltă, la Editura Nemira, şi Pământ de cenuşă şi diamant, editată de Ideea Europeană. După ce s-a mutat la Holstebro, în Danemarca, Teatrul Odin şi-a schimbat numele în Teatrul Laborator Nordic (Nordic Theatre Laboratory / Odin Teatret). Astăzi, membrii teatrului au venit din 12 ţări şi trei continente.
  • Activităţile Teatrului Laborator includ prezentarea propriilor producţii, bartere cu numeroase grupuri teatrale, găzduirea altor trupe, activităţi didactice în Danemarca şi în străinătate, producţii de dvd-uri cu propriile spectacole, cercetare în antropologia teatrului în timpul sesiunilor dedicate Şcolii de Teatru Antropologic, colaborări cu Centrul pentru Studiile Teatrului Laborator al Universităţii din Arhus (CTLS / Centre for Theatre Laboratory Studies of the University of Århus), festivalul trienal Transit, dedicat femeilor din teatru, expoziţii, mese rotunde, iniţiative culturale alături de comunităţile din Holstebro şi din regiunile înconjurătoare.
  • Ansamblul Teatrului Mundi prezintă, din 1980, spectacole ale artiştilor în mai multe tradiţii. De asemenea, Julia Varley se ocupă de reţeaua Magdalena Project, dedicată femeilor din teatru din întreaga lume.
  •