Marşul victorios al fanfarelor la Sibiu

Marşul victorios al fanfarelor la Sibiu

„Fanfare le SNOB“, din Franţa, i-a încântat pe privitori cu „Musicomicale“, o paradă itinerantă

DISTRACŢIE Cimpoierii de la Scottish Pipe Band „Reading“, belgienii de la Fanfara Regală din Merchtem, fanfara de la Cozmeşti şi actorii pe picioroange au făcut spectacol pe străzile Sibiului. Festivalul Internaţional de Teatru din oraşul transilvănean se încheie duminică, în Piaţa Mare, cu focuri de artificii.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Lume, lume, soro lume... Am venit la festival să uităm tot răul din an“, cântă un nene cu o pălărie înaltă, galbenă, cocoţată pe creştetul capului. Merge agale pe pietonala „Nicolae Bălcescu“ din burgul Sibiului, trezit sub ploaia mocănească începută pe 7 iunie, odată cu festivalul. Lumea înfofolită în pelerine, dame cu umbrele în loc de poşete şi cu copii de mână vin laolaltă în Piaţa Mare. Sfidează ploaia ca să vadă trupele şi pe artiştii coloraţi care mai de care mai fistichiu. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS) 
se încheie duminică seară, după 10 zile, cu un concert susţinut de Loredana şi cu focuri de artificii.
 
În decorul unic la burgului, vegheaţi de „ochii“ din acoperişurile vechilor case săseşti, turiştii şi sibienii gustă din plin culoarea şi magia, ignorând de cele mai multe ori rafalele de ploaie care se încăpăţânează să bată pasul la unison cu artiştii, pe strada „Nicolae Bălcescu“ sau în Piaţa Mare a oraşului. 
 
Pe lângă sutele de spectacole din sălile de teatru pentru publicul pasionat de arta Thaliei şi pentru specialişti, cu montări-eveniment (Teatrul Odeon din Paris a poposit pentru prima dată la Sibiu), pentru publicul larg la mare preţ sunt zecile de spectacole de stradă. 
 
„Mi-am adus copilul special la Sibiu să vadă aceste parade din toată lumea. Mai mare bucurie nu-i pot face“, spune o mamă, de mână cu un băieţel de 5 anişori. Copilul s-a aliniat în marşul picioroangelor unei formaţii franceze şi tropăie şi el fericit nevoie mare, în cadenţa trupei. Pam-pam-pam! Bate din palme şi râde, râde cu o poftă nebună. Mama zâmbeşte fericită. 
 
Actorii pe picioroange, bucuria copiilor FOTO ISP
 
Ce mai contează cât o costă bucuria copilului în Sibiul unde, în timpul festivalului, preţurile au luat-o razna? Dacă ţi se face sete, în Piaţa Mare, în timpul vreunui concert, cea mai ieftină sticlă cu apă te costă cinci lei. „Mai bine mai pun doi lei şi-mi iau o bere“, se consolează un adolescent venit să asculte Şuie Paparude. 
 
CĂLĂREŢII FRANCEZI
 
Dacă pleci din Piaţa Mare, vezi cum trei bărbaţi frumoşi ca Apollo săgetează inimile doamnelor de pe pietonală. Cuvintele sunt de prisos, doar limbajul trupurilor mai multe goale contează. Ochii sunt cei mai importanţi, ochi hipnotici care îi vrăjesc pe spectatori, mai mult pe fetele care se îmbujorează şi râd cu toată gura sub ploaie. 
 
Cei trei „Cupidoni“, interpretaţi în spectacolul cu acelaşi nume de Jean-Luc Prévost, Julien Blandino şi Philippe Mamolo, o fac în altă zi şi pe călăreţii, într-o demonstraţie-antrenament plină de haz. Puţin ridicoli, dar departe de a fi conştienţi de asta, artiştii nu au renunţat nicio clipă la atitudinea statuară tipic franceză. 
 
În „Dansul zmeilor“, în regia lui Rareş Helici şi a Gabrielei David, pornind de la basmele româneşti, trupele Crispus şi Cobzality construiesc un univers straniu. Zmeii, balaurii, Feţii-Frumoşi împreună cu Ilenele Cosânzene se întâlnesc într-un dans iniţiatic al focului, în care fiecare îşi arată puterile fabuloase. Melodii străvechi, preluate din tradiţia ancestrală românească, sunt reinterpretate într-o manieră modernă. 
 
De asemenea, Fanfara de la Cozmeşti face senzaţie, la fiecare ediţie a festivalului, pe străzile Sibiului. Inspirate de cântecele fanfarelor militare ale Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea, cântecele lor, „Cântecul miresei“, „Bătuta“ şi „Sârba verişorilor“, cuceresc prin ritmurile orientale. 
 
În mijlocul străzii, trei femei – fiecare având culoarea părului din numele spectacolului „Blonda, Bruneta şi Şatena“ (coproducţie Olanda-Belgia) – par captive în lumea lor. Stinghere şi singure, actriţele (Manon Avermaete, Paulien Truijen, Evelyne Rossie) caută reconcilierea în primul rând cu ele însele. Teama le face să şovăie, dar curiozitatea le dă putere. Încetul cu încetul, cuceresc strada cu un neaşteptat suflu de gingăşie feminină, mai ales că sunt motivate de apariţia miraculoasă a unui bărbat în viaţa lor: din spatele unui teanc de valize scoate capul un muzician (Steven Holsbeeks). 
 
SERENADE SUB BALCON
 
Cimpoierii scoţieni de la compania Scottish Pipe Band „Reading“, înfiinţată în 1957 de interpretul de la trupa regală Queen’s Own Cameron Highlanders, poartă stofa scoţiană în carouri, interpretând interactiv, la unison cu spectatorii, marşuri, muzică tradiţională strathspey şi învârtite. 
 
Pentru cochetele doamne de la balcon, pentru poliţiştii care patrulează pe străzi, pentru trecătorii amuzaţi aflaţi prin preajmă, fanfarele ajung acolo unde nici nu te aştepţi. Componenţii trupelor interpretează orice de dragul unui surâs: serenade sub balconul frumoaselor doamne de la Hotelul „Împăratul Romanilor“, cântece de leagăn pentru cei mici, lăsându-se fotografiaţi şi filmaţi în fel de fel de ipostaze. 
 
Pe artera pietonală a oraşului, copii cu obrajii ascunşi în spatele norilor de vată de zahăr, părinţi şi turişti fascinaţi admiră fanfara şi graţioasele majorete poloneze, care aruncă măiestrit bastoanele în aer. 
 
UN ORAŞ EUROPEAN PENTRU STRĂINI
 
La Sibiu s-au auzit şi cimpoaiele scoţienilor FOTO ISP
 
 
Micuţii încep să strige când, la intrarea pe „Nicolae Bălcescu“, creaturi ciudate de culoare roz aleargă prin mulţime şi blochează traficul. Fără să stea pe gânduri, pun stăpânire pe o maşină aflată la semafor, cu care pleacă mai departe, în aplauzele unui public pentru care festivalul înseamnă, în primul rând, bucuria redescoperirii unui oraş mai colorat, mai plin de viaţă. 
 
„Mi-a plăcut extraordinar de mult, şi am fost şi anul trecut. Mult dans, muzică, teatru şi ne place că e şi pe stradă, şi înăuntru. Pentru un oraş destul de mic e ceva fantastic. Am venit special pentru festival, trăim în Germania şi în New York“, povesteşte Ursula Woltz, o româncă plecată din ţară din 1975. 
În mijlocul pietonalei, Nick Ovnevod şi Deelan Donnellan, membrii unei companii anglo-franceze prezente la festival, filmează marşul belgienilor de la The Royal Stiltwalkers, însoţiţi de Fanfara Regală din Merchtem. Nick, aflat prima dată în Sibiu, spune că oraşul e frumos, european. 
 
Deelan, colegul lui, redescoperă România de după comunism. „Am mai fost, îmi amintesc de Ceauşescu, de perioada comunistă din anii ’80. Acum e complet diferit, sunt mai multe maşini pe străzi, iar oamenii zâmbesc mai mult. Ştim că încă sunt probleme, dar e mai multă viaţă, oamenii par mult mai liberi, e mai multă speranţă“, spune Deelan.
 
Hore româneşti, zacuscă şi balmoş
 
Cei mai mulţi spectatori, de ordinul miilor, se strâng la concertele din Piaţa Mare a Sibiului. Smiley, Loredana, Vunk şi Şuie Paparude au fost doar câţiva dintre artiştii invitaţi anul acesta la Sibiu. 
După concerte, povestea scenei uriaşe în care s-a transformat oraşul se mută în puburi, cafenele şi restaurante. Crama românească din centrul Sibiului, din spatele Palatului Telefoanelor, este unul din cele mai căutate locuri din oraş. Fascinaţi, artiştii şi turiştii străini descoperă zacusca, balmoşul şi învârtita românească, printre decoruri potrivite cu măiestrie, la fel ca în casele din poveştile copilăriei. 
„Sunt oameni de cultură şi turişti care se întâlnesc pe stradă şi care fac câteodată câte un grup mai mare şi se face un mix cultural la masă. Asta înseamnă pentru noi Festivalul de Teatru, oameni de culori diferite, din ţări diferite, care se vede că sunt artişti. Primim cereri de rezervare din partea agenţiilor care organizează, pentru invitaţii de la Festivalul de Teatru, mese“, spune Maria Boabeş, administratorul cramei. 
 
„VOR SĂ GUSTE DE TOATE“
 
Străinii din toată lumea se îndrăgostesc de mâncarea gătită după reţetele bunicii şi de preparatele tradiţionale ale oierilor din Mărginimea Sibiului. Iar după masă, nimic nu merge mai bine ca o horă încinsă pe cea mai frumoasă muzică populară românească. 
 
„Vor să guste de toate. Circulă bolurile cu salată de vinete şi cu zacuscă din mână în mână şi li se traduce ce înseamnă, sunt foarte încântaţi de mâncare. Avem multe din zona de oierit, produse cu specific local, şi se cer cocoloşul cu smântână şi cu lapte covăsit, balmoşul, mâncarea baciului, traista ciobanului. Reacţionează foarte bine la muzica noastră populară şi la un moment dat se transformă sala într-un spectacol. Se mai întâmplă să vină irlandezi care se ridică de la masă şi joacă învârtita, exact ca la noi“, adaugă Maria Boabeş. 
 
Reacţionează foarte bine la muzica noastră populară şi la un moment dat se transformă sala într-un spectacol. Se mai întâmplă să vină irlandezi care se ridică de la masă şi joacă învârtita, exact ca la noi.
Maria Boabeş, 
administrator de cramă
 
Nu în ultimul rând, festivalul este o adevărată mană cerească pentru micii întreprinzători. Taximetriştii spun că le cresc încasările în această perioadă cu 20-30 la sută, iar comercianţii de suvenire şi produse de artizanat din centrul Sibiului fac vânzare bună. 
 
„Se simte că e festival, din păcate, timpul nu ajută. Turişti sunt, creşte vânzarea în această perioadă cu 15-20 la sută. Se cer lucrurile făcute de noi, de mână, merg şi bijuteriile, iar turiştii sunt şi români, şi străini, toată lumea cumpără“, spune încântat Ion Dancu, un comerciant de obiecte de artizanat şi bijuterii din centrul Sibiului. 
 
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: