Magdalena Boiangiu: „Stai în fotoliu şi-ţi place“
0
Titlul de mai sus era pus deasupra primei cronici de teatru semnate de Magdalena Boiangiu, în „Adevărul literar şi artistic“, la 28 noiembrie 2007. În 2007, Magdalena Boiangiu accepta să facă parte din echipa care relansa „Adevărul literar şi artistic“. Inteligenţa ei a trăit în acest spaţiu, al cronicii de teatru, până în 2009.
În luna ianuarie a acestui an ne-a anunţat că, temporar, va trebui să renunţe la rubrică. Avea de dus o luptă cu o boală perfidă, care a răpus-o în cele din urmă.
În aproape doi ani a analizat în fiecare săptămână câte un spectacol. Magdalena Boiangiu venea în redacţie şi ne ruga să-i citim cronicile. „Să nu fac vreo gafă!”, spunea.
După ce i le înapoiam, fără vreo corectură, ne întreba: „E cât de cât inteligibil ce am scris? Se înţelege?“ Iar noi înţelegeam, întotdeauna, foarte multe, atunci când descifram gândurile Magdalenei Boiangiu.
Rareori acorda cinci stele din cinci unui spectacol. Iată câteva producţii teatrale care au emoţionat-o şi care au reuşit s-o impresioneze. Citatele sunt extrase din cronicile ei din „Adevărul literar şi artistic“.
Spectacolele de cinci stele ale Magdalenei Boiangiu:
28 noiembrie 2007:
„Stai în fotoliu şi-ţi place“
„Sigur, e problema mea personală dacă pusă în situaţia de a revedea un spectacol aş prefera «Nasul» lui Dabija «Faustului» lui Purcărete. Cred că ceea ce a păţit funcţionarul lui Gogol e la fel de important şi dureros, la fel de plin de consecinţe ca şi pactul lui Faust. E un defect personal: reacţionez suspicios la grandios“.
30 ianuarie 2008:
„Viaţa la ţară, între vodcă şi ceai“
„După ce a văzut premiera cu «Unchiul Vania» la Cluj, actriţa Mariana Mihuţ a propus înfiinţarea unei linii interurbane de autobuze pentru ca spectatorii din toată ţara să aibă acces la acest spectacol minunat“.
9 aprilie 2008:
„Secretul succesului“
„Teatrul Bulandra reia o tradiţie uitată: mari actori în mari spectacole. Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ, în «Moartea unui comis-voiajor» de Arthur Miller, întruchipează frumuseţea visului şi peticele din care e alcătuit. (...) Îi vedem pe aceşti actori şi credem că sunt oameni, îi ascultăm, îi compătimim sau nu, ei au realitate, corporalitate, viaţă sufletească şi drame interioare şi ştim totuşi că suntem la teatru, că actorii joacă o dramă dintr-un alt timp şi dintr-un alt loc“.
24 septembrie 2008:
„Poveşti cu crime“
„Câţiva oameni întreţin dinamica teatrală. Astăzi va fi vorba despre regizorul Radu Afrim, factor de turbulenţă şi de creativitate pe care doamna Veronica Dobrin, directoarea teatrului «Maria Filotti», a ştiut să-l alinte şi să-l certe. (...) Energia tinerei echipe actoriceşti (din «Omul pernă» - n.r.) funcţionează omogen, pe măsură ce se clarifică subiectul şi se complică mâzga motivaţiilor, regizorul izbuteşte să-şi păstreze mâinile curate în modelarea unui succes“.
10 decembrie 2008:
„O nefericire veselă“
„«Trei surori» de A.P. Cehov, în regia lui Tompa Gábor, recenta premieră, confirmă toate zvonurile bune. La Teatrul Maghiar de Stat Cluj, probabil cel mai bun din ţară, performanţa ţine de amplitudinea ambiţiilor acoperite de talent“.
17 decembrie 2008:
„Jocul de-a istoria“
„Pe scenă, actriţa Dorina Chiriac e cea mai scundă dintre toţi. În amintire câştigă mult în înălţime. Se poate verifica miracolul în spectacolul Teatrului de Comedie «Ioana şi focul», de Matei Vişniec“.
21 ianuarie 2009:
„În numele tatălui“
Ultimul spectacol despre care a scris Magdalena Boiangiu: „Hamlet“ (Teatrul Metropolis din Bucureşti).
„Regizorul László Bocsárdi pune în scenă o construcţie intelectuală, un joc al ideilor, o poveste cunoscută, sfâşiată de fragmentarismul postmodernităţii. (…). Cel mai aproape de adevăr sunt groparii, ei înţeleg «acele multe lucruri de pe cer şi de pe pământ despre care habar nu are filozofia lui Horatio». Ei, Coca Bloos şi Igor Caras ştiu ce este zădărnicia, cât de inutilă este prefăcătoria în buza mormântului“.
Se încarcă comentariile...
