Iermolai Aleksei Lopahin, bărbat încă tânăr, prezentabil, îmbrăcat elegant, probabil într-un costum de firmă, işi face intrarea în scenă, prin sala de spectacol. Undeva, pe scenă, într-un colţ al ei se găseşte un suport pe care a fost plasat ceea ce la început poate să îi pară cuiva ce nu cunoaşte în detaliu piesa, un registru. În care nu ar fi fost deloc deplasat să se găsească notate datoriile acumulate de Ranevskaia şi de livada ei. Pe care el, Lopahin, i le reaminteşte contesei, cu o oarecare brutalitate, la câteva minute doar după ce aceasta şi cei ce o însoţesc au ajuns. Revenind după o lungă şedere, de cinci ani, la Paris.

Lopahin consultă respectivul registru, cu un oarecare interes, apoi încearcă să intre în dialog cu cei care, asemenea lui, aşteaptă venirea lui Liubov Andreevna. Când Lopahin încearcă să îi ofere Arkadinei ceea ce, în opinia lui, ar putea fi soluţia de salvare a livezii, adică parcelarea şi închirierea ei, Gaev, fratele contesei, ripostează că nici nu poate fi vorba despre aşa ceva de vreme ce livada are şi o valoare istorică. Marcată ca atare de consemnarea ei în Enciclopedie. Foarte aproape de sfârşitul spectacolului, când soarta livezii a fost deja tranşată şi cu toţii se pregătesc să o părăsească, unii pe veci, alţii doar până la primăvară, Gaev se apropie de aparentul registrul  şi rupe emoţionat o pagină. Care e exact fila din Enciclopedie consacrată livezii.


FOTO Maria Ştefănescu

În cartea Livada de vişini - Teatrul nostru, apărută la Paris în 1999, George Banu, care şi-a asumat acum dramaturgia spectacolului pus în scenă de Tompa Gábor, atrăgea atenţia asupra semnificaţiei acestui gest final al lui Gaev. Plasat în seria unor semnificaţii culturale mai profunde şi mai rafinate, identificate de cercetător în metafora livezii. În care, în principal, George Banu vedea teatrul al cărui viitor i se părea a fi în primejdie.

Având avantajul unei considerabile experienţe de spectator extrem de consistente, ca şi pe acela al cunoaşterii desăvârşite a scrierilor lui Cehov (recent, la o editură din Lausanne, George Banu a publicat o micromonografie Cehov) teatrologul francez de origine română descria în Livada de vişini - Teatrul nostru felul în care mai mulţi regizori celebri, cu mari cariere, au adus pe scenă livada. Pintilie, Strehler, Efros, Penciulescu, Harag, Brook, Dodin, Lassale, Zadek au avut, fiecare dintre ei, propuneri care mai de care mai interesante. Lor li se alătură acum Tompa Gábor care, împreună cu scenografa Carmencita Brojboiu, optează pentru metafora bibliotecii. A bibliotecii arse.


FOTO Maria Ştefănescu

Scena este, în consecinţă, împânzită cu dulapuri în care se află ferecate multe, nenumărate cărţi de un alb-murdar. Dulapuri care sunt mişcate în aşa fel încât să permită şi zămislirea altor spaţii. Precum aceea a celebrei camere a copiilor, o cameră aflată în dezordine absolută. Iar dacă cu câteva momente înainte de final. Gaev simte, cum spuneam, nevoia de a rupe şi de a lua cu sine sus-menţionata pagină din Enciclopedie, tot aproape de sfârşit, Ranevsakaia îşi strigă disperarea agăţându-se de un raft de bibliotecă. În fine, apariţia de încheiere a lui Firs e marcată de aducerea în faţă a unui imens morman de cărţi din care, pe neaşteptate, apare bătrânul servitor.

La capitolul scene de impact aş menţiona-o şi pe aceea în care Lopahin, bine interpretat de Kristijan Ostanek, rămâne izolat şi este părăsit de toţi. El este corpul străin, resimţit ca atare, neacceptat nici de cei ce rămân, nici de cei care pleacă. Monologul victoriei, pecetluind înfrângerea unui destin aparent potrivnic, este rostit într-o singurătate semnificativă, rău prevestitoare, pentru viitorul unei căsătorii între el şi Varia.


FOTO Maria Ştefănescu

Trebuie spus că se observă o anumită diferenţă valorică între cele două părţi ale spectacolului, cea de-a doua fiind mult mai izbutită. Simt nevoia să precizez că nu cred că Ksenija Mišič a fost chiar cea mai inspirată alegere pentru rolul Liubov Andreevna, la fel cum nu cred nici că scenografa Carmencita Brojboiu s-a aflat în cea mai fastă zi atunci când a conceput costumele.

La capitolul actori, mi-au mai reţinut reţinut atenţia Ana Urbanc (Ania), Nataša Matjašec Rošker (Varia), Aleš Valič (Gaev).

Teatrul Naţional Sloven din Maribor- LIVADA DE VIŞINI de A.P. Cehov- Traducerea în limba slovenă- Milan Jesih- Dramaturgia- George Banu-Regia- Tompa Gábor- Coregrafia- Cleopatra Purice- Muzica- Davor Herga- Ilustraţia muzicală- Tompa Gábor- Cu- Ksenija Mišič, Ana Urbanc, Nataša Matjašec Rošker, Aleš Valič, Kristijan Ostanek, Matija Stipanič, Vlado Novak, Maša Žilavec, Davor Herga, Mateja Pucko, Ivo Ban, Nejc Ropret, Viktor Meglič, Irena Mihelič, Mojca Simonic- Data reprezentaţiei- 20 octombrie 2016