Cea de-a doua îmi este prilejuită de a patra ediţie a Festivalului Reflex de la Sfântu Gheorghe, eveniment cultural de maximă importanţă girat de Teatrul Tamási Áron din localitate şi de directorul acestuia, regizorul Bocsárdi László.

Cum am mai avut ocazia în vremea din urmă să fac tot felul de pledoarii în favoarea unor astfel de reîntâlniri, în cazul de faţă una aproape miraculoasă având în vedere că am avut ocazia de a revedea o montare de peste hotare, mă mulţumesc acum să spun că nu mică mi-a fost bucuria de a constata că valoarea spectacolului s-a conservat intactă.

Piesa, scrisă de Svetlana Makarovič, valorifică o legendă, un mit cu amplă circulaţie nu numai în spaţiul balcanic. Acela al iubirii, al comuniunii de dincolo de moarte. Dar şi ceva din eterna poveste a lui Romeo şi a Julietei sale. În cazul de faţă, Romeo se numeşte Anzel, este de meserie grădinar, în vreme ce Julieta se cheamă Micika. Celor doi tineri nu le este îngăduit să îşi vadă împlinită dragostea nu din cauza rivalităţii de decenii a familiilor din care provin, ci din pricina a tot felul de calcule meschine ţinând de poziţia diferită în ierarhia socială a unei comunităţi altminteri foarte puţin numeroase, dar pentru care averea, banii, prejudecăţile sunt lege.

Anzel moare în împrejurări care rămân neclarificate (gura satului vorbeşte chiar că ar fi fost asasinat de Fiul morarului care, în economia poveştii, ar putea fi asimilat lui Paris din tragedia shakespeariană), Micika îi supravieţuieşte numai că avem de-a face cu o cu totul altă fată. Care nu mai are aproape nimic din gingăşia, delicateţea şi nobleţea sufletească a tinerei de odinioară. Noua Micika ajunge să accepte căsătoria cu Miller (Fiul morarului) cedând presiunilor celor două familii dar şi după ce şi-a făcut propriile ei calcule. Numai că, iată, chiar în ziua nunţii, Mortul revine, răsturnând deodată toate planurile.

Piesa cucereşte prin melanjul dintre planuri. E vorba despre amestecul dintre planurile conştientului şi al subconştientului, al trecutului şi prezentului, al realului şi imaginarului. Respectivul amestec se regăseşte ca atare, bine dozat, de regizorul Jernej Korinc care optează pentru formula unui spectacol de factură populară. Actorii- e vorba despre Ana Urbanc (Micika), Vesna Pernarcic (Micika), Miha Rodman (Anzel), Aljosa Ternovsek(Miller), Darja Reichman (Mama), Borut Veselko(Sfţntul Tadej), Vesna Jevnikar (Doamna Miller), Judita Polak (Judita), Ciril Roblek (Ciril)-  intră în scenă, se aşază pe scaune, au la îndemână instrumente muzicale (acordeoane, o chitară, un violoncel) şi încep să ne spună, să cânte, să danseze rând pe rând povestea. Se servesc de tot felul de elemente de recuzită.

Precum în urmă cu trei ani mi-a produs o puternică impresie secvenţa în care trupurile îngemânate ale primei, adevăratei Micika şi Anzel sunt presărate cu făină. Un moment care arată că iubirea adevărată nu ţine cont de nici un fel de constrângeri.      

Teatrul Prešeren şi Teatrul Municipal Ptuj din Ljubliana- Slovenia- UN MORT SE ÎNTOARCE LA IUBITA LUI de Svetlana Makarovič; Regia: Jernei Lorenci; Decorul: Branko Hojnic; Costumele: Belinda Radulovic; Coregrafia: Gregor Luštek; Compozitor: Branko Rožmen; Consultant literar: Marinka Postra; Lighting design:Drago Cerkovnik; Machiajul: Matej Pajntar; Cu: Ana Urbanc, Vesna Pernarcic, Miha Rodman, Aljosa Ternovsek, Darja Reichman, Borut Veselko, Vesna Jevnikar, Judita Polak, Ciril Roblek; Data reprezentaţiei:13 mai 2018