Ion Caramitru, replică în scandalul cu Mihai Călin: Legea îmi permite să regizez şi să joc. Nu iau 10% din încasări, ci 2%. Jumătate din spectacole le fac gratis

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ion Caramitru FOTO Florin Ghioca
Ion Caramitru FOTO Florin Ghioca

Directorul Teatrului Naţional Bucureşti, Ion Caramitru (77 de ani), a răspuns într-un interviu pentru „Adevărul“ acuzaţiilor dure făcute de actorul Mihai Călin (51 de ani).

Mihai Călin a semnat recent o scrisoare deschisă în care îl acuză pe directorul TNB Ion Caramitru că „a confiscat“ instituţia, numeşte şefii de departamente fără a organiza concursuri şi profită de funcţia pe care o deţine în interes propriu şi financiar. Actorul a făcut şi alte acuzaţii grave la adresa moralităţii directorului TNB, inclusiv că într-o proporţie covârşitoare spectacolele din Sala Mare sunt regizate şi/sau jucate de Caramitru, care ar băga în buzunar 10% din încasările nete ale fiecărei reprezentaţii în care este implicat. 

Mihai Călin a mai spus şi că Ion Caramitru a convocat recent o adunare a salariaţilor din TNB cu scopul principal de a-i „înfiera“ pe el şi pe Marius Manole în faţa a sute de oameni pentru faptul că la începutul anului au trimis un memoriu Ministerului Culturii în care semnalau o serie de probleme din interiorul instituţiei, dar şi lipsa de deschidere a directorului către dialog.

Contactat de „Adevărul“, Ion Caramitru a comentat punctul acuzaţiile formulate de Mihai Călin, precizând că îl va da pe acesta în judecată pentru defăimare şi va cere daune morale consistente. Deşi acuzaţiile formulate de Mihai Călin ţin mai degrabă de moralitate, Ion Caramitru se apără susţinând că a respectat întotdeauna legea, fapt dovedit de controalele efectuate în ultima perioadă de mai multe instituţii abilitate ale statului. Redăm integral interviul oferit de directorul TNB ziarului „Adevărul“. 

„Adevărul“: Domnul Mihai Călin susţine că aţi convocat Adunarea angajaţilor pentru a vă răzbuna fiindcă, împreună cu Marius Manole, a trimis un Memoriu Ministerului de Cultură în care erau semnalate nereguli din interiroul Teatrului Naţional Bucureşti. Aşa este?

Ion Caramitru: Nu. Adunarea generală se face întotdeauna la început de stagiune şi a plecat de la situaţia neverosimilă în care ne-am aflat anul acesta, când Teatrul Naţional şi alte instituţii de cultură au intrat brusc într-o suferinţă financiară, care pe noi ne-a obligat să destituim 54 de oameni, dintre care 39 lucrători la scenă. Oameni care nu sunt angajaţi la TNB, ci sunt colaboratori. Avem nevoie de personal, o nevoie care de ani de zile nu a fost onorată de Miniserul Culturii, deşi am cerut acest lucru în fiecare an.

Cum de la 1 iulie a trebuit să-i destituim pe aceşti oameni, au început discuţiile cu premierul, cu ministrul de Finanţe şi cu ministrul Culturii la solicitarea noastră imperioasă. Eu am cerut atunci ca rectificarea tăierii bugetului de la Bunuri şi servicii pentru TNB să fie făcută imediat, pentru că eu trebuia să reangajez oamenii daţi afară. O rectificare oficială a devenit funcţională acum, recent. Noi trebuia să pregătim deschiderea stagiunii la 15 septembrie, lucrul acesta s-a petrecut, dar cu sincope, dar în sfârşit s-a petrecut. Am primit cele 2 milioane de lei, am putut să reangajez oamenii, astfel încât la ora actuală suntem în formaţiunea iniţială şi am deschis stagiunea foarte bine.

Mai mult decât atât, culmea culmilor, paradoxal, dar mersul extrem de bun al TNB în ceea ce priveşte, în primul rând, succesul de public – pentru că dacă un teatru nu are succes la public, mai bine nu există – a adus la un record. Am ajuns la performanţa de a putea avea venituri proprii, în primul semestru, în valoare de 25% din total cheltuieli din buget. Aceste realităţi pleacă de la judicioasa programare a spectacolelor, la succesul lor, la folosirea actorilor.

A trebuit să povestesc toate aceste lucruri Adunării generale, să le comunic modificare programului minimal, care din cauza lipsei de fonduri a suferit schimbări dramatice, astfel încât spre deosebire de anii anteriori, când TNB realiza opt premiere într-un an calendaristic, anul acesta vom realiza doar jumătate. Bugetul care a devenit operaţional şi redus dramatic la jumătatea anului ne-a pus în această situaţie.

Am înţeles că au existat mai multe verificări la TNB din partea instituţiilor abilitate. Care sunt concluziile?

Acuzele acestui domn (Mihai Călin - n.red.) sunt vechi, întâi mai timid, mai ascuns, a fost sesizată Agenţia Naţională de Integritate (ANI), care timp de doi ani, în perioada 2015-2017, m-a anchetat pur şi simplu, s-au căutat conflicte de interese, abuzuri de putere. După doi ani am primit comunicarea oficială de clasare. N-a trecut bine această chestiune, pe care am şi afişat-o la avizierul Teatrului, că au urmat paşii următori de denigrare – acuzele din partea Sindicatului Actorilor de conflict de interese şi de abuz de putere mi s-au aruncat în faţă. Aceste lucruri sunt penale, eu le-am demonstrat acestor domni că nu există aşa ceva în TNB.

După care a urmat Memoriul pe care l-au făcut către Ministerul Culturii, deşi explicaţiile tuturor lucrurilor pe care ei le ridicau ca fiind neconforme le-au primit din timp. La Memoriul respectiv am răspuns, am publicat la avizier şi Memoriul, şi răspunsul TNB. După care să urmeze sincopa cu tăierea bugetului şi cu faptul că domnul ministru s-a antepronunţat la solicitarea acestor domni, care i-au cerut „să fie scăpaţi de cancerul Ion Caramitru“, o expresie ce-i aparţine domnului Călin. Ministrul a ameninţat cu trimiterea Corpului de Control declarând că se cheltuiesc iresponsabil banii Teatrului. Această antepronunţare m-a condus la cererea de demisie către ministru, pentru că nici un judecător nu are voie să se antepronunţe. Am şi spus: de ce nu aţi trimis corpul de control pe nepusă masă şi după ce vedeţi răspunsurile să acţionaţi. Asta este o chestiune care ţine de bunul simţ, dar şi de democraţie. Iată că acest Corp de Control nu a găsit nicio ilegalitate a domnului Ion Caramitru, managerul acestui teatru, nici în ceea ce priveşte câştigurile personale, nici în respectarea strictă a legilor.

Domnul Călin susţine că băgaţi în buzunar 10% din încasările nete ale spectacolelor de succes în care sunteţi implicat, ceea ce nu este ilegal, însă din punctul dumnealui de vedere este imoral. 

Această cifră vehiculată de 10% este falsă. Da, legea spune că managerul care e de specialitate poate participa direct sau indirect la producţiile instituţiei şi poate primi până la 10% din încasările nete ale spectacolelor în care se implică. Însă după acest control, care a durat două luni, reiese clar că veniturile mele din aceste prestări însumează 2%, atât!, pentru că jumătate din ele sunt făcute gratis. Jumătate din spectacolele pe care eu le-am pus în scenă sunt lipsite de interes financiar – „Două pe faţă, două pe dos“, „Dumnezeu se îmbracă la second hand“, „Anonimul veneţian“, „Bârfe, zvonuri şi minciuni“, „Dor de Eminescu“. Mai sunt tot pe atâtea care aduc regizorului sau interpretului, conform legii şi aprobării Ministerului Culturii, un procent de circa 2%. Curtea de Conturi mi-a verificat veniturile şi în niciun caz nu se ridică la 10%, ci numai la 2%, ceea ce se vede în raportul oficial.

Domnul Călin mai spune şi că realizaţi o proporţie covârşitoare a spectacolelor prezentate de TNB. 

Prin lege, care nu a fost realizată de mine, ci de Guvern, este specificat că omul care conduce instituţia are dreptul să şi lucreze în ea. Să ne amintim din trecut. Doamna Lucia Sturdza Bulandra a fost directoarea Teatrului Bulandra toată viaţa ei, în toată această perioadă a jucat. Liviu Ciulei, Ion Cojar, Tompa Gabor, Mihai Măniuţiu, George Mihăiţă, cât şi cei mai mulţi directori de teatre, ca să nu mai vorbesc de directorii tuturor operelor naţionale din România, au condus teatrele şi au şi jucat sau regizat în ele. Legea îmi permite să regizez şi să joc. Iar eu nu sunt regizor şi actor de azi, de ieri. La Teatrul Bulandra am pus în scenă 12 spectacole, în Japonia am pus în scenă două spectacole de Shakespeare şi două de Eugen Ionescu, am montat cinci spectacole la Opera Română din Bucureşti, două la Opera Naţională din Belfast, la Opera din Sofia, am jucat ca actor la Teatrul Gate din Dublin, am făcut 14 filme în străinătate şi cred că mi-am câştigat un loc... Sunt considerat unul dintre cei mai importanţi interpreţi ai lui Hamlet ai tuturor timpurilor de către presa şi critica britanică, sunt şi decorat, şi premiat pentru calităţile mele artistice. Nu văd de ce ar trebui să stau de-o parte şi să nu joc sau să nu regizez, câtă vreme şi legea îmi dă voie şi capacitatea mea de lucru este valabilă. Spectacolele făcute de mine au adus Teatrului Naţional, începând cu anul 2008, 18 milioane şi jumătate de lei, cam 4 milioane de euro. Cinci spectacole regizate de mine se joacă în repertoriu şi au succes şi nu unul mic. „Angajare de Clown“ a fost realizat în 2017, are 36 de reprezentaţii. „Două pe faţă, două pe dos“, făcut în 2018, are 24 de reprezentaţii. Iar „Anonimul veneţian“, făcut în 2014, are 118 reprezentaţii şi o jumătate de milion încasări în sala cea mai mică a teatrului, cu 160 de locuri.

În piesa „Dineu cu proşti“, realizată în 2010, eu nu am jucat iniţial, am pus-o în scenă. Cuplul de bază era asigurat de Horaţiu Mălăele, ca şi acum, şi de Şerban Ionescu. Şerban Ionescu s-a îmbolnăvit grav la un moment dat şi mai erau câteva spectacole vândute deja care ar fi trebuit suspendate, dar fiindcă eu eram regizorul piesei şi fiind şi actor am putut intra în două-trei zile în mod eroic să-l înlocuiesc temporar. Am făcut-o pentru a asigura existenţa repertoriului şi a nu trimite acasă 900 de oameni pe seară care îşi cumpăraseră bilete. După ce Şerban Ionescu a murit am rămas în spectacol. Acesta a atins până în iunie 2019 aproape 300 de reprezentaţii şi a adus Teatrului Naţional cele mai mari încasări, 12 milioane de lei. Domnul Călin spune că „Dineu cu proşti“ nu reprezintă TNB. Ba cum să nu? În trecut, „Take, Yanke, and Kadyr“ ce a fost?! Nu tot o comedie de succes?

Câte spectacole în care sunteţi implicat se joacă acum?

Dacă au succes, se joacă. Eu joc în „Furtuna“, piesă care se joacă o dată la trei luni, în „Ufo“, o dată la şase-şapte săptămâni, în „Dineu cu proşti“, care are la bază un contract ferm cu domnul Mălăele, care nu e angajat, ci colaborator, şi s-a obligat contractual să joace de patru ori pe lună, deci în medie o dată pe săptămână, iar recent am intrat în „Negustorul din Veneţia“, pentru care chiar azi am primit aprobare de la Ministrul Culturii şi pentru a câştiga un ban de pe urma prestaţiei mele şi pentru a juca. Contractul meu e făcut cu Ministerul, nu cu teatrul. Toate lucrurile pe care eu le fac trebuie aprobate de ministrul Culturii, cu semnătură pe contract, conform legii.

Şi totuşi, de ce aveţi acest conflict cu domnii Mihai Călin şi Marius Manole?

Aici s-a acumulat o cantitate de ură nedisimulată, iar după aceste controale care au verificat condiţia mea morală şi legală şi care nu au găsit nimic, cred că domnul Călin este mai interesant în acest moment să se facă cunoscut în lume prin atacurile la adresa lui Ion Caramitru decât prin ce face pe scenă. Nu ştiu de unde pleacă această ură şi nici domnul Călin nu dă o explicaţie, această scrisorică e nuanţată, nu mai e atât de imperioasă cum era înainte de aceste controale. Dumnealui spune: „ştiu că totul e legal şi totuşi...“ Cum adică? Aceste furci caudine, controalele astea nu sunt deloc plăcute şi ne-au pus într-o anume suferinţă şi pe mine, şi tot ce înseamnă conducerea teatrului, care a fost verificată de sus până jos. Am 77 de ani, sunt pe scenă de 60 de ani, o vreme „mi-am permis“ luxul de a mă ridica împotriva sistemului comunist, cu care mai lupt şi acum, am refuzat să am certificat de revoluţionar, deşi aş fi putut să-l cer, sunt plătitor de taxe la tot ceea ce lucrez şi în teatru, şi în afara lui. Nu am altă cale de atac, atacurile şi acuzele de corupţie continuă, e un atac la persoană şi nu-mi rămâne decât să merg în instanţă.

Veţi intenta proces, deci?

Da, l-am anunţat pe domnul Călin că-l dau în judecată, lucru care se va petrece foarte curând. Toate aceste argumente, susţinute şi de aprobările Ministerului Culturii şi de legile care guvernează activitatea teatrului şi managerilor, sunt în apărarea mea. Am mai avut un astfel de proces, în 2001, după ce am plecat din minister, când l-am dat în judecată pe secretarul de stat Ion Antonescu, poreclit Mareşalul, tot pentru un soi de calomnie. Atunci am câştigat şi am cerut daune morale 1 leu. Acum, dacă voi câştiga şi acest proces, voi cere mult mai mult, iar banii vor merge în conturile asociaţiei TNB, pentru sprijinirea Teatrului şi a activităţilor sale, astfel încât domnul Călin va putea să se laude că este chiar sponsor într-un anume fel al teatrului din care face parte. Cu cât domnul Călin va mai insista cu acest tip de atacuri fără susţinere, cu atât îşi va agrava situaţia.

Domnul Călin spune că nu sunteţi deschis la dialog. Aţi avut şi discuţii în particular cu dumnealui?

Cum să nu? Este o minciună sfruntată. Şi eu, şi directorul general adjunct ne-am văzut cu el şi cu liderii de sindicat de multe ori. Înainte de această criză, eu am avut două întâlniri oficiale cu conducerea sindicatului, dintre care una în care domnul Marius Manole şi doamna Medeea Marinescu au venit şi m-au acuzat în faţă de conflict de interese şi de abuz în serviciu. Vă daţi seama că aceste lucruri nu sunt chiar uşor de suportat. Iar domnul Călin a venit la mine să ceară să aprob un proiect de parteneriat pentru copiii care au dizabilităţi, lucru care s-a petrecut, iar la domnul director general adjunct a fost de multe ori. Am dezbătut problemele lor, le-am dat răspunsuri, a fost inutil, pentru că motivaţia lor e alta. Ei vor, ce? Să mă compromită pe mine, musai. Atunci să vedem dacă sunt de compromis sau nu. Până la această oră instituţiile pe care le-au sesizat au dovedit că nu sunt în situaţia de a fi compromis. Nu am niciun fel de complex vizavi de aceste acuzaţii, sunt asigurat. Eu nu am avut niciun fel de abatere de la conduita unui manager, sunt responsabil pentru o instituţie imensă, îmi asum răspunderea unui buget anual nu mare, dar important, a unei activităţi de mamut cultural cu multe şi diverse activităţi pe lângă cele de teatru. Avem galerii de artă, avem conferinţe în fiecare lună, avem un teatru naţional pentru copii în fiecare duminică, avem o sală oferită tineretului artistic care nu este angajat, independenţi. Niciun alt teatru nu-şi poate permite atâtea lucruri pe care le facem noi. Şi pe care nu doar că le facem, ci le facem şi bine.

Dar cum priviţi dvs. această atitudine a actorilor?

Domnul Călin are 50 de ani, domnul Manole are 40. Domnul Manole a intrat în teatru puţin înainte să vin eu, iar de când sunt eu director al acestui teatru, în 14 ani, a jucat 24 de roluri principale. Cariera lui masivă, cariera lui esenţială care i-a făcut nume şi l-a consacrat s-a petrecut şi se petrece sub direcţia mea. Iar domnul Mişu Călin are 14 roluri principale şi multe refuzate, lucru care e condamnabil din punctul nostru de vedere. Deci eu nu am niciun fel de complex vizavi de expertiza artistică a acestor doi oameni. Misiunea managementului e de a echilibra repertoriul, de a da de lucru actorilor şi, în mod special, de a aduce regizori importanţi care să pună în valoare trupa şi să aducă în faţă titluri de calitate. Aceşti actori nu au fost ocoliţi, ci din contră, serviţi cu asupra de măsură. Însă în faţa acestui şantaj mediatic care îmi afectează grav imaginea, care până acum nu a avut de suferit, în toţi aceşti ani de când exist în lumea asta, mă văd nevoit să apelez la instanţă atâta vreme cât văd că nu contează ceea insitituţiile de control au concluzionat. 

Sunt singurii actori cu care aveţi acest conflict? S-au mai plâns şi alţi angajaţi?

Niciun actor dintre cei angajaţi de mine pe termen determinat nu a venit să-mi reproşeze ceva până acum. Da, cum bine spune el, sunt şi câţiva care lucrează în Teatru de 12 ani şi au contracte pe perioadă determinată. Unii chiar au venit să-mi spună că nici nu au ştiut că vor folosi prezenţa lor în Sindicat pentru asemenea atacuri şi şi-au cerut scuze, unii s-au retras, şi-au dat demisia din acest Sindicat ca protest faţă de ce fac aceşti domni. Dar asta e treaba lor.

Deci să înţelegem că lucrurile merg bine la TNB, deşi există aceste acuzaţii asumate în mod public?

De ani de zile Ministerul Culturii nu ne dă niciun leu la capitolul cheltuieli de capital, de unde putem cumpăra lucrurile absolut necesare unui teatru, aparatură tehnică, autocar şi altele. Veniturile proprii pe care le realizăm ne-au permis să deschidem o licitaţie pentru un camion performant de transport decoruri, să terminăm lucrările la Sala Amfiteatru de pe acoperiş şi nu mai vorbesc de sporuri pe care le putem da actorilor şi oamenilor de la scenă, toate lucrurile astea le putem face din activitatea teatrului, din veniturile lui.

Avem un număr de aproximativ 60 de titluri în portofoliul teatrului care ne permit să ne jucăm, în sensul bun al cuvântului, cu programările şi cu variaţiunile. Abundenţa publicului, publicul tânăr a crescut până la aproape 75%, când am venit eu era pe la 30%. Noi raportăm de ani de zile peste 70% coeficient de ocupare al sălilor pe un an calendaristic, în condiţiile în care sunt aproape trei luni în care noi nu jucăm, când stagiunea este închisă. Este fenomenal. Nu există teatru care să meargă mai bine în acest moment, care să aibă atâta succes, să fie urmărit de atâta lume, care să fie vizitat de câte ori este cazul de trupe străine care pleacă de aici super impresionate. Este remarcabil. Da, lucrurile merg bine în TNB!

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite