Iohannis şi „Ultima bandă a lui Krapp“. Cronica spectacolului la care a venit preşedintele României la Sibiu
0
Klaus Iohannis a sosit sâmbătă seară, în jurul orei 21.00, chiar la începerea sectacolului "Ultima bandă a lui Krapp", de Samuel Beckett, în regia unuia dintre cei mai importanţi regizori germani Peter Stein. Preşedintele şi soţia sa au fost aşteptaţi cu flori, pe covor roşu, la Sala Thalia, de oficialităţi: Ionuţ Vulpescu, ministrul Culturii, şi Constantin Chiriac, directorul Festivalului de Teatru de la Sibiu.
Preşedintele Klaus Iohannis a fost aşteptat de Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internaţional de Teatru (FITS), care i-a oferit un buchet de trandafiri albi Primei Doamne Carmen Iohannis. Soţia lui Klaus Iohannis a coborât din altă maşina oficială a Festivalului, fiind aşteptată de Preşedintele României, sosit cu câteva minute înainte.
Aşteptându-l pe Iohannis la Sibiu
VIDEO Ramona Găină
Preşedintele a urmărit sectacolul "Ultima bandă a lui Krapp" alături de soţia sa, din loja oficială de la Sala Thalia. Spectacolul după piesa lui Samuel Beckett are o complexitate aparte, cu puţin text, cu o scenografie minimalistă, mizând doar pe jocul actorului austriac Klaus Maria Brandauer.
"Ultima banda a lui Krapp” are un singur act şi un singur personaj, Krapp, pe care il defineşte singuratatea. Scrisă de Samuel Beckett (1906-1989) în 1958, spectacolul a avut premiera în acelaşi an la Royal Court Theatre în Londra.
Spectacolul lui Peter Stein, câştigător al Premiului Europa pentru Teatru în 2008, reflectă viaţa sfârşită a acestui bărbat, care, cu ajutorul unui magnetofon şi a câtorva benzi, îşi rememorează trecutul. Actorul, îmbrăcat în clovn, îşi exprimă stările prin tăcere şi prin gesturi. Regia este austeră, cu o lumină translucidă, cu nuanţe albastre, focusată într-un cerc alb pe un birou metalic, în scenografia lui Ferdinand Wögerbauer.
La împlinirea vârstei de 69 de ani, personajul Krapp înţelege că şi-a ratat existenţa. Visul lui era să devină scriitor, dar dupa zeci de ani de încercări, a înţeles că s-a inşelat în privinţa talentului său.
Personajul nu îşi regretă ratarea - 30 de ani a crezut că poate deveni un scriitor de succes - ci faptul că nu se poate împăca cu trecutul său. Amintirile au devenit un fel de închisoare din care nu mai poate evada. Astfel Krapp devine un prototip tragic al omului captiv psihologic din propria sa vină, din prea mult ego şi orgoliu, un om care nu se poate elibera de fantasmele personale, de trecut, pentru a-şi putea trăi prezentul şi pentru a putea face un pas spre viitor.
Personajul experimentează stări de spirit contradictorii, de la bucurie la tristeţe, de la entuziasm la nostalgie, de la zâmbet la lacrimi. Retrăieşte, prin intermediul înregistrării de pe bandă de pe vremea când avea 39 de ani, emoţia de a face odinioară dragoste cu o femeie pe care a iubit-o şi, evident, a pierdut-o.
“Ultima bandă a lui Krapp” oscilează, cu o emoţie a tăcerii, între planuri temporale diferite.
Preşedintele, deşi a declarat la sfârşit că spectacolul a fost "impresionant", nu a aplaudat prea mult la finalul acestuia, mai entuziasmată părând a fi Prima Doamnă.
Regizorul Peter Stein a câştigat Premiul Europa pentru Teatru
Peter Stein are încă de anul trecut ( 2014) o stea pe Aleea Celebrităţilor din Sibiu.
„Domnul Stein – cea mai mare stea a regiei germane, după război, liderul Schaubühne din Berlin în zilele sale de glorie din anii 1970 şi copilul-minune adulat de critici, transformat apoi în defăimătorul auto-exilat al sistemului teatrului german [...] În 2000, el pus în scenă în integralitate opera lui Goethe „Faust”, într-o producţie de 21 de ore care (deşi biletele costau 265 dolari) s-a jucat cu casa închisă, timp de un an şi jumătate la Hanovra, Berlin şi Viena“, scria New York Times, în 2007.
Având o experienţă de peste 50 de ani ca regizor de teatru, câştigător al Premiul Europa pentru Teatru în 2008, Peter Stein este recunoscut pentru amploarea viziunii sale teatrale, rigoarea cercetării sale, inventivitatea sa scenografică şi capacitatea sa de a-şi reînnoi continuu arta. Printre montările sale recente se numără: „Medea” de Euripide (jucată la Siracuza şi Epidaur), „Electra“ de Sofocle (Epidaur şi New York), „Demonii” de Dostoievski (Ateliers Berthier, Paris) şi operele „Falstaff" de Verdi (Opera din Lyon) şi „Don Giovanni“ de Mozart (Chicago), „Castelul Prinţului Barbă Albastră“ de Bartok (Scala din Milano), „Lulu“ de Alban Berg (Viena, Lyon şi Milano).
Beckett, celebru pentru piesa "Aşteptându-l pe Godot"
Samuel Beckett ( 1906 -1989), dramaturg, nuvelist şi poet irlandez de expresie engleză şi franceză, a fost distins în 1969 cu premiul Nobel pentru literatură.
Beckett s-a născut la Dublin, însă a studiat şi a predat la Paris unde s-a stabilit în 1937.
Majoritatea operelor lui sunt scrise în limba franceză, însă autorul şi-a tradus piesele în limba engleză. Primul său roman, Murphy, a apărut în 1938. Inovaţia constă în respingerea elementelor tradiţionale ce ţin de intrigă, personaje şi decor.
Ca alternativă, teatrul lui Beckett ilustrează experienţa aşteptării şi luptei însoţite de o inutilitate epuizantă. Chinul şi agonia de a exista într-o lume deşartă sporesc în următoarele opere. Piesele sale aparţin teatrului absurdului. Beckett a îmbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere şi înfrângere: Aşteptându-l pe Godot (1952) şi Ultimul joc (1957) rămân două dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett.
Printre operele sale se numără o analiză semnificativă a operei lui Proust (1931), piesele Ultima casetă a lui Krapp (1959) şi Zile fericite (1961).
Cele 16 volume de Collected Works (Opere) au fost publicate în 1970, primele ficţiuni şi piese ale lui Beckett fiind publicate postum.
INFO ULTIMA BANDĂ A LUI KRAPP DE LA SIBIU
(DAS LETZTE BAND)
De Samuel Beckett
Regie: Peter Stein
Scenografie: Ferdinand Wögerbauer
Costume: Annamaria Heinreich
Distribuţie: Klaus Maria Brandauer
Se încarcă comentariile...
