INTERVIURILE FNT. Regizorul Victor Ioan Frunză, la Adevărul Live: „Nu ar trebui să folosim până la epuizare sintagma «tineri artişti»“ VIDEO

Victor Ioan Frunză vine la Adevărul Live, în cadrul Interviurilor FNT         FOTO: Eduard Enea

Regizorul Victor Ioan Frunză este prezent şi anul acesta în cadrul Festivalului Naţional de Teatru cu un spectacol, de data aceasta cu „A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare, cu două reprezentaţii, pe 23 şi 24 octombrie, la Teatrul Metropolis.

INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE

Victor Ioan Frunza s-a născut la 6 septembrie 1957, în Bucureşti. După absolvirea IATC Bucureşti (1981), a montat peste 70 de producţii de teatru, operă şi televiziune, fiind angajat de scene de primă mărime din ţară şi străinătate. În perioada 1990-1993, a fost director al Teatrului Naţional din Cluj. A conferenţiat la Academia de Muzică din Cluj (Catedra de Regie de Operă) şi la Academia de Teatru din Târgu Mureş (Catedra de Regie).

Este membru al Uniunii Teatrale din România. A obţinut peste 19 premii şi distincţii importante din ţară şi străinătate, printre care Premiul Criticii acordat de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru. A fost distins cu Ordinul „Steaua Romaniei” în grad de cavaler.

Directorul de scenă Victor Ioan Frunză este unul dintre stâlpii regiei de teatru româneşti. Evident că un ”greu” al teatrului autohton nu putea lipsi din această ediţie ,a XVI-a, a Festivalului Naţional de Teatru.  Spectacolul său “A dousprezecea noaptea” pe textul marelui Will va fi prezentat la Teatrul Metropolis pe 22 şi 23 octombrie.

Regizorul Victor Ioan Frunză a fost prezent la Adevărul live unde a vorbit despre teatru, Shakespeare şi direcţia de scenă.

Domnule Frunză, care este relaţia dvs cu William Shakespeare?
E o relaţie destul de complicată. Nu m-am încumetat să pun în scenă Shakespeare decât foarte târziu. Mi se pare un autor extrem de important care nu trebuie montat doar la aniversări. E o piatră de temelie aşa că mi-a trebuit ceva curaj.

Care a fost prima piesă de Shakespeare montată de Victor Ioan Frunză?
Am pus prima data “ A dousprezecea noapte” în limba maghiară” gândindu-mă că dacă montez Shakespeare mai departe de casă nu se duce vestea până în ţară dacă iese prost. Din fericire nu a ieşit prostc şi am prins curaj.

Este Shakespeare încă actual? Autorii dramatici nu au termen de garanţie cum au produsele alimentare din magazine. S-a împământenit la noi idea că vechii dramaturgi sunt prăfuiiţi şi că rolul fregizorului este acela de a veni să-I  şteagră de praf. Lucrurile nu stau deloc aşa.

Sigur că actualitatea acestui autor uriaş vine tocmai din tematica lui care este una universalistă. Atunci când batem toba pe contemporaneitatea unor texte nu ne dăm seama că asta le face un deserviciu pemntru că le datează. Acest tip de localizare care este dăunător artei teatrale îi lipseşte marelui Will. În plus, să nu uităm, că aceste texte sunt scrise de un actor, lucru extrem de important. Ca şi în cazul lui Moliere. Textele lor nu au nevoie să venim noi să le “desprăfuim” pentru că, de multe ori, noi suntem mai prăfuiţi decât ei.

Spuneţi-ne, vă rugăm, ceva despre spectacolul pe care publicul îl va putea vedea în FNT.
Montarea mea face parte dintr-o triadă. Am mai montat la TeatrulMmetropolis “Visul unei nopţi de vară” şi “Romeo şi Julieta”, un spectacol pentru adolescenţi care umple sălile deşi e o tragedie. Am încheiat cu “A dousprezecea noaptea”  care este foarte actual fie şi dacă ne gândim numai la definirea identităţilor sexuale şi a modului de viaţă, temă foarte “la modă” azi. Spectacolul ne arată cât de ridicolă, dar şi cât de dramatică în acelaşi timp, poate fi preocuparea excesivă pentru identificare. E o comedie cu muzică. E singura comedie la care Shakespeare a notat ce melodii trebuie cântate, lucru care îi sporeşte farmecul. Spectacolul se bucură de o distribuţie formată din mari actori tineri ai scenei româneşti precum Nicoleta Hâncu, George Costin, Sorin Miron, Andrei  Huţuleac, Andrei Nicolae, Alexandru Pavel.  Îi numesc “mari actori” deşi această sintagmă se palică mai ales actorilor în vîrstă, dar, în realitatea, valoarea nu aşteaptă trecerea anilor.

Aveţi deja o trupă a dvs de actori tineri pe care i-aţi descoperit şi i-aţi pus în lumina reflectoarelor, mai întâi la Centrul Cultural UNESCO şi acum, iată, la Teatrul Metropolis. Ce faceţi cu aceşti tineri?
La Centrul Cultural UNESCO am făcut timp de 6 ani un program de cercetare teatrală având însă şi o finalitate în spectacolelele pe care le-am montat. Aşţa s-a născut această trupă fără nume despre care vreau să să spun că nu e o structură închisă. Nu ne jucăm noi între noi şi nu mai primim pe nimeni. Dimpotrivă. De-a lungul timpului au fost 127 de actori care au fost într-un fel sau altul amprentaţi de acest program. Sigur că 6-7 dintre ei formează un nucleu dur la care, an de an se adaugă şi alţii.  Dar eu cred că nu ar trebui să folosim până la epuizare sintagma “tineri artişti”. Ei sunt artişti, aşa cum eu nu sunt un “bătrân artist” sau un “gras artist” ci pur şi simplu “artist”. Ei au nevoie de o atenţie la fel de mare ca şi colegii lor mai vârstnici.